Mirungere

Mirungerea (uneori numită confirmare) este una din cele 7 Sfinte Taine, prin care o persoană botezată primeşte darul Duhului Sfânt prin ungerea cu uleiul sfinţit de Sfântul Sinod al unei Biserici. Botezul este participarea personală la moartea şi învierea lui Hristos, iar Mirungerea este participarea personală a celui botezat la Pogorârea Duhului Sfânt.

Teologie şi practică

Un preot mirunge o persoană adultă

Spre deosebire de bisericile apusene (ex: romano-catolică şi anglicană), unde confirmarea este în mod tipic rezervată celor "maturi" (sau "vârsta raţiunii"), în Biserica Ortodoxă mirungerea este aplicată în mod normal copiilor imediat după botez şi imediat (sau la scurt timp) înainte de primirea primei Sfinte Împărtăşanii de către o persoană.

Mirungerea se face prin ungerea noului creştin cu Sfântul Mir (după grecescul myron) care este ulei sfinţit în condiţii speciale. Sfântul Mir este un "amestec de 40 de substanţe aromate şi ulei pur de măsline" (Gialopsos, 35). Pregătirea şi sfinţirea lui se face de către episcopii delegaţi de Sfântul Sinod al unei Biserici locale. Creştinul este uns cu acest ulei în semnul Sfintei Cruci pe frunte, ochi, nări, gură, urechi, piept, spate, mâini şi picioare. De fiecare dată când unge cu sfântul mir, preotul spune "Pecetea Darului Duhului Sfânt".

Sfânta Taină a Mirungerii este o extensie a Cincizecimii, zi în care Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Apostolilor. Prin Mirungere o persoană devine membru al poporului lui Dumnezeu: "mirean" (de la sl. mirĕaninu) sau "laic" (de la gr. laos - "poporul lui Dumnezeu"). Episcopul Kallistos (Ware) de Diokleia explică:

Prin mirungere fiecare membru al Bisericii devine profet, şi primeşte o parte din preoţia împărătească a lui Hristos; toţi creştinii deopotrivă, prin mirungere, sunt chemaţi să acţioneze ca martori conştienţi ai Adevărului. 'Iar voi, ungere aveţi de la Cel Sfânt şi ştiţi toate’ (I Ioan 2:20) (Ware, 279).

Deşi în mod obişnuit se face împreună cu botezul, în unele cazuri mirungerea este făcută singură pentru a primi convertiţii la Ortodoxie prin exercitarea iconomiei. Deşi practicile în această privinţă variază, în general dacă un convertit vine la Ortodoxie de la o altă confesiune creştină şi a fost supus anterior ritualului de botezare prin scufundare prin formula Trinitară ("În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh"), el sau ea poate fi primit în Biserica Ortodoxă prin mărturisire de credinţă şi Sfânta Taină a Mirungerii, după care primeşte Sfânta Împărtăşanie. Dacă un convertit vine de la o confesiune creştină care botează doar în "Numele lui Iisus" (cum ar fi bisericile penticostare) sau de la una care nu practică deloc botezul (cum ar fi Quarters sau Armata salvării), botezul este o necesitate înainte de mirungere. Folosirea iconomiei este la discreţia episcopului local, fiind supusă canoanelor impuse de acesta.

Întemeierea apostolică

Deşi unele biserici neortodoxe susţin că Sfintele Taine, afară de botez şi euharistie, nu se bazează pe Sfânta Scriptură, ci sunt doar tradiţii omeneşti, pentru Biserica Ortodoxă acest lucru nu este adevărat. Sfânta taină a mirungerii se poate observa în Noul Testament.

Faptele Apostolilor ne arată că un fel de confirmare se desfăşura încă din Biserica primară. Deoarece comunitatea creştină s-a dezvoltat atât din punct de vedere numeric cât şi geografic în mai multe locaţii, în interiorul şi în exteriorul lumii iudaice, Apostolilor li s-au adăugat şi alte persoane care au propovăduit Evanghelia şi au botezat oameni în Hristos.

Lucrarea Apostolului Pavel în Efes o găsim în Fapte 19, 1-12. Aici se vede că unele persoane care au fost botezate cu "botezul lui Ioan (Botezătorul)" erau nerăbdătoare să-L accepte pe Hristos.

Când au auzit ei aceasta, s-au botezat în numele Domnului Iisus. (Fapte 19, 5)

Apoi, îl vedem pe Pavel "punându-şi mâinile lui peste ei" şi "Duhul Sfânt s-a pogorât peste ei" (Fapte 19, 6)

Un alt moment de confirmare în Biserica primară se găseşte în Faptele Apostolilor, capitolul 8.

Atunci când apostolii din Ierusalim au auzit că cei din Samaria acceptaseră cuvântul Domnului, i-au trimis pe Petru şi pe Ioan, care au mers şi s-au rugat pentru ei, să poată primi Duh Sfânt, care nu se pogorâse încă asupra nici unuia dintre ei, fiind botezaţi doar în numele Domnului Iisus. Apoi şi-au pus mâinile peste ei, iar Duhul Sfânt s-a pogorât asupra lor. (Fapte 8, 14-18)

Preotul Philip Gialopsos explică dezvoltarea ulterioară a acestei Sfinte Taine:

Mai târziu, când creştinătatea a început să se dezvolte, era imposibil pentru Apostoli să fie pretutindeni pentru a efectua sfânta taină prin punerea mâinilor, astfel încât au dat autoritate succesorilor săi să administreze sfânta taină prin ungerea celui botezat cu Mir Sfânt. (Gialopsos, 35)

Lucrări citate

• Gialopsos, Philip G. The Seven Sacraments of the Greek Orthodox Church. 1997
• Ware, Timothy (Kallistos). The Orthodox Church. New York: Penguin, 1997.