[[ImageImagine:Relics.jpg|thumb|right|270px|Moaşte Moaște în faţa fața unui [[epitaf]]]]'''MoaşteleMoaștele''' (sl. ''mošti'') sunt rămăşiţerămășițe, oseminte - adesea mumificate, plăcute la vedere şi și având un miros plăcut - ale unui [[sfânt]] sau ale unei persoane cu viaţă viață sfântă. Prin extensie, se aplică şi și la resturi de îmbrăcăminte, veşminte [[veșminte]] sau alte obiecte persoanei sfinte(de exemplu: [[Brâul Maicii Domnului]]).

În limba veche şi se folosea şi și sinonimul "odor „odor/ odoare"odoare”, iar sinonimul neologistic este "relicvă „relicvă/ relicve"relicve”.

Moaştele Moaștele sunt semnul lucrării harului [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] în lume, şi și ele sunt făcătoare de [[minune|minuni]] pentru cei care se închină cu [[credinţăcredința|credință]] lui Dumnezeu, a cărui lucrare se manifestă în sfintele moaştemoaște. Prin moaște se proslăvește Dumnezeu, iar credincioșii se folosesc de minunile harului revărsat spre ele, căci trupurile lor sunt Biserică a Duhului Sfânt (I Cor. 3,16-17; 6,19, 20), vrednic de cinste și cât trăiește și după moarte, ca niște făcătoare de minuni (II Tim. 2, 21; Ps. 33, 20) așa cum a fost a lui Iosif (Fac. 50, 1-14; Exod. 13, 19), a lui Elisei (IV Regi 13, 20-21; 19, 11-12). Sinodul al șaptelea ecumenic caterisește și afurisește pe mirenii care se dovedesc că defaimă moaștele [[sfinți]]lor, care stau la temelia vieții bisericești (VI ec. 51; VII ec. 7; Cart. 83; Ant,5). ==Citate==„Mulțimea păgânilor aduseră lemne și vreascuri, mai ales iudeii făcură aceasta bucuros, după cum le este obiceiul... Focul a luat forma unei bălți că o pânză umflată de vânt în jurul trupului lui Policarp... și am simțit un miros plăcut ca de fum de tămâie sau alte prețioase miresme... Păgânii s-au străduit ca nici rămășițele trupului lui să nu le putem lua, că mulți creștini au dorit să facă aceasta și să aibă sfântul lui trup (moaște)... După aceea am dobândit osemintele lui, care sunt mai de preț decât pietrele scumpe și mai cinstite decât aurul. Domnul ne va ajuta ca să ne adunăm, după putință ca în jurul lor, să prăznuim ziua nașterii lui ca mucenic cu veselie și cu bucurie intru aducerea aminte de cei care luptă au săvârșit.” - Martirul Sf. [[Policarp al Smirnei]] ([[Praznic|prăznuit]] la [[23 februarie]]), cap. XIII-XVIII; [[Eusebiu de Cezareea]] Ist. Bis. III, 36. „Am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră junghiați pentru mărturisirea Cuvântului lui Dumnezeu și ziceau: Până când Stăpân Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești și să judeci și să răzbuni sângele nostru...?” (Apoc. 6, 9-11; 2,13; Sirah 48, 14-15; 49, 11).

Astăzi, o părticică de sfinte moaşte moaște se găseşte găsește în fiecare sfânt [[antimis]]. De asemeni, sfinte moaşte moaște sunt puse la temelia unei biserici şi și a sfântului [[altar]]. Uneori, în vechime, creștinii sau [[Cler|clericii]] (mai ales [[episcop]]ii) purtau o părticică de sfinte moaște în [[engolpion]].

[[Categorie:Viaţa Viața Bisericii]][[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Moaște| ]]