Modificări

The institution of Christian monasticism began in the deserts in 4th century Egypt as Întemeierea monahismului creștin s-a făcut în deșert, în Egiptul secolului al IV-lea, ca un alt mod de a kind of living trăi [[martyrMucenic|mucenicia]]dom. Some scholars attribute the rise of monasticism at this time to the changes in Există voci care atribuie apariția monahismului în această perioadă schimbărilor care au avut loc în Imperiul Roman society that had been brought about subsequent to the Emperor St. la nivelul societății ca urmare a convertirii sfântului împărat [[Constantine the GreatConstantin|ConstantineConstantin cel Mare]]'s [[conversion]] and the legal tolerance of Christianity in the Roman Empirela creștinism si al transformării creștinismului în religie tolerată pe teritoriul Imperiului. This ended the position of Christians as Aceasta a smallpus capăt persecuției creștinilor și poziției lor de grup religios mic, persecuted grouppersecutat, leading to the rise of nominal Christianity within the Churchducând totodată la creșterea numărului "creștinilor cu numele" în Biserică. In responseCa reacție la aceasta, many who wished to maintain the intensity of the earliest years of Christian life fled to the desert to mulți dintre cei care doreau să păstreze intensitatea vieții duhovnicești a creștinismului primelor secole au fugit în deșert pentru a-și petrece viața în [[fasting|fastpost]] and prayși rugăciune, free from the fragmenting influence of the worldeliberați de influența și tulburarea lumii exterioare. The end of persecution also meant that [[martyr]]dom was no longer as commonSfârșitul persecuțiilor a însemnat și că mucenicia devenea mai puțin probabilă, and so astfel că [[asceticismasceza]] as a form of living martyrdom came to be pursuedînceput să devină un mod de viață distinct.

[[Image:Sinai_Monastery.jpg|left|thumb|350px|[[StMănăstirea Sf. Catherine's Monastery (Ecaterina din Sinai)|StMănăstirea Sf. Catherine's MonasteryEcaterina]], Sinai, EgyptEgipt]]Ss. Sfinții [[Anthony the GreatAntonie|AnthonyAntonie cel Mare]] and și [[Pachomius the GreatPahomie|PachomiusPahomie cel Mare]] were early monastic founders in Egyptau fost întemeietorii timpurii ai monahismului egiptean, although deși primul creștin despre care se știe că a trăit ca monah a fost Sfântul [[Paul of ThebesPavel Tebeul]] is the very first Christian historically known to have been living as a monk. Orthodoxy also looks to Ortodoxia îl consideră și pe Sfântul [[Basil the GreatVasile cel Mare]] as a founding monastic legislatorca fondator al regulilor monahale, as well as the example of the urmând și exemplul [[Desert FathersPărinții Deșertului|Părinților Deșertului]]. St. Sfântul [[Benedict of Nursia]], who based his own ''Rule'' on that of Sta cărui Regulă se bazează pe cea a Sf. BasilVasile, is often credited with being the father of Western monasticismeste adesea considerat întemeietorul monahismului apusean.

From a very early time there were probably individuals who lived a life in isolation—hermits—in imitation of Jesus' 40 days in the desertÎncă de timpuriu au existat probabil persoane care și-au trăit viața în izolare - eremiți -, după exemplul celor patruzeci de zile petrecute de Hristos în deșert. They have left no confirmed archaeological traces and only hints in the written recordNu există mărturii arheologice confirmate ale acestora, și mărturiile scrise cuprind doar aluzii. StSf. Anthony of Egypt lived as Antonie ce; Mare a trăit ca [[hermitPustnic|eremit (sihastru sau pustnic)]] and developed a following of other hermits who lived nearby but not in community with him, urmat fiind de alții, care trăiau în apropiere, dar nu în același loc cu el. On the other handPe de altă parte, Sfântul [[Paul of ThebesPavel Tebeul]] lived not very far from Anthony in absolute solitudetrăia nu foarte departe de avva Antonie, în singurătate absolută, and was looked upon even by Anthony as iar avva Antonie îl considera a perfect monkfi un monah desăvârșit. (When St. Anthony first encountered himDupă ce l-a întâlnit pentru prima dată, he came away from the experience sayingavva Antonie, întorcându-se, le-a zis ucenicilor: "Woe is meVai mie, my childrenfiilor, a sinful and false monkcă sunt călugăr păcătos și mincinos, who sunt călugăr doar cu numele ! L-am a monk in name only. I have seen Elijahvăzut pe Ilie, I have seen John the Baptist in the desert, and I have seen Paul—in Paradisel-am văzut pe Ioan Botezătorul în deșert și l-am văzut pe Pavel - în Rai!") This variety of monasticism is called ''. Acest fel de monahism se numește eremitic'' ("hermit-likedupă felul eremitic") sau, în limbajul bisericesc ortodox românesc, pustnicie (sau sihăstrie).

St. [[Pachomius the Great]]Sfântul Pahomie cel Mare, a follower of Anthonyun ucenic al avvei Antonie, also acquired a following; he chose to mould them into a community in which the monks lived in individual huts or rooms—cells ales să îi adune pe monahi într-o comunitate în care monahii trăiau în colibe - sau chilii (from Greek din grecescul κελλια)—but worked- individuale, atedar munceau în comun, and worshipped in shared spacemâncau în comun și participau la slujbe comune. This method of monastic organization is called ''cenobitic'' Acest fel de organizare monastică se numește rânduială cenobitică ("community-based"bazată pe o comunitate)sau, în limbajul bisericesc, viață de obște. Most monastic life is cenobitic in natureCea mai mare parte a mănăstirilor urmează rânduiala cenobitică. The head of Capul unei mănăstiri a monastery came to be known by the word for "Father" in Syriac, luat numele siriac de ''Abba''—in English("Părinte"), ''în română [[Abbotavva]]''.

EventuallyÎn cele din urmă, s-a pattern came to be established for some rare monksformat obiceiul ca unii monahi, having been formed in the communal lifepuțini la număr, to leave the cenobitic context and undertake the eremetic lifedeja formați în viața comună, să părăsească viața de obște și să urmeze calea vieții pustnicești. To attempt it without this prior formation is often considered to be spiritual suicideA încerca acest lucru fără a fi fost format duhovnicește în viața de obște era văzut ca un gest de sinucidere spirituală, frequently leading one to fall into ce ducea adesea la căderea în [[prelestînșelare]], spiritual delusionsau amăgire spirituală.