Mitrofan al Buzăului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(referințe)
m (Adăugare legătură)
 
(Nu s-au afișat 9 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
 +
{{Cutie Biografie Episcopi
 +
| Nume = PS Mitrofan al Buzăului
 +
| Imagine = [[Fișier:Mitrofan-al-Buzaului.jpg|180px]]
 +
| Afiliere =[[Biserica Ortodoxă Română]]
 +
| Reşedinţă = Buzău
 +
| Formulă = Preasfinția Voastră
 +
| Titlul = [[Episcop]]
 +
| Perioada = 1691 - 1702
 +
| Predecesor =
 +
| Succesor = [[Damaschin Voinescu|Damaschin]]
 +
| Hirotonire preot =
 +
| Hirotonire episcop = 1682, la [[Episcopia_Hușilor|Huși]]
 +
| Consecratori =
 +
| Titluri precedente = Episcop al [[Episcopia_Hușilor|Hușilor]] (1682-1686)
 +
| Funcţii =
 +
| Data naşterii = secolul XVII
 +
| Locul naşterii = Moldova
 +
| Data morţii = 1702
 +
| Locul morţii = Buzău
 +
|}}
 
'''Mitrofan al Buzăului''' a fost un [[episcop]] de la sfârșitul secolului XVII - începutul secolului XVIII și unul dintre cei mai renumiți cărturari români ai vremii sale.
 
'''Mitrofan al Buzăului''' a fost un [[episcop]] de la sfârșitul secolului XVII - începutul secolului XVIII și unul dintre cei mai renumiți cărturari români ai vremii sale.
  
−
Mitrofan s-a născut în Moldova. A intrat în cinul [[monah]]al la Mănăstirea Bisericani. La îndemnul [[Dosoftei al Moldovei|Mitropolitului Dosoftei al Moldovei]] a deprins meșteșugul tiparului, ajungând meşter tipograf și lucrând la Iași, sub îndrumarea acestuia.<ref name="DTR">[http://biserica.org/WhosWho/DTR/M/EpiscopulMitrofan.html Dicționarul teologilor români: MITROFAN, episcop.]</ref> Numele său apare menționat în tipăriturile „''Psaltirea slavo-română''” (1680), „''Molitvelnicul de-nțeles''” (1681) și „''Viața și petrecerea sfinților''” (1682). Tot în acea perioadă, la solicitarea [[patriarh]]ului Dositei al [[Ierusalim]]ului, a pus bazele unei tipografii grecești la Mănăstirea „Cetățuia” din Iași, unde a tipărit cartea patriarhului Nectarie, „''Întâmpinare în contra primatului papei''” (1682), precum și cartea lui Simeon al Tesalonicului „''Dialog contra ereziilor''”.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 210</ref>
+
Episcopul Mitrofan a continuat munca [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|mitropoliților Ungrovlahiei]], [[Ștefan I al Țării Românești|Ștefan]] și [[Teodosie al Țării Românești|Teodosie]] prin tipărituri slavo-române, care reprezintă faza de tranziție spre deplina românizare a [[slujbă|slujbelor]] bisericești. El poate fi socotit ca un precursor al introducerii definitive a [[limba română|limbii române]] în biserică, desăvârșită câțiva ani mai târziu de [[mitropolit]]ul [[Antim Ivireanul]], [[ucenic]]ul său.
  
−
Spre sfârşitul aceluiași an (1682) a fost ales episcop al Hușilor, păstorind credincioșii din acea [[eparhie]] până în vara anului 1686.<ref name="DTR"/>
+
{{Citat|Mitrofan a fost unul din cei mai de seamă ierarhi cărturari din trecutul nostru, nefiind egalat - la Buzău decât de episcopul [[Chesarie al Buzăului|Chesarie]], cu un secol și mai bine mai târziu.|Pr. [[Mircea Păcurariu]]<ref name="păcurariu2" />}}
  
−
În 1686 regele polon Jan Sobieski, retrăgându-se din Modova după campania sa antiotomană, a luat cu el, tezaurul Mitropoliei şi [[moaşte]]le Sf. [[Ioan cel Nou de la Suceava|Ioan cel Nou]] ca pradă de război, dar și pe Mitropolitul Dosoftei ca ostatic. În această situație, Mitrofan s-a refugiat în Țara Românească, unde Domnul acesteia, [[Șerban Cantacuzino]], mare iubitor de cultură și protector al Sfintei Biserici, l-a primit cu brațele deschise, însărcinându-l mai întâi cu conducerea tipografiei domnești din București, unde acesta a tipărit ''[[Biblia de la București (1688)|Biblia de la București]]''<ref>[http://ziarullumina.ro/cultura/episcopul-mitrofan-al-buzaului Arhim. dr. Policarp Chițulescu: ''Episcopul Mitrofan al Buzăului'', Lumina.ro,  8 iunie 2011]</ref>, prima traducere integrală a [[Biblia|Bibliei]] în limba română, un adevărat monument al limbii române vechi, care a jucat un rol major în dezvoltarea limbii literare<ref>''Dicţionar Enciclopedic'', Editura Enciclopedică, București, 2009, ISBN 973-45-0046-5</ref>. Tot aici a mai tipărit „''Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur''” (1691) precum și câteva cărți grecești.  
+
== Viața ==
 +
=== Înainte de arhierie ===
 +
Mitrofan s-a născut în Moldova. A intrat în cinul [[monah]]al la Mănăstirea Bisericani. La îndemnul [[Dosoftei al Moldovei|Mitropolitului Dosoftei al Moldovei]] a deprins meșteșugul tiparului, ajungând meşter tipograf și lucrând la Iași, sub îndrumarea acestuia.<ref name="DTR">[http://biserica.org/WhosWho/DTR/M/EpiscopulMitrofan.html Dicționarul teologilor români: MITROFAN, episcop.]</ref> Numele său apare menționat în tipăriturile „''Psaltirea slavo-română''” (1680), „''Molitvelnicul de-nțeles''” (1681) și „''Viața și petrecerea sfinților''” (1682).
  
−
La 10 iunie 1691 a fost ales episcop al Buzăului, fiind propus și susținut de Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]]. Acolo a înfiinţat prima tipografie din acest oraș, formând un grup de meșteri tipografi şi gravori.<ref name="DTR"/>
+
Tot în acea perioadă, la solicitarea [[patriarh]]ului [[Dositei al II-lea al Ierusalimului|Dositei al Ierusalimului]], a pus bazele unei tipografii grecești la Mănăstirea „Cetățuia” din Iași, unde a tipărit cartea patriarhului Nectarie, „''Întâmpinare în contra primatului papei''” (1682), precum și cartea lui Simeon al Tesalonicului „''Dialog contra ereziilor''”.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 210</ref>
 +
 
 +
=== Episcop de Huși ===
 +
Spre sfârşitul aceluiași an (1682) a fost ales episcop al [[Episcopia_Hușilor|Hușilor]], păstorind credincioșii din acea [[eparhie]] până în vara anului 1686.<ref name="DTR"/> În 1686 regele polon Jan Sobieski, retrăgându-se din Modova după campania sa antiotomană, a luat cu el, tezaurul Mitropoliei şi [[moaşte]]le Sf. [[Ioan cel Nou de la Suceava|Ioan cel Nou]] ca pradă de război, dar și pe Mitropolitul Dosoftei ca ostatic.
 +
 
 +
În această situație, Mitrofan s-a refugiat în Țara Românească, unde Domnul acesteia, [[Șerban Cantacuzino]], mare iubitor de cultură și protector al Sfintei Biserici, l-a primit cu brațele deschise, însărcinându-l mai întâi cu conducerea tipografiei domnești din București, unde acesta a tipărit ''[[Biblia de la București (1688)|Biblia de la București]]''<ref>[https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/episcopul-mitrofan-al-buzaului-un-nou-coresi-al-artei-tipografice-150064.html Andrei Butu: ''Episcopul Mitrofan al Buzăului, „un nou Coresi” al artei tipografice''], 28 noiembrie 2019, ''Ziarul Lumina'', accesat 8 aprilie 2023</ref>, prima traducere integrală a [[Biblia|Bibliei]] în limba română, un adevărat monument al limbii române vechi, care a jucat un rol major în dezvoltarea limbii literare<ref>''Dicţionar Enciclopedic'', Editura Enciclopedică, București, 2009, ISBN 973-45-0046-5</ref>.
 +
 
 +
Tot aici a mai tipărit „''Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur''” (1691) traduse în românește de frații Radu și Șerban Greceanu precum și câteva cărți grecești.
 +
 
 +
=== Episcop de Buzău ===
 +
La 10 iunie 1691 a fost ales [[Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei|episcop al Buzăului]], fiind propus și susținut de Sf. Voievod [[Constantin Brâncoveanu]]. Acolo a înfiinţat prima tipografie din acest oraș, formând un grup de meșteri tipografi şi gravori.<ref name="DTR"/>
 +
 
 +
Episcopul, ca ucenic al marelui cărturar Dosoftei, era unul din cei care au sprijinit românizarea slujbelor bisericești. Dar acest lucru era greu de înfăptuit dintr-odată, pe de o parte, pentru că munca de traducere era grea și plină de răspundere, iar pe de altă parte, pentru că tradiția slavonă era încă destul de puternică. De aceea, episcopul Mitrofan a urmat pilda mitropolitului Teodosie și a înaintașului acestuia, Ștefan, de a traduce în românește numai îndrumările tipiconale, sinaxarele, paremiile, Apostolul și Evanghelia, precum și unele ectenii, lăsând cântările și rugăciunile în slavonește.
  
 
Dintre cărțile tipărite de el la Episcopia Buzăului s-au păstrat:
 
Dintre cărțile tipărite de el la Episcopia Buzăului s-au păstrat:
−
* Pravoslavnica Mărturisire a lui Petru Movilă, prima traducere în românește (1691)  
+
* ''[[Mărturisirea Ortodoxă (1642)|Pravoslavnica Mărturisire a lui Petru Movilă]]'', prima traducere în românește (1691)  
−
* Cele 12 Mineie (1698), tipărite pentru prima oară în țările române
+
* ''Cele 12 [[Minei]]e (1698)'', tipărite pentru prima oară în țările române. Aveau tipicul, paremiile și sinaxariul în română și restul în slavonă.
−
* Evhologhionul (1699-1701)
+
* ''[[Evhologhion]]ul'' (1699-1701)
−
* Octoihul (1700)
+
* ''[[Octoihul]]'' (1700)
−
* Triodul (1700)
+
* ''[[Triodul]]'' (1700)
−
* Penticostarul (1701)
+
* ''[[Penticostarul]]'' (1701)
−
* Liturghierul (1702)
+
* ''[[Liturghier]]ul'' (1702)
  
 
Preasfinția Sa Mitrofan a trecut la cele veșnice în anul 1702. El este și [[ctitor]] al [[schit]]ului din Bonțești (astăzi în comuna Cârligele, județul Vrancea).
 
Preasfinția Sa Mitrofan a trecut la cele veșnice în anul 1702. El este și [[ctitor]] al [[schit]]ului din Bonțești (astăzi în comuna Cârligele, județul Vrancea).
  
−
==Referințe==
+
== Școala de tipografie ==
 +
 
 +
Între numeroșii tipografi și gravori care s-au format în jurul său poate fi amintit [[Antim Ivireanul]] însuși, care i-a urmat la conducerea tipografiei domnești din București, apoi: Ioanichie (loan) Bacov (Băcăuanul), Chiriac Moldoveanul, și mulți alții<ref name="păcurariu2">[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.</ref>.
 +
 
 +
==Note==
 
<references/>
 
<references/>
  
 
== Bibliografie ==
 
== Bibliografie ==
 
* Cocora, Gabriel, ''Un mare tipograf român în circuitul european în secolul 17: episcopul Mitrofan al Buzăului'', în ''Tipar și cărturari'', Editura Litera, 1977.
 
* Cocora, Gabriel, ''Un mare tipograf român în circuitul european în secolul 17: episcopul Mitrofan al Buzăului'', în ''Tipar și cărturari'', Editura Litera, 1977.
 +
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
  
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Ierarhi români]]
 
[[Categorie:Ierarhi români]]
 +
[[Categorie:Traducători ai Sfintelor Scripturi]]
 +
[[Categorie:Istoria Bisericii]]
 +
[[Categorie:Ortodoxia în România]]

Versiunea curentă din 16 februarie 2024 20:03

PS Mitrofan al Buzăului
Mitrofan-al-Buzaului.jpg
Afiliere canonică
(jurisdicție) 		Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Buzău
Titlul   Episcop
Formulă de adresare   Preasfinția Voastră
Perioada   1691 - 1702
Predecesor  
Succesor   Damaschin
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot  
Hirotonire episcopală   1682, la Huși
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)   		Episcop al Hușilor (1682-1686)
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   secolul XVII
Locul nașterii   Moldova
Data morții   1702
Locul morții   Buzău

Mitrofan al Buzăului a fost un episcop de la sfârșitul secolului XVII - începutul secolului XVIII și unul dintre cei mai renumiți cărturari români ai vremii sale.

Episcopul Mitrofan a continuat munca mitropoliților Ungrovlahiei, Ștefan și Teodosie prin tipărituri slavo-române, care reprezintă faza de tranziție spre deplina românizare a slujbelor bisericești. El poate fi socotit ca un precursor al introducerii definitive a limbii române în biserică, desăvârșită câțiva ani mai târziu de mitropolitul Antim Ivireanul, ucenicul său.

„Mitrofan a fost unul din cei mai de seamă ierarhi cărturari din trecutul nostru, nefiind egalat - la Buzău decât de episcopul Chesarie, cu un secol și mai bine mai târziu.”

Viața

Înainte de arhierie

Mitrofan s-a născut în Moldova. A intrat în cinul monahal la Mănăstirea Bisericani. La îndemnul Mitropolitului Dosoftei al Moldovei a deprins meșteșugul tiparului, ajungând meşter tipograf și lucrând la Iași, sub îndrumarea acestuia.[2] Numele său apare menționat în tipăriturile „Psaltirea slavo-română” (1680), „Molitvelnicul de-nțeles” (1681) și „Viața și petrecerea sfinților” (1682).

Tot în acea perioadă, la solicitarea patriarhului Dositei al Ierusalimului, a pus bazele unei tipografii grecești la Mănăstirea „Cetățuia” din Iași, unde a tipărit cartea patriarhului Nectarie, „Întâmpinare în contra primatului papei” (1682), precum și cartea lui Simeon al Tesalonicului „Dialog contra ereziilor”.[3]

Episcop de Huși

Spre sfârşitul aceluiași an (1682) a fost ales episcop al Hușilor, păstorind credincioșii din acea eparhie până în vara anului 1686.[2] În 1686 regele polon Jan Sobieski, retrăgându-se din Modova după campania sa antiotomană, a luat cu el, tezaurul Mitropoliei şi moaştele Sf. Ioan cel Nou ca pradă de război, dar și pe Mitropolitul Dosoftei ca ostatic.

În această situație, Mitrofan s-a refugiat în Țara Românească, unde Domnul acesteia, Șerban Cantacuzino, mare iubitor de cultură și protector al Sfintei Biserici, l-a primit cu brațele deschise, însărcinându-l mai întâi cu conducerea tipografiei domnești din București, unde acesta a tipărit Biblia de la București[4], prima traducere integrală a Bibliei în limba română, un adevărat monument al limbii române vechi, care a jucat un rol major în dezvoltarea limbii literare[5].

Tot aici a mai tipărit „Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur” (1691) traduse în românește de frații Radu și Șerban Greceanu precum și câteva cărți grecești.

Episcop de Buzău

La 10 iunie 1691 a fost ales episcop al Buzăului, fiind propus și susținut de Sf. Voievod Constantin Brâncoveanu. Acolo a înfiinţat prima tipografie din acest oraș, formând un grup de meșteri tipografi şi gravori.[2]

Episcopul, ca ucenic al marelui cărturar Dosoftei, era unul din cei care au sprijinit românizarea slujbelor bisericești. Dar acest lucru era greu de înfăptuit dintr-odată, pe de o parte, pentru că munca de traducere era grea și plină de răspundere, iar pe de altă parte, pentru că tradiția slavonă era încă destul de puternică. De aceea, episcopul Mitrofan a urmat pilda mitropolitului Teodosie și a înaintașului acestuia, Ștefan, de a traduce în românește numai îndrumările tipiconale, sinaxarele, paremiile, Apostolul și Evanghelia, precum și unele ectenii, lăsând cântările și rugăciunile în slavonește.

Dintre cărțile tipărite de el la Episcopia Buzăului s-au păstrat:

Preasfinția Sa Mitrofan a trecut la cele veșnice în anul 1702. El este și ctitor al schitului din Bonțești (astăzi în comuna Cârligele, județul Vrancea).

Școala de tipografie

Între numeroșii tipografi și gravori care s-au format în jurul său poate fi amintit Antim Ivireanul însuși, care i-a urmat la conducerea tipografiei domnești din București, apoi: Ioanichie (loan) Bacov (Băcăuanul), Chiriac Moldoveanul, și mulți alții[1].

Note

  1. ↑ 1,0 1,1 Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
  2. ↑ 2,0 2,1 2,2 Dicționarul teologilor români: MITROFAN, episcop.
  3. ↑ Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 210
  4. ↑ Andrei Butu: Episcopul Mitrofan al Buzăului, „un nou Coresi” al artei tipografice, 28 noiembrie 2019, Ziarul Lumina, accesat 8 aprilie 2023
  5. ↑ Dicţionar Enciclopedic, Editura Enciclopedică, București, 2009, ISBN 973-45-0046-5

Bibliografie

  • Cocora, Gabriel, Un mare tipograf român în circuitul european în secolul 17: episcopul Mitrofan al Buzăului, în Tipar și cărturari, Editura Litera, 1977.
  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Mitrofan_al_Buzăului&oldid=56855”