2.080 de modificări
Modificări
Adăugare sumar istoric din sursele menționate
Inițial, sediul mitropoliei a fost la Câmpulung, apoi la [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Curtea de Argeș]].
=== Mutarea scaunului Secolul XV === Majoritatea mănăstirilor și schiturilor existente în acest secol erau ctitorii domnești. Acestea se bucurau de o stare materială foarte bună ([[Mănăstirea Tismana|Tismana]], [[Mănăstirea Cozia|Cozia]], [[Mănăstirea Snagov|Snagov]], [[Mănăstirea Dealu|Dealu]], [[Mănăstirea Glavacioc|Glavacioc]], [[Mănăstirea Govora|Govora]]), prin danii domnești (de sate, mori, prisăci, vii, bălți cu pește, mertice de la curtea domnească, scutiri de vămi) și prin dreptul de a încasa dările cuvenite domniei din satele mănăstirești. Dintre ctitoriile boierești la o stare mai bună se ridică Bolintinul, dar mai ales Bistrița, care se bucură de asemenea de danii din partea ctitorilor. La toate mănăstirile mari se respectă vechea rânduială a [[samovlastie]]i, adică dreptul soborului de a-și alege [[egumen]]ul fără vreun amestec din partea domnului. Nu întâlnim cazuri de vânzări sau dăruiri de mănăstiri, cum am avut în aceeași vreme în Moldova. Pe lângă mănăstirile mari, ființează și câteva așezări monahale mai modeste, ridicate de diferiți călugări sau chiar de credincioși. Mănăstiri de călugărițe erau Ostrovul și Valea (în secolul XVI întâlnim călugărițe și la Râncăciov). În anul 1517 ceea ce privește Mitropolia, știrile sunt foarte sărace, încât cu greu putem stabili șirul ierarhilor. Se remarcă și faptul că nu întâlnim niciun act de danie către Mitropolie, așa cum am constatat în Moldova. === Secolul XVI ===În prima jumătate a secolului al XVI-lea, viața bisericească în cuprinsul Mitropoliei Ungrovlahiei a fost în plină dezvoltare. La aceasta au contribuit domni evlavioși, ca [[Radu cel Mare]] și [[Neagoe Basarab]], sprijinitori ai culturii și artei bisericești în Țara Românească și în același timp, sprijinitori ai tuturor Bisericilor Ortodoxe din Răsărit. Ei au fost secondați în toate acțiunile lor de marii ierarhi cărturari [[Nifon al II-lea al Constantinopolului|Nifon]], [[Maxim Brancovici|Maxim]] și mai ales [[Macarie al II-lea|Macarie]]. Vlădicii care au urmat n-au putut fi la înălțimea acestora, datorită împrejurărilor vitrege în care le-a fost dat să păstorească. Între ei, se impune [[Scaunul EpiscopuluiAnania al Țării Românești|mitropolitul Anania]], ierarh cu alese însușiri gospodărești, care și-a lăsat întreaga agoniseală a vieții în folosul Mitropoliei din Târgoviște ([[scaun|scaunul mitropolitan]]ul mitropolitan a fost mutat la Târgovișteîn 1517). În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, iar viața bisericească a fost într-o necontenită nesiguranță și frământare, pricinuită de prea multele schimbări de domni petrecute în 1668 la Bucureștiacel timp. Din acest motiv, uneori au ajuns pe scaunul mitropolitan oameni fără o valoare deosebită, cu păstorii foarte scurte.<ref>Printre ei se remarcă Eftimie II (singurul care a murit în scaun) și [[Serafim al Țării Românești|Serafim]], ierarhi cu preocupări cărturărești, apoi [[Eftimie al III-lea al Țării Românești|Eftimie III]], mitropolitul lui [[http://acasalaromaniMihai Viteazul]].ro/catedralaLucrurile s-arhiepiscopalaau schimbat odată cu venirea în scaun a mitropolitului [[Luca din Cipru]], care a izbutit să-dinși păstreze scaunul aproape trei decenii, până la moartea sa, în 1629. Sub el, s-targoviste/ ''Catedrala arhiepiscopală din Târgoviște''a întărit însă și elementul grecesc în Biserica Ungrovlahiei, fapt care va avea urmări negative pentru vremurile de mai târziu. === Secolul XVII === Datorită marilor domni sprijinitori ai culturii, [[Șerban Cantacuzino]] și [[Constantin Brâncoveanu]], 21 arhipăstoria mitropolitului [[Teodosie al Țării Românești|Teodosie al Ungrovlahiei]] se înscrie printre cele mai rodnice sub raport cărturăresc. Este vrednică de remarcat mai 2017ales tipărirea [[Biblia de la București (1688)|Bibliei de la București]] și continuarea procesului de [[Introducerea limbii române în slujbe|românizare a slujbelor bisericești]], care se va desăvârși apoi prin strădaniile urmașului său [[Antim Ivireanul]] și ale contemporanului acestuia — episcopul [[Damaschin Dascălul]]. În 1668 scaunul mitropolitan este mutat la București. === Secolul XVIII === [[Neofit Cretanul|Mitropolitul Neofit]], ''Acasalaromanideși era grec de neam, s-a arătat ca un vrednic urmaș al lui [[Antim Ivireanul|Antim cel din Iviria]], căci — fără să ne gândim să-l punem alături de acesta — în tot timpul păstoririi sale a lucrat pentru binele poporului român.ro'' Strădaniile cărturărești în cuprinsul Mitropoliei Ungrovlahiei au fost continuate, accesat 8 iunie 2013</ref> Până în 1990 mitropolit a doua jumătate a secolului al UngroXVIII-Vlahiei era lea de vlădicii de atunci. Între ei se impune figura luminoasă de cărturar, patriot și cârmuitor sufletesc a mitropolitului [[Arhiepiscopia BucureștilorGrigorie de la Colțea|arhiepiscopul BucureștilorGrigorie II]]. Nu mai puțin vrednice de pomenire sunt și strădaniile urmașilor săi, Cosma Popescu și Filaret, atât ca episcopi cât și ca mitropoliți. === Secolul XIX === După perioada de mari frământări din cursul păstoririi ultimilor trei mitropoiiţi greci din Țara Românească (Dositei, Ignatie şi Nectarie), la care din 1925 îndeplinește s-a adăugat şi amestecul țarist în treburile bisericești, păstoria lui [[Dionisie Lupu]] — deși foarte scurtă — ne apare ca o perioadă nouă, cu reforme îndrăznețe, menită să zdruncine adânc vechile rânduieli. Prin toate înfăptuirile sale, el a pregătit drumul urmașului său, marele mitropolit [[Grigorie Dascălul]]. După introducerea [[Regulamentul Organic|Regulamentului Organic]] și funcția de mai târziu implementarea [[Biserica Ortodoxă RomânăReformele lui Alexandru Ioan Cuza|Patriarh al Bisericii Ortodoxe Românereformelor lui Cuza]], viața bisericească a suferit multe schimbări din cauza intervenției necontente a statului.
=== Secolul XX ===
Până în 1990 mitropolit al Ungro-Vlahiei era [[Arhiepiscopia Bucureștilor|arhiepiscopul Bucureștilor]] care din 1925 îndeplinește și funcția de [[Biserica Ortodoxă Română|Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române]].
În anul 1990, titulatura patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, aceea de Arhiepiscop al Bucureștilor și Mitropolit al Ungro-Vlahiei, a fost schimbată în „Arhiepiscop al Bucureștilor și Mitropolit al Munteniei și Dobrogei”, implicit înlocuindu-se vechea denumire a Mitropoliei Ungro-Vlahiei cu „Mitropolia Munteniei și Dobrogei”.
== Note ==
<small><references /></small>
==Surse==
*[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 3, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.
== Legături externe ==