Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.



Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

În creştinismul Ortodox, Mintea - Nous (adj. noetic) este ochiul sufletului. Aşa cum sufletul omului este creat de Dumnezeu, sufletul omului este inteligent şi noetic. Sfântul Talasie scrie că Dumnezeu a făcut fiinţele "cu darul de a primi Duhul şi a-L cunoaşte pe El; El a adus la existenţă simţurile şi percepţia senzorială pentru a sluji acestor fiinţe."[1] Creştinii ortodocşi răsăriteni mărturisesc că Dumnezeu a făcut acest lucru prin crearea omenirii cu inteligenţă şi abilităţi noetice. Îngerii au inteligenţă şi minte, pe când oamenii au raţiune, minte şi percepţie senzorială. Acest lucru întăreşte ideea că omul este un microcosmos şi o expresie a întregii creaţii sau macrocosmos; prin mintea şi inteligenţa curate şi vindecate, omul îl cunoaşte şi experimentează pe Dumnezeu. Conform acestei credinţe, sufletul este creat ca imagine a lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu este Treime, omenirea este minte, cuvânt şi duh. La fel, sufletul (sau inima) este trinitar: are minte, cuvânt şi duh. Pentru a înţelege mai bine acest lucru este necesar să înţelegem înainte de toate învăţătura Sfântului Grigorie Palama care spune că omul este o reprezentare a misterului trinităţii. Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu trebuie înţeles în sensul că Treimea ar fi antropomorfă, ci omul trebuie înţeles ca fiind din trei părţi. Sau, Dumnezeul Treimic nu trebuie interpretat din punctul de vedere al individului uman, ci omul trebuie înţeles pe baza Dumnezeului Treimic. Iar această interpretare nu este relevantă doar strict psihologic şi uman. Ceea ce înseamnă că doar atunci când o persoană este îmbunătăţită, aşa cum au trăit toţi sfinţii, ea poate ajunge la această înţelegere deplină (a se vedea teoria). A doua presupunere este că omenirea are şi este formată din minte, cuvânt şi duh, ca şi modul de existenţă treimic. Mintea, cuvântul şi duhul omului nu sunt doar ipostaze sau realităţi ori existenţe individuale, ci activităţi sau energii ale sufletului. Pe când în cazul lui Dumnezeu sau al Persoanelor Sfintei Treimi fiecare este într-adevăr ipostas. Deci, aceste trei componente ale fiecărui individ uman sunt 'inseparabile una de cealaltă' dar ele nu au un caracter personal" când vorbim de fiinţele care formează umanitatea.

Mintea-nous ca ochi al sufletului, pe care unii Părinţi o mai numesc inimă, este centrul omului şi există acolo unde cunoaşterea (spirituală) adevărată este validată. Acest lucru este văzut ca o cunoaştere adevărată care este "lipită de minte deoarece co-există cu aceasta întotdeauna."[2]

Referinţe

  1. Filocalia, v. 2, Sfântul Talasie, "On Love, Self-Control, and Life in Accordance with the Intellect," Part IV, 13.
  2. Orthodox Psychotherapy by Metropolitan Hierotheos Vlachos published by Birth of the Theotokos Monastery, Greece (January 1, 2005) ISBN 978-9607070272 [1]

Izvoare

Legături externe