Mitropolia Banatului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(imagine)
(redim. imagine)
Linia 16: Linia 16:
  
 
==Mitropoliţi ai Banatului==
 
==Mitropoliţi ai Banatului==
[[Imagine:Nicolae_Corneanu.jpg|thumb|right|300px|ÎPS Nicolae Corneanu, [[Mitropolit]]ul Banatului]]
+
[[Imagine:Nicolae_Corneanu.jpg|thumb|right|230px|ÎPS Nicolae Corneanu, [[Mitropolit]]ul Banatului]]
 
* ÎPS [[Vasile Lăzărescu]] (1947 - 1962)
 
* ÎPS [[Vasile Lăzărescu]] (1947 - 1962)
 
* ÎPS [[Nicolae Corneanu]] (1962 - până în prezent)
 
* ÎPS [[Nicolae Corneanu]] (1962 - până în prezent)

Versiunea de la data 25 aprilie 2012 06:30

Catedrala Mitropolitană din Timişoara

Mitropolia Banatului este a șasea mitropolie a Bisericii Ortodoxe Române din interiorul granițelor României, în ordinea canonică desemnată de statutele BOR. Mitropolia Banatului are sediul la Timișoara.

Istoric

Mitropolia Banatului a fost înființată la data de 3 iulie 1947. Primul mitropolit al Banatului, Vasile Lăzărescu, a fost înscăunat la 26 octombrie în același an.

Noua mitropolie avea ca eparhii sufragane Arhiepiscopia Timişoarei şi Episcopia Caransebeşului. Acea perioadă era însă marcată din nefericire de încercările regimului comunist ateu care dorea prin orice mijloace lichidarea religiei prin persecutarea tuturor Bisericilor şi comunităţilor religioase. Din acest motiv, Episcopia Caransebeşului a fost desfiinţată fiind contopită cu cea a Timişoarei sub titulatura de „Arhiepiscopia Timişoarei şi Caransebeşului”. Pentru ca Mitropolia Banatului să nu rămână cu o singură eparhie sufragană, la ea a fost alipită Episcopia Aradului.

ÎPS Vasile Lăzărescu a păstorit Mitropolia Banatului până în anul 1961, când a fost silit să se retragă, din raţiuni politice. Autoritățile comuniste i-au stabilit domiciliu forţat la Cernica, unde şi-a găsit sfârșitul în condiţii încă neelucidate la 21 februarie 1969.

La 17 februarie 1962 Colegiul Electoral al Patriarhiei Române l-a ales pe ÎPS Nicolae Corneanu ca Arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi Mitropolit al Banatului. Întronarea acestuia s-a făcut la 4 martie 1962 în Catedrala Mitropolitană din Timişoara de către patriarhul Iustinian Marina şi alţi membri ai Sfântului Sinod, în prezenţa multor preoţi şi credincioşi din Banat. În cuvântarea rostită cu acest prilej, ÎPS Nicolae Corneanu spunea: „în clipele acestea solemne fac juruinţă în faţa lui Dumnezeu şi a voastră de a nu precupeţi nimic întru împlinirea tuturor îndatoririlor ce-mi revin ca arhiereu, îndrumător şi conducător al turmei duhovniceşti ce mi s-a dat spre păstorire, aşa încât să pot spune mereu, ca altădată Cel căruia ne închinăm «pe cei ce mi-ai dat... astfel i-am păzit că n-a pierit nici unul dintre ei»”.[1]

În anul 1994 este reparată nedreptatea săvârşită în anii '50, prin reînfiinţarea şi alegerea ierarhului pentru noua Episcopie a Caransebeşului. Mitropolia Banatului rămâne de atunci cu trei eparhii, până când Sfântul Sinod decide ca, odată cu înfiinţarea eparhiilor ortodoxe româneşti de la Gyula (1999) şi de la Vârşeţ (2001), acestea să depindă de Mitropolia cu sediul la Timişoara. În anul 2009, partea administrativ-bisericească a judeţului Hunedoara se desprinde de Episcopia Aradului, devenind eparhie de sine stătătoare, cu titulatura „Episcopia Devei şi Hunedoarei”. Eparhia Aradului va fi apoi înălţată la rangul de arhiepiscopie, prin hotărârea Sfântului Sinod. Tot reorganizarea bisericească de atunci va face ca eparhiile de la Gyula şi de la Vârşeţ să depindă direct de Patriarhia Română.

În prezent, Mitropolia Banatului are în componenţă trei eparhii (Timişoara, Arad şi Caransebeş), căci, potrivit celor hotărâte recent de Sfântul Sinod, eparhia Devei şi Hunedoarei a trecut sub jurisdicţia Mitropoliei Ardealului, cu sediul la Sibiu.

Mitropoliţi ai Banatului

ÎPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului

Mitropolia Banatului în prezent

Chiar şi în perioada nefastă pentru Biserica Ortodoxă Română, dintre anii 1947–1989, prin buna chivernisire a conducerii Mitropoliei Banatului, a început construcţia, repararea sau finalizarea a zeci de locaşuri de cult, parohiale sau mănăstireşti. În acest timp, au fost restaurate toate bisericile din lemn din zona Făgetului, iar multe alte locaşuri de cult au fost împodobite cu pictură. „N-a existat biserică sau capelă, nereparată, în aceşti din urmă ani. Unde n-a existat pictură, s-a executat acum, prin pictori autorizaţi”, se arăta în raportul Adunării Eparhiale din anul 1970.[2]

În aprilie 1993, ca un act reparator şi de dreptate istorică, împlinind testamentul primului mitropolit al restauratei Mitropolii a Banatului, osemintele mitropolitului Vasile Lazarescu (1947–1961) au fost aduse din cripta familială de la Corneşti, unde fusese înmormântat în anul 1969 şi reînhumate sub altarul catedralei mitropolitane, de faţă fiind membrii Sinodului Mitropolitan, clerici, monahi şi o mulţime de credincioşi.

Un important factor de spiritualitate ortodoxă al Mitropoliei Banatului îl constituie catedrala mitropolitană din Timişoara, lăcaş de cult unde se desfăşoară cele mai multe slujbe cu arhiereu şi unde, de regulă, participă la sfintele slujbe mulţi credincioşi din oraş şi din împrejurimi. Îndeosebi, hramul Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, de la 15 septembrie, reuneşte numeroşi pelerini şi închinători din toată ţara, mai ales că, începând cu anul 1956, sfintele sale moaşte sunt adăpostite în catedrală. Împlinirea, în anul 1996, a 50 de ani de la târnosirea catedralei, a fost marcată prin mai multe festivităţi, care au culminat cu oficierea Sfintei Liturghii arhiereşti, la catedrală, în chiar ziua aniversării acesteia. Aniversarea, un an mai târziu, a 50 de ani de la înfiinţarea Mitropoliei Banatului (1947–1997), a fost sărbătorită, printre altele, prin săvârşirea Sfintei Liturghii la catedrală, în ziua de 26 octombrie, la care au slujit toţi ierarhii eparhiilor Mitropoliei Banatului.[2]

Perioada de după anul 1990 este caracterizată şi prin ridicarea multor lăcaşuri de cult în Timişoara (Zona Dacia, Calea Aradului, Zona Soarelui, Calea Lugojului, Zona Pârvan, Fabric Vest, Zona Tipografilor ş.a.), precum şi în cuprinsul întregii eparhii (Lugoj, Deta, Dumbrava, bisericile de la mănăstirile Săraca şi Timişeni ş.a.). La începutul anului 2012, erau în construcţie bisericile din Cruceni, Lugoj – Dealul Viilor, Timişoara – Zona Tipografilor, Iecea Mică, Timişoara – Zona Steaua, Timişoara – Ciarda Roşie, Recaş II, Făget, Săcălaz, Sânpetru Mic, Gottlob, mănăstirea Dobreşti ş.a. Multe biserici din eparhie au fost târnosite, altele doar binecuvântate, urmând a fi împodobite cu pictură. Catedrala mitropolitană a trecut şi ea, în anii din urmă (2006–2012), prin importante refaceri interioare (desprăfuirea picturii, recondiţionarea iconostasului şi a policandrelor, împodobirea sfântului altar etc.) şi exterioare (acoperişul pridvoarelor laterale, refacerea ţiglei, a grilajelor de la clopotniţă), fiind dotată şi cu un sistem audio performant.[2]

În anul 2008 tipografia arhidiecezană a trecut printr-un amplu proces de modernizare, fiind achiziţionate utilaje noi, din import. A fost înfiinţată de asemenea, societatea de editură şi tipografie „Partoş”.

În cursul anului 2005 s-a înfiinţat studioul de radio „Învierea”, ale cărui emisiuni erau difuzate de Radio Reşiţa, Radio Timişoara şi Radio Europa Nova Timişoara. De asemenea, postul de televiziune Europa Nova Lugoj transmite săptămânal o emisiune religioasă, susţinută de protopopiatul ortodox român din localitate. Începând din anul 2009, studioul de radio „Învierea” colaborează pentru realizarea de emisiuni, reportaje şi documentare cu postul de televiziune TRINITAS TV şi cu Radio TRINITAS, ale Patriarhiei Române.[2]

În ceea ce priveşte învăţământul teologic şi religios, trebuie amintită hotărârea Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Timişoarei, din la 10 decembrie 1992, privind înfiinţarea Facultăţii de Teologie din Timişoara. Senatul Universităţii de Vest din Timişoara a avizat favorabil propunerea făcută, iar Ministerului Învăţământului a aprobat înfiinţarea Facultăţii de Teologie Ortodoxă. Studiile teologice au debutat în anul universitar 1993–1994, cu specializările: Teologie Pastorală şi Teologie Litere, cărora, în anul universitar 1996–1997, li s-a alăturat specializarea Teologie Istorie. Începând cu anul universitar 2005–2006 a fost implementat programul Bologna, cursul de licenţă cuprinzând două specializări: Teologie Pastorală (cu 4 ani de studii) şi Teologie Didactică (cu 3 ani de studii). Din anul 2005, titulatura Facultăţii, din care face parte secţia de Teologie Ortodoxă, s-a schimbat în Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie. Tot în acel an (2005), se înfiinţează şi cursurile de masterat în Teologie, care se vor diversifica de-a lungul anilor. La începutul anului 2012, la secţia de Teologie Ortodoxă a Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie studiau 234 studenţi, dintre care: 192 la Teologie Pastorală şi 42 la Teologie Didactică.[2]

Organizarea actuală a Mitropoliei Banatului

Eparhii componente

În prezent, Mitropolia Banatului are în componenţă următoarele eparhii[3]:

Note

  1. Revista Mitropolia Banatului, anul XII, nr. 1-4, ianuarie-aprilie 1962, pp. 40-41.
  2. 2,0 2,1 2,2 2,3 2,4 Mitropolia Banatului în ultimii 50 de ani
  3. Statutul BOR

Surse

Legături externe