Mirungere

Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului. Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.

Mirungerea (uneori numită confirmare) este una din cele 7 Sfinte Taine, prin care o persoană botezată primește darul Duhului Sfânt prin ungerea cu uleiul sfințit de Sfântul Sinod al unei Biserici. Botezul este participarea personală la moartea și învierea lui Hristos, iar Mirungerea este participarea personală a celui botezat la Pogorârea Duhului Sfânt.

Teologie și practică

Un preot mirunge o persoană adultă

Spre deosebire de bisericile apusene (ex: romano-catolică și anglicană), unde confirmarea este în mod tipic rezervată celor maturi (sau vârsta rațiunii), în Biserica Ortodoxă mirungerea este aplicată în mod normal copiilor imediat după botez și imediat (sau la scurt timp) înainte de primirea primei Sfinte Împărtășanii de către o persoană.

Mirungerea se face prin ungerea noului creștin cu Sfântul Mir (după grecescul myron) care este ulei sfințit în condiții speciale. Sfântul Mir este un amestec de 40 de substanțe aromate și ulei pur de măsline (Gialopsos, 35). Pregătirea și sfințirea lui se face de către episcopii delegați de Sfântul Sinod al unei Biserici locale. Creștinul este uns cu acest ulei în semnul Sfintei Cruci pe frunte, ochi, nări, gură, urechi, piept, spate, mâini și picioare. De fiecare dată când unge cu sfântul mir, preotul spune Pecetea Darului Duhului Sfânt.

Sfânta Taină a Mirungerii este o extensie a Cincizecimii, zi în care Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Apostolilor. Prin Mirungere o persoană devine membru al poporului lui Dumnezeu: mirean (de la sl. mirĕaninu) sau laic (de la gr. laos - poporul lui Dumnezeu). Episcopul Kallistos (Ware) de Diokleia explică:

Prin mirungere fiecare membru al Bisericii devine profet, și primește o parte din preoția împărătească a lui Hristos; toți creștinii deopotrivă, prin mirungere, sunt chemați să acționeze ca martori conștienți ai Adevărului. Iar voi, ungere aveți de la Cel Sfânt și știți toate. (I Ioan 2:20) (Ware, 279).

Deși în mod obișnuit se face împreună cu botezul, în unele cazuri mirungerea este făcută singură pentru a primi convertiții la Ortodoxie prin exercitarea iconomiei. Deși practicile în această privință variază, în general dacă un convertit vine la Ortodoxie de la o altă confesiune creștină și a fost supus anterior ritualului de botezare prin scufundare prin formula Trinitară (În numele Tatălui, și al Fiului și al Sfântului Duh), el sau ea poate fi primit în Biserica Ortodoxă prin mărturisire de credință și Sfânta Taină a Mirungerii, după care primește Sfânta Împărtășanie. Dacă un convertit vine de la o confesiune creștină care botează doar în Numele lui Iisus (cum ar fi bisericile penticostare) sau de la una care nu practică deloc botezul (cum ar fi Quarters sau Armata salvării), botezul este o necesitate înainte de mirungere. Folosirea iconomiei este la discreția episcopului local, fiind supusă canoanelor impuse de acesta.

Întemeierea apostolică

Deși unele biserici neortodoxe susțin că Sfintele Taine, afară de Botez și Împărtășanie, nu se bazează pe Sfânta Scriptură, ci sunt doar tradiţii omenești, pentru Biserica Ortodoxă acest lucru nu este adevărat. Sfânta taină a mirungerii se poate observa în Noul Testament.

Faptele Apostolilor ne arată că un fel de confirmare se desfășura încă din Biserica primară. Deoarece comunitatea creștină s-a dezvoltat atât din punct de vedere numeric cât și geografic în mai multe locații, în interiorul și în exteriorul lumii iudaice, Apostolilor li s-au adăugat și alte persoane care au propovăduit Evanghelia și au botezat oameni în Hristos.

Lucrarea Apostolului Pavel în Efes o găsim în Fapte 19, 1-12. Aici se vede că unele persoane care au fost botezate cu botezul lui Ioan (Botezătorul) erau nerăbdătoare să-L accepte pe Hristos.

Când au auzit ei aceasta, s-au botezat în numele Domnului Iisus. (Fapte 19, 5)

Apoi, îl vedem pe Pavel punându-și mâinile lui peste ei și Duhul Sfânt s-a pogorât peste ei (Fapte 19, 6)

Un alt moment de confirmare în Biserica primară se găsește în Faptele Apostolilor, capitolul 8.

Atunci când apostolii din Ierusalim au auzit că cei din Samaria acceptaseră cuvântul Domnului, i-au trimis pe Petru și pe Ioan, care au mers și s-au rugat pentru ei, să poată primi Duh Sfânt, care nu se pogorâse încă asupra nici unuia dintre ei, fiind botezați doar în numele Domnului Iisus. Apoi și-au pus mâinile peste ei, iar Duhul Sfânt s-a pogorât asupra lor. (Fapte 8, 14-18)

Preotul Philip Gialopsos explică dezvoltarea ulterioară a acestei Sfinte Taine:

Mai târziu, când creștinătatea a început să se dezvolte, era imposibil pentru Apostoli să fie pretutindeni pentru a efectua sfânta taină prin punerea mâinilor, astfel încât au dat autoritate succesorilor săi să administreze sfânta taină prin ungerea celui botezat cu Mir Sfânt. (Gialopsos, 35)

Lucrări citate

• Gialopsos, Philip G. The Seven Sacraments of the Greek Orthodox Church. 1997.
• Ware, Timothy (Kallistos). The Orthodox Church. New York: Penguin, 1997.

Legături externe

• Ce este taina Mirungerii? - Protoiereu Gheorghe Colțea, Protopopiatul de Bran-Zărnești, jud. Brașov, la Trinitas TV