Mircea cel Bătrân

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 17 septembrie 2015 06:13, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (Domnia)
Salt la: navigare, căutare
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Mircea cel Bătrân

Mircea cel Bătrân a fost Domn al Țării Românești între anii 1386-1418. Fiu al lui Radu I și frate al lui Dan I, pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia, se intitula în actele oficiale emise în timpul domniei sale: „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod și domn...”. În istoriogafia românească s-a consacrat însă numele Mircea cel Bătrân, folosit de cronicarii din secolele XVI-XVII pentru a-l deosebi de nepotul său Mircea al II-lea.[1] În timpul său, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa. Mircea cel Bătrân a dus o politică de independență, reușind să stăvilească tendințele de expansiune ale Ungariei și Poloniei, care urmăreau în special controlul asupra gurilor Dunării, și să facă față forțelor otomane aflate în plină expansiune în Peninsula Balcanică. A rămas vestit și pentru remarcabila sa operă de organizare politică, administrativă și ecleziastică a Țării Românești, fiind în același timp un mare ctitor de mănăstiri și biserici.

Viața

Origini

Mircea se trăgea din dinastia Basarabilor, fiind fiul lui Radu I, domn al Țării Românești (1377-1383). Acesta a avut doi fii: pe Dan I, cu doamna Ana și pe Mircea, cu doamna Calinichia. Asupra originii mamei sale, Calinichia, opiniile istoricilor sunt divergente, existând mai multe ipoteze:

  • Doamna Calinichia ar fi cea de-a patra fiică a cneazului Lazăr al Serbiei, potrivit unei cronici sârbești târzii, din secolul al XVII-lea.
  • Doamna Calinichia ar fi o prințesă bizantină, pentru că numele ei este grecesc și de la ea ar fi moștenit Mircea titlul de despot.[2]
  • Doamna Calinichia ar fi una și aceeași persoană cu doamna Ana, schimbându-și numele în momentul călugăririi.[3].
  • Doamna Calinichia ar fi originară dintr-o familie boierească din Oltenia, judecând după întinsele moșii pe care le deținea acolo.[4].

Domnia

Mircea i-a succedat pe tronul Țării Românești fratelui său Dan I, după moartea acestuia (23 septembrie 1386). Primul document păstrat de la el este datat la 27 iunie 1387, în acest act vorbindu-se despre „sfântrăposatul fratele domniei mele, Io Dan voievod”.[5]

Țara se afla în plin proces de dezvoltare, datorită politicilor înțelepte promovate de înaintașii săi, iar Mircea va continua consolidarea economiei, armatei, administrației și Bisericii.[4]

Mircea cel Bătrân și creștinismul ortodox

În 1359 voievodul Nicolae Alexandru (1352-1364) înființase la Curtea de Argeș prima mitropolie a Țării Românești, punând în fruntea ei pe Iachint de Vicina. În 1370 Vladislav Vlaicu înființase și cea de-a doua mitropolie a țării, la Severin. Ambii mitropoliți români erau numiți și unși de către Patriarhul ecumenic din Constantinopol. La urcarea pe tron a lui Mircea cel Bătrân, la Argeș era mitropolit Antim Critopol iar la Severin era Atanasie.


Ctitor de sfinte lăcașuri

Note

  1. Supranumele „cel Bătrân” (în slavonă: starîi) era dat, în limbajul de cancelarie medieval, primului suveran cunoscut cu acest nume. Întrucât în Țara Românească nu se obișnuia numerotarea domnilor, ca în Occident, Mircea a primit acest nume postum pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea al II-lea.
  2. Nicolae Iorga, Studii și documente cu privire la istoria românilor, vol. III, București, 1901, p. 271
  3. Daniel Barbu, Umbra lui Mircea la Cozia. O ipoteză genealogică, în AG, I (VI), 1994, nr. 1-2, p. 17-25
  4. 4,0 4,1 Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, Ed. All Educational, București, 2003, p. 362
  5. Rezachevici (2001), vol. 1, p. 79.

Bibliografie

  • Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura Cartea Românească, București, 1925, vol. III, pp. 76-94.
  • Constantin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Vol. I, Editura Enciclopedică, București, 2001, pp. 79-81. ISBN 973-45-0387-1.


Casetă de succesiune:
Mircea cel Bătrân
Precedat de:
Dan I
Domn al Țării Românești
1386 - 1418
Urmat de:
Mihail I