Monarhianism: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} '''Monarchianism''', sometimes called ''Monarchism'', is a heretical theological movement that arose within the second and third century Church. It consists of a se...)
 
 
(Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
'''Monarhianismul''' sau '''Monarhismul''' este o mișcare [[Teologie dogmatică|teologică]] [[erezie|eretică]] care a apărut în cadrul [[Biserica|Bisericii]] în secolele al II-lea și al III-lea. Constă dintr-un set de convingeri care pun accentul pe faptul că [[Dumnezeu]], fiind unul singur, este singurul conducător.
  
'''Monarchianism''', sometimes called ''Monarchism'', is a heretical theological movement that arose within the second and third century Church.  It consists of a set of beliefs that emphasize [[God]] as being one, that God is the single and only ruler.
+
Această accentuare intră în conflict cu doctrina [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], a lui Dumnezeu ca Tată, Fiu și [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]]. În secolul al II-lea au fost propuse modele care să rezolve tensiunile dintre cele două principii în favoarea unicității lui Dumnezeu, dar ele au fost respinse de Biserică, fiind considerate eretice.
  
This emphasis conflicted with the doctrine of the [[Holy Trinity|Trinity]], of God as Father, Son, and [[Holy Spirit]]. Models of resolving the tension between the two principles in favour of God's oneness were proposed in the 2nd century but rejected as heretical by the Church.
+
Monarhismul în el însuși și în afara sa nu este o teorie completă a relației dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ci o simplă părere care necesită extindere ulterioară. În principal, sunt două modele contradictorii de monarhism:
  
Monarchianism in and of itself is not a complete theory of the relation of the Father, Son, and Holy Spirit, but a simple tenet that requires further extension. There are basically two contradicting models of Monarchianism:
+
*[[sabelianism|Modalism]]ul (sau ''sabelianismul'') îl consideră pe Dumnezeu ca fiind o singură persoană care apare și lucrează în „moduri” diferite ca Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Cel mai de seamă adept al modalismului a fost Sabelius, de aceea această erezie se mai numește ''sabelianism''. A mai fost etichetat și cu numele de ''patripasianism'' de către oponenții săi deoarece presupune că Dumnezeu Tatăl a suferit pe [[Cruce]].
  
*[[Modalism]] considers God to be one person appearing and working in the different "modes" of the Father, the Son, and the Holy Spirit. The chief proponent of Modalism was Sabellius, hence the view is also called [[Sabellianism]]. It has also been labeled ''Patripassianism'' by its opponents because it purports that God the Father suffered on the cross.
+
*[[Adopționism]]ul pretinde că Dumnezeu este o singură ființă, deasupra tuturor și pe deplin indivizibil și de o singură fire. Adopționismul încearcă să reconcilieze „problema” Sfintei Treimi (sau cel puțin a lui [[Iisus]]) susținând că Fiul nu este co-etern cu Tatăl și că Iisus, în esență, a primit dumnezeirea (a fost adoptat) fiind necesar planurilor lui Dumnezeu și pentru perfecțiunea vieții și faptelor Sale. Diferite variante de adopționism susțin că Iisus a fost „înfiat” fie în momentul [[Botezul Domnului|botezului]], fie în momentul [[Înălțarea Domnului|înălțării]] Sale. Un exponent timpuriu al acestei credințe a fost Teodosie din Bizanț.
*[[Adoptionism]] holds that God is one being, above all else and wholly indivisible and of one nature, it reconciles the "problem" of the Trinity (or at least Jesus) by holding that the Son was not co-eternal with the Father, and that Jesus essentially was granted deity-hood (adopted) for the plans of God and his own perfect life and works. Different flavors of Adoptionism hold that Jesus was "adopted" either at the time of his baptism, or ascension. An early exponent of this belief was Theodotus of Byzantium.  
 
  
Several early [[heretic]]s of this persuasion were Natalius, an early Patripassianite, and [[Paul of Samosata]], who however does not neatly fit in either of the two models.
+
Printre primii [[eretic]]i de acest fel s-au numărat Natalie, un patripasian timpuriu, și [[Paul de Samosata]], care totuși nu se încadrează deplin în nici unul dintre cele două modele.
 
   
 
   
==Sources==
+
==Surse==
*[http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Monarchianism&oldid=55450771 ''Monarchianism'' at Wikipedia]
+
* [https://ro.wikipedia.org/wiki/Monarhianism ''Monarhianism'', pe Wikipedia]
*[http://www.newadvent.org/cathen/10448a.htm Monarchianism from the Roman Catholic Encyclopedia]
+
* [http://www.newadvent.org/cathen/10448a.htm Monarchianism from the Roman Catholic Encyclopedia]
 +
* [https://en.wikisource.org/wiki/1911_Encyclop%C3%A6dia_Britannica/Monarchianism 1911 Encyclopædia Britannica, ''Monarchianism''], Wikisource - the free online library, accesat la 14 ianuarie 2019
  
 
[[Categorie:Erezii]]
 
[[Categorie:Erezii]]
 +
[[Categorie:Teologie]]
  
 
[[el:Μοναρχιανισμός]]
 
[[el:Μοναρχιανισμός]]
 +
[[en:Monarchianism]]

Versiunea curentă din 14 ianuarie 2019 13:50

Monarhianismul sau Monarhismul este o mișcare teologică eretică care a apărut în cadrul Bisericii în secolele al II-lea și al III-lea. Constă dintr-un set de convingeri care pun accentul pe faptul că Dumnezeu, fiind unul singur, este singurul conducător.

Această accentuare intră în conflict cu doctrina Sfintei Treimi, a lui Dumnezeu ca Tată, Fiu și Duh Sfânt. În secolul al II-lea au fost propuse modele care să rezolve tensiunile dintre cele două principii în favoarea unicității lui Dumnezeu, dar ele au fost respinse de Biserică, fiind considerate eretice.

Monarhismul în el însuși și în afara sa nu este o teorie completă a relației dintre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ci o simplă părere care necesită extindere ulterioară. În principal, sunt două modele contradictorii de monarhism:

  • Modalismul (sau sabelianismul) îl consideră pe Dumnezeu ca fiind o singură persoană care apare și lucrează în „moduri” diferite ca Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Cel mai de seamă adept al modalismului a fost Sabelius, de aceea această erezie se mai numește sabelianism. A mai fost etichetat și cu numele de patripasianism de către oponenții săi deoarece presupune că Dumnezeu Tatăl a suferit pe Cruce.
  • Adopționismul pretinde că Dumnezeu este o singură ființă, deasupra tuturor și pe deplin indivizibil și de o singură fire. Adopționismul încearcă să reconcilieze „problema” Sfintei Treimi (sau cel puțin a lui Iisus) susținând că Fiul nu este co-etern cu Tatăl și că Iisus, în esență, a primit dumnezeirea (a fost adoptat) fiind necesar planurilor lui Dumnezeu și pentru perfecțiunea vieții și faptelor Sale. Diferite variante de adopționism susțin că Iisus a fost „înfiat” fie în momentul botezului, fie în momentul înălțării Sale. Un exponent timpuriu al acestei credințe a fost Teodosie din Bizanț.

Printre primii eretici de acest fel s-au numărat Natalie, un patripasian timpuriu, și Paul de Samosata, care totuși nu se încadrează deplin în nici unul dintre cele două modele.

Surse