Monarhianism: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (leg.int.)
 
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Îmbunătăţire}}
+
'''Monarhianismul''' sau '''Monarhismul''' este o mișcare [[Teologie dogmatică|teologică]] [[erezie|eretică]] care a apărut în cadrul [[Biserica|Bisericii]] în secolele al II-lea și al III-lea. Constă dintr-un set de convingeri care pun accentul pe faptul că [[Dumnezeu]], fiind unul singur, este singurul conducător.
  
'''Monarhismul''' este o mişcare teologică eretică care a apărut în cadrul Bisericii în secolele al II-lea şi al III-lea. Constă dintr-un set de convingeri care pun accentul pe faptul că [[Dumnezeu]], fiind unul singur, este singurul conducător.
+
Această accentuare intră în conflict cu doctrina [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], a lui Dumnezeu ca Tată, Fiu și [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]]. În secolul al II-lea au fost propuse modele care să rezolve tensiunile dintre cele două principii în favoarea unicității lui Dumnezeu, dar ele au fost respinse de Biserică, fiind considerate eretice.
  
Această accentuare intră în conflict cu doctrina [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], a lui Dumnezeu ca Tată, Fiu şi [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]]. În secolul al II-lea au fost propuse modele care să rezolve tensiunile dintre cele două principii în favoarea unicităţii lui Dumnezeu, dar ele au fost respinse de Biserică, fiind considerate eretice.
+
Monarhismul în el însuși și în afara sa nu este o teorie completă a relației dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ci o simplă părere care necesită extindere ulterioară. În principal, sunt două modele contradictorii de monarhism:
  
Monarhismul în el însuşi şi în afara sa nu este o teorie completă a relaţiei dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ci o simplă părere care necesită extindere ulterioară. În principal, sunt două modele contradictorii de monarhism:
+
*[[sabelianism|Modalism]]ul (sau ''sabelianismul'') îl consideră pe Dumnezeu ca fiind o singură persoană care apare și lucrează în „moduri” diferite ca Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Cel mai de seamă adept al modalismului a fost Sabelius, de aceea această erezie se mai numește ''sabelianism''. A mai fost etichetat și cu numele de ''patripasianism'' de către oponenții săi deoarece presupune că Dumnezeu Tatăl a suferit pe [[Cruce]].
  
*[[sabelianism|Modalism]]ul îl consideră pe Dumnezeu ca fiind o singură persoană care apare şi lucrează în "moduri" diferite ca Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cel mai de seamă adept al modalismului a fost Sabelius, de aceea această erezie se mai numeşte ''sabelianism''. A mai fost etichetat şi cu numele de ''patripasianism'' de către oponenţii săi deoarece presupune că Dumnezeu Tatăl a suferit pe Cruce.
+
*[[Adopționism]]ul pretinde că Dumnezeu este o singură ființă, deasupra tuturor și pe deplin indivizibil și de o singură fire. Adopționismul încearcă să reconcilieze „problema” Sfintei Treimi (sau cel puțin a lui [[Iisus]]) susținând că Fiul nu este co-etern cu Tatăl și că Iisus, în esență, a primit dumnezeirea (a fost adoptat) fiind necesar planurilor lui Dumnezeu și pentru perfecțiunea vieții și faptelor Sale. Diferite variante de adopționism susțin că Iisus a fost „înfiat” fie în momentul [[Botezul Domnului|botezului]], fie în momentul [[Înălțarea Domnului|înălțării]] Sale. Un exponent timpuriu al acestei credințe a fost Teodosie din Bizanț.
  
*[[Adopţionism]]ul pretinde că Dumnezeu este o singură fiinţă, deasupra tuturor şi pe deplin indivizibil şi de o singură fire. Adopţionismul încearcă să reconcilieze "problema" Sfintei Treimi (sau cel puţin a lui Iisus) susţinând că Fiul nu este co-etern cu Tatăl şi că Iisus, în esenţă, a primit dumnezeirea (a fost adoptat) fiind necesar planurilor lui Dumnezeu şi şi pentru perfecţiunea vieţii şi faptelor sale. Diferite variante de adopţionism susţin că Iisus a fost "înfiat" fie în momentul botezului, fie în momentul înălţării Sale. Un exponent timpuriu al acestei credinţe a fost Teodosie din Bizanţ.
+
Printre primii [[eretic]]i de acest fel s-au numărat Natalie, un patripasian timpuriu, și [[Paul de Samosata]], care totuși nu se încadrează deplin în nici unul dintre cele două modele.
 
 
Printre primii [[eretic]]i de acest fel s-au numărat Natalie, un patripasian timpuriu, şi [[Paul de Samosata]], care totuşi nu se încadrează deplin în nici unul dintre cele două modele.
 
 
   
 
   
==Izvoare==
+
==Surse==
*[http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Monarchianism&oldid=55450771 ''Monarhism'' pe Wikipedia]
+
* [https://ro.wikipedia.org/wiki/Monarhianism ''Monarhianism'', pe Wikipedia]
*[http://www.newadvent.org/cathen/10448a.htm Monarchianism from the Roman Catholic Encyclopedia]
+
* [http://www.newadvent.org/cathen/10448a.htm Monarchianism from the Roman Catholic Encyclopedia]
 +
* [https://en.wikisource.org/wiki/1911_Encyclop%C3%A6dia_Britannica/Monarchianism 1911 Encyclopædia Britannica, ''Monarchianism''], Wikisource - the free online library, accesat la 14 ianuarie 2019
  
 
[[Categorie:Erezii]]
 
[[Categorie:Erezii]]
 +
[[Categorie:Teologie]]
  
 
[[el:Μοναρχιανισμός]]
 
[[el:Μοναρχιανισμός]]
 
[[en:Monarchianism]]
 
[[en:Monarchianism]]

Versiunea curentă din 14 ianuarie 2019 13:50

Monarhianismul sau Monarhismul este o mișcare teologică eretică care a apărut în cadrul Bisericii în secolele al II-lea și al III-lea. Constă dintr-un set de convingeri care pun accentul pe faptul că Dumnezeu, fiind unul singur, este singurul conducător.

Această accentuare intră în conflict cu doctrina Sfintei Treimi, a lui Dumnezeu ca Tată, Fiu și Duh Sfânt. În secolul al II-lea au fost propuse modele care să rezolve tensiunile dintre cele două principii în favoarea unicității lui Dumnezeu, dar ele au fost respinse de Biserică, fiind considerate eretice.

Monarhismul în el însuși și în afara sa nu este o teorie completă a relației dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ci o simplă părere care necesită extindere ulterioară. În principal, sunt două modele contradictorii de monarhism:

  • Modalismul (sau sabelianismul) îl consideră pe Dumnezeu ca fiind o singură persoană care apare și lucrează în „moduri” diferite ca Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Cel mai de seamă adept al modalismului a fost Sabelius, de aceea această erezie se mai numește sabelianism. A mai fost etichetat și cu numele de patripasianism de către oponenții săi deoarece presupune că Dumnezeu Tatăl a suferit pe Cruce.
  • Adopționismul pretinde că Dumnezeu este o singură ființă, deasupra tuturor și pe deplin indivizibil și de o singură fire. Adopționismul încearcă să reconcilieze „problema” Sfintei Treimi (sau cel puțin a lui Iisus) susținând că Fiul nu este co-etern cu Tatăl și că Iisus, în esență, a primit dumnezeirea (a fost adoptat) fiind necesar planurilor lui Dumnezeu și pentru perfecțiunea vieții și faptelor Sale. Diferite variante de adopționism susțin că Iisus a fost „înfiat” fie în momentul botezului, fie în momentul înălțării Sale. Un exponent timpuriu al acestei credințe a fost Teodosie din Bizanț.

Printre primii eretici de acest fel s-au numărat Natalie, un patripasian timpuriu, și Paul de Samosata, care totuși nu se încadrează deplin în nici unul dintre cele două modele.

Surse