Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mircea cel Bătrân

15 octeți adăugați, 8 septembrie 2018 09:38
m
fără descrierea modificării
[[ImagineFișier:MirceatheElder.jpg|thumb|200px|<center>Mircea cel Bătrân</center>]]
'''Mircea cel Bătrân''' a fost Domn al Țării Românești între anii 1386-1418. Fiu al lui Radu I și frate al lui Dan I, pe care l-a urmat la tron după moartea acestuia, se intitula în actele oficiale emise în timpul domniei sale: „''În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul și singur stăpânitorul, Io '''Mircea''' mare voievod și domn...''”. În istoriogafia românească s-a consacrat însă numele Mircea cel ''Bătrân'', folosit de cronicarii din secolele XVI-XVII pentru a-l deosebi de nepotul său Mircea al II-lea.<ref>Supranumele „cel Bătrân” (în slavonă: ''starîi'') era dat, în limbajul de cancelarie medieval, primului suveran cunoscut cu acest nume. Întrucât în Țara Românească nu se obișnuia numerotarea domnilor, ca în Occident, Mircea a primit acest nume postum pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea al II-lea.</ref> În timpul său, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa. Mircea cel Bătrân a dus o politică de independență, reușind să stăvilească tendințele de expansiune ale Ungariei și Poloniei, care urmăreau în special controlul asupra gurilor Dunării, și să facă față forțelor otomane aflate în plină expansiune în Peninsula Balcanică. A rămas vestit și pentru remarcabila sa operă de organizare politică, administrativă și ecleziastică a Țării Românești, fiind în același timp un mare ctitor de [[Mănăstire|mănăstiri]] și [[Biserică|biserici]].
===Sfârșitul===
[[FileFișier:CoziaExterior20565_better.jpg|thumb|300 px|left|Mănăstirea Cozia, locul în care este înmormântat marele voievod.]]
Data morții lui Mircea cel Bătrân apare în cronicile sârbești: „Anul 6926 (1418), s-a pristăvit marele voievod al Ungrovlahiei, Io Mircea, ianuarie 31”.<ref>Rezachevici (2001), vol. 1, p. 81.</ref>
Mormântul lui Mircea cel Bătrân nu a fost niciodată uitat. La 8 noiembrie 1602 călugărița Theofana, care nu este alta decât Teodora, mama lui [[Mihai Viteazul]], mărturisea într-o frumoasă limbă românească, că, ajunsă la bătrânețe, s-a retras la mănăstirea Cozia „și la răpausul răposatului Mircea voevod".
La 1917 însă, în vremea primului război mondial și a ocupației germane, mormântul a fost profanat și lespedea care îl acoperea a fost distrusă. Abia la 15 mai 1938, din inițiativa Comisiunii Monumentelor Istorice și cu participarea Episcopiei Râmnicului, au fost reînhumate solemn osemintele lui Mircea, așezându-se deasupra o copie după prima lespede tombală (găsită cu ocazia săpăturilor efectuate), pe care se poate citi: „Aici odihnesc rămășițele lui Mircea Domnul Ţării Țării Românești, adormit în anul 1418".<ref>Arhimandrit Gamaliil Vaida, ''Mănăstirea Cozia. Ieri și astăzi'', ediția a Il-a, Râmnicu Vâlcea, 1983, p. 27.</ref>
<div style="clear:left;"></div>
==Ctitor de sfinte lăcașuri==
Cea mai importantă [[ctitorie]] a lui Mircea cel Bătrân este [[Mănăstirea Cozia]], cu [[hram]]ul [[Sfânta Treime]], datând din anul 1388. Acolo, în 1392, [[monah]]ul [[Filotei]] întemeiază prima școală de caligrafi și copiști din Țara Românească.
[[FileFișier:Coroglasi.jpg|thumb|Biserica în stil bizantin ridicată de Mircea cel Bătrân in în Timoc]]În apropiere de Coroglași in . în Timoc a avut loc o bătălie cu turcii și pentru cinstirea creștinilor căzuți și a lui Marko Kralievici, sârb din armata turcilor, Mircea cel Bătrân a ridicat o biserică în stil bizantin.<ref> Cristea Sandu Timoc, ''Povești populare românești'',Editura Minerva, 1988., p.350</ref>
Mircea s-a îngrijit și de [[Mănăstirea Tismana]], care în acea perioadă era cea mai de seamă mănăstire din Țara Românească. Astfel, printr-un hrisov dat la 27 iunie 1387, Mircea întăreşte vechile posesiuni pe care sfântul lăcaș le avea de la Radu I și de la Dan I și în plus îi dăruiește un număr de 17 sate.<ref>Constantin C. Giurescu, ''Istoria Românilor'', vol. I , București , Ed. All Educational, 2007, p.379.</ref>
==Bibliografie==
* Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Editura Cartea Românească, București, 1925, vol. III, pp. 76-94.
* Constantin Rezachevici, ''Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881'', Volvol. I, Editura Enciclopedică, București, 2001, pp. 79-81. ISBN 973-45-0387-1.
* P. P. Panaitescu, ''Mircea cel Bătrân'', ediția a II-a, Editura Corint, București, 2000.
14.991 de modificări

Meniu de navigare