Mitră

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 10 noiembrie 2021 11:15, autor: Oql (Discuție | contribuții) (Corectare diacritice. Actualizare link-uri.)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Mitră
Mitre arhierești pe masa altarului.

Mitra (gr. μιτρα ; sl. mitra) este un acoperământ al capului, ca o coroană bombată, sferică, pe care o poartă episcopii în timpul slujbelor arhierești. Adesea mitrele sunt frumos brodate, împodobite cu pietre scumpe și cu icoane.

Istoric

Deși este posibil să fi existat în unele tradiții creștine orientale, în tradiția bizantină mitra a apărut în urma căderii Constantinopolului sub turci (1452), când patriarhul de Constantinopol a fost nevoit să preia asupra lui o parte din responsabilitățile față de poporul grec. Din această cauză, în reprezentările iconice ale episcopilor adesea mitra nu apare până astăzi. Această mică coroană, cum era ea la început, o purta inițial doar patriarhul de la Constantinopol, fiind mai mult un semn al unei responsabilități lumești. Pe măsură ce a fost purtată de patriarhii de Constantinopol și în timpul slujbelor, mitra a căpătat și o însemnătate o semnificație liturgică simbolică. Când această înțelegere simbolic-liturgică a început să intre în conștiința Bisericii, patriarhul de Constantinopol s-a văzut nevoit să permită folosirea ei de către toți episcopii.

Semnificație simbolică

Mitra arhierească este pusă în legătură cu cununa sau chidariul purtat de către arhiereii Legii Vechi în serviciile religioase de la Cortul Mărturiei și de la Templu (Ieșire 28, 4, 37 și 39; 39, 28), ca semn al arhieriei.

De asemenea, mitra simbolizează cununa de spini de pe capul Domnului nostru Iisus Hristos sau și mahrama cu care I-a fost acoperit capul când L-au pus în mormânt. Ea este semnul demnității împărătești a Mântuitorului și în același timp semnul vredniciei primite de arhierei de la Mântuitorul, arhiereul fiind săvârșitorul principal al serviciilor divine și al Sfintelor Taine.

Galerie de imagini

Surse

  • Martine Roty, Dictionnaire russe-français des termes en usage dans l'Eglise russe (troisième édition revue et augmentée), Institut d'Etudes Slaves, Paris, 1992.