Miezonoptica

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 6 februarie 2012 03:53, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (introducere noi sectiuni; eliminare format:imbunatatire)
Salt la: navigare, căutare

Miezonoptica (în greceşte Mesonyktikon; în slavonă Polunoşniţa) este o una din slujbele din slujbele zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta s-a dezvoltat ca o slujbă specific monahală, inspirată de Psalmul 118,62, "La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale," dar şi de parabola evanghelică a celor 10 fecioare (Matei 25,1-13).[1]

Slujbele din Biserica Ortodoxă
Sfânta Liturghie
Slujbele zilei
Vecernia | Pavecernița | Miezonoptica
Privegherea de toată noaptea | Ceasurile | Utrenia
Alte slujbe
Acatistul | Paraclisul
Sfințirea mare a apei | Litia
Slujba Botezului-Creștinării
Hirotonirea | Slujba căsătoriei
Slujba de înmormântare | Parastasul


Dezvoltarea şi semnificaţiile Miezonopticii

Iniţial, călugării se trezeau în mijlocul nopţii pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog menţionează Psalmul 118 ca pe o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru pe care o rosteau călugării în chilie, înainte de Utrenie.[2] În majoritatea locurilor unde se mai slujeşte în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu Utrenia şi cu Ceasul I într-una din cele trei slujbe compuse de peste zi prevăzute şi în Tipic.[3]

În privinţa Miezonopticii, Sfântul Marcu al Efesului spune: "Începutul tuturor imnurilor şi rugăciunilor către Dumnezeu este vremea (kairos) rugăciunii de la miezul nopţii. Prin ridicarea din somn în acest scop, simbolizăm mutarea din viaţa înşelăciunii întunericului către viaţa care este, după spusele lui Hristos, liberă şi luminoasă, iar prin această rugăciune începem venerarea lui Dumnezeu. Pentru că este scris: Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi. (Isaia 9,1."[4] Starea generală a acestei slujbe este una de pocăinţă, îmblânzită de o atitudine de aşteptare plină de speranţă.

Miezonoptica în practica liturgică

În tradiţia rusă, Miezonoptica este adesea precedată de Rugăciunile dimineţii sau rugăciunile dimineţii, care altfel ar trebui făcute de monahi în chilie, sunt integrate în slujba Miezonopticii. La sfârşitul Miezonopticii, după Pavecerniţă, în multe locuri există tradiţia ca cei de faţă să se închine la icoane şi la moaştele sfinţilor din biserica respectivă.

În cărţile de rugăciune greceşti, o formă modificată a Miezonopticii se foloseşte ca Rugăciune de dimineaţă pentru laici, iar o versiune modificată a Pavecerniţei mici slujeşte drept rânduială de rugăciune de seară.

Forme ale Miezonopticii

În prezent, Miezonoptica poate avea patru forme, în funcţie de ziua în care se slujeşte: (a) pentru zile de lucru, (b) pentru sâmbăta, (c) pentru duminica şi (d) o variantă unică, ce se ţine doar în Sâmbăta Mare ca parte componentă a Privegherii de Sfintele Paşti. Frecvent, Sâmbăta Mare este singura zi din an în care se slujeşte Miezonoptica în parohii.

Structura Miezonopticii

Miezonoptica poate fi împărţită în patru părţi:[5]

  1. Începutul constă din rugăciunile cu car încep de obicei majoritatea slujbelor ortodoxe: binecuvântarea preotului (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...) şi rugăciunile pe care le rosteşte citeţul (Împărate Ceresc..., Trisaghionul, Preasfântă Treime şi Tatăl nostru), care se sfârşesc cu chemarea la rugăciune: "Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu..."
  2. Prima parte cuprinde Psalmul 50 (Miluieşte-mă, Dumnezeule...) şi o catismă din Psaltire (vezi mai jos), Crezul de la Niceea, Trisaghionul şi Rugăciunea Domnească urmate de tropare şi de rugăciuni, încheindu-se cu o nouă binecuvântare a preotului. În timpul slujbelor din Postul Mare, urmează Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.[6]).
  3. Partea a doua începe cu reînnoirea chemării: "Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu...", urmată de psalmii 120 şi 133, apoi de Trisaghion, de troparele de pocăinţă, de o ectenie de mijlocire şi de binecuvântarea preotului (otpustul mic).
  4. În încheierea slujbei, urmează o cerere recirocă de iertare între preot şi toţi credincioşii prezenţi. Apoi preotul citeşte o rugăciune în timpul căreia toată lumea prezentă cântă lent şi cu glas scăzut "Doamne miluieşte", la sfârşit preotul acordând ultima binecuvântare.

Zilele obişnuite

Trăsătura dinstinctivă a Miezonopticii din zilele de lucru (luni-vineri) este citirea catismei a 17-a care cuprinde psalmul 18, cel mai lung psalm din Biblie, în prima parte a slujbei. Troparele cântate în prima parte sunt troparele Mirelui: "Iată, Mirele vine în miezul nopţii...", reamintindu-ne de Parabola celor zece fecioare (Matei 25,1-13). Primul dintre aceste tropare este, de asemenea, cântat la Utrenie în Săptămâna Mare, de unde şi numele acestor Utrenii de "Rugăciunea Mirelui."

Sâmbăta

Sâmbăta, psalmul 118 este citit întotdeauna la Utrenie,[7]; de aceea, el este înlocuit cu Catisma a noua, care cuprinde psalmii 64-69. Troparele din prima parte sunt diferite de cele cântate în zilele de lucru ale săptămânii. Înainte de a doua parte este citită o rugăciune specială a Sfântului Eustratie (Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine...).

Duminica

Duminica, psalmul 118 este citit adesea (dar nu întotdeauna) la Utrenie, deci el nu mai este citit la Miezonoptică. În mod normal, acest psalm este înlocuit de un Canon al Sfintei Treimi, compus de Sf. Teofan, cântat pe glasul săptămânii, potrivit Octoihului. Dat fiind că slujba de duminică este mai lungă decât cea din celelalte zile, deoarece ea prăznuieşte Învierea Domnului, Miezonoptica este mai scurtă. Crezul de la Niceea, troparele şi rugăciunile din prima parte, dar şi cele din partea a II-a ale slujbei sunt omise. În schimb, după canon, sunt cântate imnuri speciale în cinstea Sfintei Treimi, compuse de Sfântul Grigorie Sinaitul, urmate de Trisaghion, Rugăciunea Domnească şi Ipacoi, pe glasul săptămânii. Se citeşte rugăciunea Sfântului Marcu Monahul către Prea Sfânta Treime, fiind urmată de iertarea reciprocă, de o ectenie şi de încheiere.

În tradiţia rusă, în fiecare duminică se face Priveghere (care începe sâmbătă seara) şi de aceea Miezonoptica şi Pavecerniţa sunt de obicei omise. În unele locuri, Miezonoptica se slujeşte înainte de Ceasuri şi de Liturghie. De obicei, grecii nu fac slujba Privegherii, astfel încât ei pot sluji Miezonoptica la momentul ei obişnuit, înainte de Utrenia de duminica dimineaţa.

Sâmbăta Mare

În Sfânta şi Marea Sâmbătă, Miezonoptica are o formă specială doar pentru această zi din an. Este ultima slujbă din cartea de slujbă a Triodului. În tradiţia rusă, slujba se face lângă Sfântul Epitaf, un giulgiu brodat cu imaginea lui Hristos pregătit pentru a fi pus în mormânt, care stă aşezat pe un catafalc în centrul bisericii. După Început şi psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (se repetă canonul de la Utrenia din noaptea de dinainte) ca o meditaţie la sensul morţii lui Hristos şi a coborârii Sale la iad. În timpul ultimei strofe a canonului, preotul şi diaconul duc epitaful înapoi în Altar şi îl aşează pe Masa Altarului, unde va rămâne pe durata sărbătorilor pascale, ca o aducere aminte a giulgiurilor rămase în mormântul gol (Ioan 20,5). Apoi este citită o ectenie scurtă, iar preotul face Încheierea. Toate luminile din biserică sunt stinse, iar toţi credincioşii aşteaptă în linişte şi întuneric sosirea miezului nopţii, când este prăznuită Învierea Domnului.

Tradiţia liturgică bizantină este similară. Epitaful este deja dus în Altar în timpul Utreniei din Sâmbăta Mare, astfel încât slujba este cântată fără mutarea trupului lui Hristos din mormânt. În practica actuală, , ectenia şi încheierea sunt înlocuite de troparul Învierii, cântat pe glasul al II-lea, Când Te-ai pogorât la moarte....

Note

  1. În acest articol este folosită numărarea Psalmilor specifică Septuagintei.
  2. Episcop Ilarion Alfeyev, St. Symeon the New Theologian and Orthodox Tradition (Oxford University Press, 2000), p. 79.
  3. Kovalchuk, Feodor S., Abridged Typicon, 2nd ed., pp 17-19, St. Tikhon's Seminary Press, South Canaan, 1985."
  4. Patrologia Greacă 160, 1165D [Tr. Protopresbyter George Dion. Dragas, On the Priesthood and the Holy Eucharist (Orthodox Research Institute, Rollinsford, NH, 2004) p. 48].
  5. The Festal Menaion (Tr. Mother Mary and Archimandrite Kallistos Ware, Faber and Faber, London, 1984), p. 74.
  6. În mod normal, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este spusă doar o dată, cu trei metanii mari, dar în prima zi a Postului Mare (după Duminica Iertării) este spusă de două ori, cu patru metanii şi douăsprezece închinăciuni.
  7. Cu excepţia Săptămânii Luminate, când nu se citesc nici un fel de psalmi. În timpul Săptămânii Luminate, Miezonoptica este înlocuită în întregime cu Ceasurile Paştilor.

Surse

Legături externe