Metanie: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.)
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Twelve gospels.jpg|right|thumb|350px|Metanii la o [[slujbă]] din [[Săptămâna Patimilor]]]]
+
[[Image:Twelve gospels.jpg|right|thumb|350px|Metanii la o [[Sfânta Liturghie|slujbă]] din [[Săptămâna Patimilor]]]]
'''Metaniile''' mari (numite cel mai adesea, simplu, "metanii") şi metaniile mici, numite cel mai adesea "închinăciuni" sunt două forme de închinare şi [[rugăciune]] la care participă şi trupul.
+
'''Metaniile mari''' (numite cel mai adesea, simplu, ''metani'') și '''metaniile mici''', numite cel mai adesea ''închinăciuni'' sunt două forme de [[închinare]] și [[Rugăciunea|rugăciune]] la care participă și trupul.
  
Metaniile sunt atunci când omul cade "cu faţa la pământ" în faţa lui [[Dumnezeu]], adică îngenunchind şi atingând pământul cu fruntea, în semn că îşi recunoaşte micimea şi starea de creatură din pamânt în faţa lui Dumnezeu.
+
Metaniile sunt atunci când omul cade ''cu fața la pământ'' în fața lui [[Sfânta Treime|Dumnezeu]], adică îngenunchind și atingând pământul cu fruntea, în semn că își recunoaște micimea și starea de creatură din pământ în fața lui Dumnezeu.
  
Închinăciunile sunt atunci când omul se închină de spate pănâ când atinge pământul cu mâna, tot în semn de plecăciune în faţa măriri lui Dumnezeu, şi în semn de recunoaşterii a stării lui de supus.
+
Închinăciunile sunt atunci când omul se închină de spate până când atinge pământul cu mâna, tot în semn de plecăciune în fața măriri lui Dumnezeu, și în semn de recunoaștere a stării lui de supus.
  
Metaniile şi închinăciunile sunt astfel forme de rugăciune la care participă şi trupul, ca unul ce este mai puţin osârduitor decât [[suflet]]ul.
+
Metaniile și închinăciunile sunt astfel forme de rugăciune la care participă și trupul, ca unul ce este mai puțin osârduitor decât [[suflet]]ul.
  
De asemenea, [[tradiţia]] ascetică a [[Biserica Ortodoxă|Bisericii ortodoxe]] învaţă că metaniile şi închinăciunile ajută pe cel ispitit trupeşte.
+
De asemenea, [[Sfânta Tradiție|tradiția]] ascetică a [[Biserica Ortodoxă|Bisericii ortodoxe]] învață că metaniile și închinăciunile ajută pe cel [[Ispita|ispitit]] trupește.
  
În [[sfintele slujbe]], metaniile sunt prescrise mai ales în [[Postul Mare]], la [[Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul]].
+
În sfintele slujbe, metaniile sunt prescrise mai ales în [[Postul mare]], la [[Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul]].
 +
 
 +
Metaniile și închinăciunile sunt practicate de creștini și în cultul de [[cinstire]] a [[sfinți]]lor și a ''celor sfinte''.
 +
 
 +
==A se vedea și==
 +
*[[Adorare]]
 +
*[[Cinstire]]
 +
*[[Închinare]]
  
 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[Categorie:Ascetism]]
 
[[Categorie:Ascetism]]
 +
[[Categorie:Rugăciuni]]
 +
 +
[[fr:Métanie]]

Versiunea de la data 29 septembrie 2016 09:39

Metaniile mari (numite cel mai adesea, simplu, metani) și metaniile mici, numite cel mai adesea închinăciuni sunt două forme de închinare și rugăciune la care participă și trupul.

Metaniile sunt atunci când omul cade cu fața la pământ în fața lui Dumnezeu, adică îngenunchind și atingând pământul cu fruntea, în semn că își recunoaște micimea și starea de creatură din pământ în fața lui Dumnezeu.

Închinăciunile sunt atunci când omul se închină de spate până când atinge pământul cu mâna, tot în semn de plecăciune în fața măriri lui Dumnezeu, și în semn de recunoaștere a stării lui de supus.

Metaniile și închinăciunile sunt astfel forme de rugăciune la care participă și trupul, ca unul ce este mai puțin osârduitor decât sufletul.

De asemenea, tradiția ascetică a Bisericii ortodoxe învață că metaniile și închinăciunile ajută pe cel ispitit trupește.

În sfintele slujbe, metaniile sunt prescrise mai ales în Postul mare, la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.

Metaniile și închinăciunile sunt practicate de creștini și în cultul de cinstire a sfinților și a celor sfinte.

A se vedea și