Monarhianism: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (a mutat Monarhism la Monarhianism: adecvarea termenului)
m (leg.int.)
Linia 7: Linia 7:
 
Monarhismul în el însuşi şi în afara sa nu este o teorie completă a relaţiei dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ci o simplă părere care necesită extindere ulterioară. În principal, sunt două modele contradictorii de monarhism:
 
Monarhismul în el însuşi şi în afara sa nu este o teorie completă a relaţiei dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ci o simplă părere care necesită extindere ulterioară. În principal, sunt două modele contradictorii de monarhism:
  
*[[Modalism]]ul îl consideră pe Dumnezeu ca fiind o singură persoană care apare şi lucrează în "moduri" diferite ca Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cel mai de seamă adept al modalismului a fost Sabelius, de aceea această erezie se mai numeşte [[sabelianism]]. A mai fost etichetat şi cu numele de ''patripasianism'' de către oponenţii săi deoarece presupune că Dumnezeu Tatăl a suferit pe Cruce.
+
*[[sabelianism|Modalism]]ul îl consideră pe Dumnezeu ca fiind o singură persoană care apare şi lucrează în "moduri" diferite ca Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cel mai de seamă adept al modalismului a fost Sabelius, de aceea această erezie se mai numeşte ''sabelianism''. A mai fost etichetat şi cu numele de ''patripasianism'' de către oponenţii săi deoarece presupune că Dumnezeu Tatăl a suferit pe Cruce.
  
 
*[[Adopţionism]]ul pretinde că Dumnezeu este o singură fiinţă, deasupra tuturor şi pe deplin indivizibil şi de o singură fire. Adopţionismul încearcă să reconcilieze "problema" Sfintei Treimi (sau cel puţin a lui Iisus) susţinând că Fiul nu este co-etern cu Tatăl şi că Iisus, în esenţă, a primit dumnezeirea (a fost adoptat) fiind necesar planurilor lui Dumnezeu şi şi pentru perfecţiunea vieţii şi faptelor sale. Diferite variante de adopţionism susţin că Iisus a fost "înfiat" fie în momentul botezului, fie în momentul înălţării Sale. Un exponent timpuriu al acestei credinţe a fost Teodosie din Bizanţ.
 
*[[Adopţionism]]ul pretinde că Dumnezeu este o singură fiinţă, deasupra tuturor şi pe deplin indivizibil şi de o singură fire. Adopţionismul încearcă să reconcilieze "problema" Sfintei Treimi (sau cel puţin a lui Iisus) susţinând că Fiul nu este co-etern cu Tatăl şi că Iisus, în esenţă, a primit dumnezeirea (a fost adoptat) fiind necesar planurilor lui Dumnezeu şi şi pentru perfecţiunea vieţii şi faptelor sale. Diferite variante de adopţionism susţin că Iisus a fost "înfiat" fie în momentul botezului, fie în momentul înălţării Sale. Un exponent timpuriu al acestei credinţe a fost Teodosie din Bizanţ.
  
Printre primii [[eretic]]i de acest fel s-au numărat Natalie, un patripasiait timpuriu, şi [[Paul din Samosata]], care, totuşi, nu se încadrează deplin în nici unul dintre cele două modele.
+
Printre primii [[eretic]]i de acest fel s-au numărat Natalie, un patripasian timpuriu, şi [[Paul de Samosata]], care totuşi nu se încadrează deplin în nici unul dintre cele două modele.
 
   
 
   
 
==Izvoare==
 
==Izvoare==

Versiunea de la data 19 octombrie 2013 20:53

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Monarhismul este o mişcare teologică eretică care a apărut în cadrul Bisericii în secolele al II-lea şi al III-lea. Constă dintr-un set de convingeri care pun accentul pe faptul că Dumnezeu, fiind unul singur, este singurul conducător.

Această accentuare intră în conflict cu doctrina Sfintei Treimi, a lui Dumnezeu ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt. În secolul al II-lea au fost propuse modele care să rezolve tensiunile dintre cele două principii în favoarea unicităţii lui Dumnezeu, dar ele au fost respinse de Biserică, fiind considerate eretice.

Monarhismul în el însuşi şi în afara sa nu este o teorie completă a relaţiei dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ci o simplă părere care necesită extindere ulterioară. În principal, sunt două modele contradictorii de monarhism:

  • Modalismul îl consideră pe Dumnezeu ca fiind o singură persoană care apare şi lucrează în "moduri" diferite ca Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cel mai de seamă adept al modalismului a fost Sabelius, de aceea această erezie se mai numeşte sabelianism. A mai fost etichetat şi cu numele de patripasianism de către oponenţii săi deoarece presupune că Dumnezeu Tatăl a suferit pe Cruce.
  • Adopţionismul pretinde că Dumnezeu este o singură fiinţă, deasupra tuturor şi pe deplin indivizibil şi de o singură fire. Adopţionismul încearcă să reconcilieze "problema" Sfintei Treimi (sau cel puţin a lui Iisus) susţinând că Fiul nu este co-etern cu Tatăl şi că Iisus, în esenţă, a primit dumnezeirea (a fost adoptat) fiind necesar planurilor lui Dumnezeu şi şi pentru perfecţiunea vieţii şi faptelor sale. Diferite variante de adopţionism susţin că Iisus a fost "înfiat" fie în momentul botezului, fie în momentul înălţării Sale. Un exponent timpuriu al acestei credinţe a fost Teodosie din Bizanţ.

Printre primii eretici de acest fel s-au numărat Natalie, un patripasian timpuriu, şi Paul de Samosata, care totuşi nu se încadrează deplin în nici unul dintre cele două modele.

Izvoare