Mihail al III-lea

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Mihail al III-lea (gr. Μιχαήλ Γ) a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) - ultimul din dinastia Amorium sau frigiană - între anii 842 și 867. Domnia lui a marcat restaurarea cultului icoanelor în Biserica Ortodoxă. Bizantinologii constată că în timpul domniei lui Imperiul Bizantin a făcut progrese remarcabile în domeniul militar, diplomatic al învățământului, literaturii și vieţii religioase[1].

Viața

Mihail s-a născut în Constantinopol la 9 ianuarie 840, fiind cel mai mic din cei șapte copii ai împăratului Teofil Iconoclastul cu soția lui împărăteasa Teodora. Încoronat co-împărat de către tatăl său în 840, Mihail avea doar doi ani când a devenit împăratul unic la 20 ianuarie 842, în urma morții tatălui său. Pe durata minorității sale, imperiul a fost guvernat de o regență condusă de mama sa, Teodora, unchiul ei Serghie și ministrul Teoctist. Teodora era un iconodul și l-a demis pe patriarhul iconoclast Ioan al VII-lea, înlocuindu-l cu patriarhul iconodul Metodiu în 843, punând astfel capăt celei de-a doua perioade a iconoclasmului.

Pe măsură ce Michael a crescut, a devenit din ce în ce mai apropiat de unchiul său matern Bardas, investindu-l cu titlul de caesar, un titlu care-l punea în prima poziție după împărat și, în noiembrie 855, l-a autorizat să-l ucidă pe Teoctist. Apoi, cu sprijinul lui Bardas și al altui unchi, generalul Petronas, Mihail a detronat regența la 15 martie 856. În 857, Mihail a trimis-o pe mama sa și pe surorile sale la un mănăstire când aceasta a încercat să revină la putere.

Cu Bardas ca conducător din umbră în noul regim, patriarhul Ignatie, numit patriarh de Teodora în 847, a fost presat să demisioneze în 858. Următorii săi au făcut apel, în 863, la Papa Nicolae I, care a ordonat reînvestirea lui. Deoarece Mihail a refuzat să-l destituie pe noul patriarh, Fotie, a apărut o schismă cu Roma atunci când Mihail a convocat un sinod în 867 în care Patriarhul Fotie și ceilalți patriarhi orientali l-au excomunicat pe Nicolae I.

Ghidat de Patriarhul Fotie, Mihail a sprijinit misiunea Sfinților Chiril și Metodie către hanul khazar într-un efort de a opri extinderea iudaismului printre khazari. Cu toate că această misiune a eșuat, următoarea misiune a fraților în 863 a asigurat convertirea Moraviei celei Mari, deoarece au creat alfabetul glagolitic pentru a scrie în slavonă, permițând astfel popoarelor care vorbeau slavonă să se apropie de convertirea la creștinismul ortodox folosind limba lor nativă, în loc de o limbă străină.[2]

Pe durata domniei lui Mihail, forțele Imperiului de Răsărit au câștigat inițiativa în fața arabilor sub conducerea lui Petronas și Mihail. Temându-se de potențiala convertire a lui Boris I al Bulgariei la creștinism sub influența francilor, Mihail și cezarul Bardas au invadat Bulgaria. În cadrul acordului de pace din 864, Boris a acceptat convertirea la creștinismul ortodox. Mihail a fost nașul lui Boris la botez, luând el însuși numele de Mihail la ceremonie. Imperiul de Răsărit a permis, de asemenea, bulgarilor să-și recupereze regiunea de graniță Zagora.[3] Convertirea bulgarilor a fost evaluată ca una dintre cele mai importante realizări culturale și politice ale Imperiului de Răsărit.[4]

Căsătoria lui Mihail cu Evdochia Dekapolitissa nu a dat urmași. Fără a dori să riște un scandal încercând să se căsătorească cu amanta sa Evdochia Ingerina, fiica gărzii imperiale varangiene Inger, a ales să o căsătorească pe Ingerina cu favoritul său, curteanul și chamberlainul Vasile Macedoneanul, care era mulțumit cu sora împăratului, Tecla, pe care Mihail o recuperase dintr-o mănăstire. Prin această aranjament, Vasile a câștigat din ce în ce mai multă influență asupra lui Mihail. În aprilie 866, l-a convins pe Mihail că cezarul Bardas conspira împotriva sa și a obținut permisiunea de a-l ucide pe Bardas. Fără rivali serioși, Vasile a fost încoronat co-împărat în mai 867 și a fost adoptat de împăratul mult mai tânăr, Mihail.

Îngrijorat de favorurile pe care Mihail începuse să le acorde altui curtean, numit Vasiliskianos (sau Vasiliskian), care fusese crescut ca alt co-împărat, Vasile l-a asasinat pe Mihail în septembrie 867, când acesta zăcea beat în camera sa de dormit după o petrecere cu mult alcool. Mihail a avut un sfârșit sinistru. Un bărbat numit Ioan din Chaldia l-a ucis, tăindu-i ambele mâini cu o sabie înainte de a-i aplica lovitura finală în inimă. Acest act brutal cae a dus la moartea lui Mihail și Vasiliskianos, uciși în același timp, Vasile a devenit automat noul "basileus" sau împărat al imperiului.[5]

După moartea sa, rămășițele lui Michael au fost inițial înmormântate în Mănăstirea Philippikos din Chrysopolis, pe malul asiatic al Bosforului. Ulterior, când Leon al VI-lea a urcat pe tron ca împărat în 886, una dintre primele sale acțiuni a fost să exhumeze lui Mihail și să-l reînhumeze cu mare ceremonie în mausoleul imperial aflat în Biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol.[6]


Casetă de succesiune:
Mihail al III-lea
Precedat de:
Teodora a II-a
Împărat Roman (Bizantin)
842 - 867
Urmat de:
Vasile I



Note

  1. Prof. Univ. Dr. Emilian Popescu, Curs de Bizantinologie, I, cap. „Mihail al III-lea (842-867) și reinstaurarea ortodoxiei. Renașterea ortodoxiei. Renașterea învățământului. Patriarhul Fotie. Misiunea bizantină în rândul popoarelor slave.”.
  2. Treadgold, p.452
  3. Fine, pp. 118–119
  4. Gregory, p. 240
  5. Finlay, pp. 180–181.
  6. Tougher, p. 62.

Surse

  • Treadgold, Warren (1997). A History of the Byzantine State and Society. Stanford, California: Stanford University Press. ISBN 0-8047-2630-2.
  • Fine, John, V.A. (1983), The Early Medieval Balkans, Ann Arbor.
  • Gregory, Timothy E. (2010). A History of Byzantium. Malden, Massachusetts and West Sussex, United Kingdom: Wiley-Blackwell. ISBN 1-4051-8471-X.
  • Finlay, G. (1856), History of the Byzantine Empire from DCCXVI to MLVII, 2nd Edition, Published by W. Blackwood.
  • Tougher, S. (1997) The Reign of Leo VI (886 912): Politics and People. Brill, Leiden.
  • Prof. Univ. Dr. Emilian Popescu, Curs de Bizantinologie (Facultatea de Teologie a Universității București).