Modificări

Salt la: navigare, căutare

Miron (Cristea) al României

30 de octeți adăugați, 12 septembrie 2014 18:01
m
fără descrierea modificării
| Locul morţii = Cannes, Franţa
|}}
'''Miron Cristea''', pe numele de mirean '''Ilie Cristea''' (n. [[20 iulie]] 1868, Toplița, judeţul județul Harghita; d. [[6 martie]] 1939, Cannes, Franța) a fost primul [[Patriarh]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]], între anii 1925 - 1939.
==Biografie==
Patriarhul Miron Cristea s-a născut la 20 iulie 1868, în orașul Toplița, județul Harghita, într-o familie de țărani români ortodocşiortodocși, primind la botez prenumele Ilie. După mamă, provenea dintr-o familie greco-catolică.
A făcut studii la Gimnaziul săsesc din Bistrița (1879 - 1883), la Gimnaziul grăniceresc din Năsăud (1883 - 1887) și apoi la Institutul Teologic din Sibiu (1887 - 1890).
După absolvirea Institutului Teologic din Sibiu (1890), Ilie Cristea a devenit învățător şiși, mai apoi. director la Școala confesională românească din Orăștie. După un an, [[Mitropolia Ardealului]] i-a acordat o bursă pentru a-şi și continua studiile superioare la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1891 - 1895), unde a obținut la [[15 mai]] 1895 titlul de doctor în filologie, teza sa de doctorat având subiectul ''Viața și opera lui Eminescu''.
În paralel cu studiile, Ilie Cristea a desfăşurat desfășurat o susţinută susținută activitate publicistică, colaborând la ziarele ''Telegraful Român'', ''Tribuna'', ''Dreptatea'' și ''Gazeta Transilvaniei''. A fost secretar al Societății studențești ”Petru Maior”.
După terminarea studiilor de la Budapesta, Ilie Cristea a revenit la Sibiu, unde a devenit secretar eparhial al Arhiepiscopiei Sibiului (1895 - 1902), având şi și o activitate publicistică asiduă și meritorie, iar în continuare a fost avansat în funcția consilier mitropolitan la Arhiepiscopia Sibiului (1902 - 1909). În această calitate, s-a distins ca un bun administrator și organizator. Printre altele, s-a îngrijit de proiectul edificării frumoasei catedrale ortodoxe din Sibiu.
Ilie Cristea a devenit și membru al clerului, fiind [[hirotonire|hirotonit]] la [[30 ianuarie]] 1900 ca [[diacon]] și apoi ridicat la rangul de [[arhidiacon]] la [[8 septembrie]] 1901. Este tuns în [[monah]]ism la [[23 iunie]] 1902 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, de lângă Arad, când a primit numele de monah '''''Miron''''', iar la [[13 aprilie]] 1903 a fost hirotonit [[ieromonah]]. La [[1 iunie]] 1908 a fost ridicat la rangul de [[protosinghel]].
La [[21 noiembrie]] 1909 Miron Cristea a fost ales ca [[episcop]] ortodox al Caransebeșului. A fost hirotonit arhiereu şi și instalat în scaunul episcopal la [[3 mai]] 1910. În această calitate s-a remarcat prin activitatea sa de sprijinire a emancipării românilor din Austro-Ungaria. Astfel, printre altele, a apărat energic școlile confesionale ortodoxe românești din Banat de încercările guvernului ungar de la Budapesta de a le desființa.
La sfârșitul primului război mondial, Miron Cristea a participat, în calitate de episcop ortodox al Caransebeșului, alături de episcopul [[Biserica Greco-Catolică|unit]] Iuliu Hossu, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din [[1 decembrie]] 1918, dând actului Marii Uniri binecuvântarea Bisericii creștine. Un gest memorabil s-a întâmplat atunci: în fața Marii Adunări de la Alba Iulia, episcopul [[Biserica Greco-Catolică|greco-catolic]] Iuliu Hossu s-a îmbrățișat cu episcopul [[Biserica Ortodoxă|ortodox]] Miron Cristea, spunând următoarea frază memorabilă: „''Precum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați pe veci toți frații români!''”
În 1919, murind [[Conon Arămescu-Donici]], scaunul de [[mitropolit]] [[primat]] al Bisericii Ortodoxe din România întregită a rămas vacant. Marele Colegiu Electoral s-a întrunit şi și l-a ales pe Miron Cristea ca mitropolit primat, la [[18 decembrie]] 1919. Printre motivele alegerii sale a fost şi recunoaşterea și recunoașterea meritelor lui la realizarea Marii Uniri din 1918. Investitura şi și înscăunarea au avut loc a doua zi, pe [[19 decembrie]] 1919.
În calitate de mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe din România Mare, Miron Cristea a definitivat unificarea eclezială prin întocmirea rânduielilor și așezămintelor fundamentale ale Bisericii românești unificate. Dintre inițiativele în acest sens se pot cita:
* unificarea bisericească a tuturor românilor ortodocși în baza principiilor „''Statutului ŞagunianȘagunian''”, care a dat laicilor un rol sporit în administrarea chestiunilor bisericești;
* înființarea „''Institutului Biblic''”, care continuă să activeze și astăzi, având propria sa editură și tipografie;
* înființarea unor noi [[eparhie|eparhii]], între care „Episcopia Armatei” (cu sediul la Alba Iulia), precum și în Basarabia (la Bălți și Ismail);
==Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române==
La [[4 februarie]] 1925 [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât să înfiinţeze înființeze Patriarhia Ortodoxă Română. [[Mitropolit]]ul [[primat]] Miron Cristea a fost ales [[patriarh]] al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]]. Legea pentru înfiinţarea înființarea Patriarhiei a fost promulgată la [[25 februarie]] 1925, Prea Fericitul Patriarh Miron fiind investit și înscăunat la [[1 noiembrie]] 1925 şi și devenind astfel primul patriarh al creștinismului ortodox românesc.
În calitatea sa de [[întâistătător]] al Bisericii Ortodoxe Române, a desfășurat o intensă activitate cultural-misionară:
* a stăruit asupra importanței predicii și a determinat publicarea unor părți din [[Sfânta Scriptură]] cu explicații pentru credincioși, precum și tipărirea și răspândirea unor broșuri cu cuprins religios și moral;
* a susținut intensificarea învățământului religios în școlile secundare, iar în privința pregătirii clerului, încă puțin numeros în raport cu cerințele timpului, a reînființat unele seminarii și a pus bazele altora noi.
* a sprijinit activitatea filantropică prin crearea „''Fondului Milelor''”, sprijinirea tinerilor teologi plecaţi plecați la studii în străinătate etc.
Prea Fericitul Miron Criste a contribuit la strângerea legăturilor Bisericii Ortodoxe Române cu celelalte [[Biserica Ortodoxă|Biserici Ortodoxe]] surori, prin:
* primirea vizitelor efectuate la București de către ierarhi și reprezentanți ai bisericilor ortodoxe și neortodoxe.
==Alte demnităţi deţinutedemnități deținute==Miron Cristea a fost senator de drept în Senatul României. Ca lider național român și militant pentru unificarea teritorială a României, patriarhul Miron Cristea s-a implicat puternic şi și în viaţa viața politică a României interbelice. A fost regent între [[20 iulie]] 1927 şi și [[8 iunie]] 1930 (perioada când regele Mihai I era minor), iar în perioada [[1 februarie]] 1938 – [[6 martie]] 1939, a fost prim-ministru al României.
A fost de asemenea [[teolog]], publicist şi și filolog. La [[7 iunie]] 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
==Decesul==
Decesul patriarhului Miron Cristea a survenit pe [[6 martie]] 1939, la Cannes, în FranţaFranța, unde plecase pentru tratament medical. Trupul neînsuflețit al patriarhului a fost adus în ţară şi țară și înmormântat cu onorurile cuvenite în [[Catedrala patriarhală din BucureştiBucurești]].
Pe [[tron]]ul patriarhal al României i-a succedat (între 1939 - 1948) Preafericitul [[Nicodim Munteanu]].
[[Categorie:Ierarhi români]]
[[Categorie:Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române]]
[[Categorie:Teologi români]]
2.314 modificări

Meniu de navigare