Metanie

Metanii la o slujbă din Săptămâna Patimilor

Metaniile mari (numite cel mai adesea, simplu, "metanii") şi metaniile mici, numite cel mai adesea "închinăciuni" sunt două forme de închinare şi rugăciune la care participă şi trupul.

Metaniile sunt atunci când omul cade "cu faţa la pământ" în faţa lui Dumnezeu, adică îngenunchind şi atingând pământul cu fruntea, în semn că îşi recunoaşte micimea şi starea de creatură din pământ în faţa lui Dumnezeu.

Închinăciunile sunt atunci când omul se închină de spate până când atinge pământul cu mâna, tot în semn de plecăciune în faţa măriri lui Dumnezeu, şi în semn de recunoaşterii a stării lui de supus.

Metaniile şi închinăciunile sunt astfel forme de rugăciune la care participă şi trupul, ca unul ce este mai puţin osârduitor decât sufletul.

De asemenea, tradiţia ascetică a Bisericii ortodoxe învaţă că metaniile şi închinăciunile ajută pe cel ispitit trupeşte.

În sfintele slujbe, metaniile sunt prescrise mai ales în Postul Mare, la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.

Metaniile și închinăciunile sunt practicate de creştini și în cultul de cinstire a sfinţilor și a ”celor sfinte”.

A se vedea și

• Adorare
• Cinstire