Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
|biserici=
|site=
|}}[[Sfânt]]ul [[Mare Mucenic]] '''ProcopieMercurie''' (în latină '''''Mercurius'''''; n. 224 – d. 250 ) a trăit în prima jumătate a secolului al III-lea, în Imperiul Roman. A pătimit și a fost martirizat în perioada [[Persecuții împotriva creștinilor|marii persecuții împotriva creștinilor]], pe vremea împăratului Decius, fiind executat în [[Cezareea Capadociei]] la [[4 decembrie]] 250.<br/>Numele său inițial, '''''Philopater''''', înseamnă în limba greacă „Iubitor al Tatălui”. De asemenea, Sf. Mercurie mai este cunoscut și sub numele de '''''Abu-Seifein''''', care în limba arabă înseamnă „Cel care are două săbii", cu referire la o a doua sabie care i-a fost dată de [[Arhanghelul Mihail]].<br/>[[Prăznuire]]a sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[25 noiembrie]].
==Viața==
==Mucenicia==
În anul 249 împăratul roman Decius a promulgat un edict prin care toți creștinii, indiferent de vârstă sau stare socială, erau obligați să vină personal și să ofere jertfe zeilor păgâni. Celor care fugeau li se confiscau averile și când se întorceau acasă puteau fi uciși, dar cel mai adesea se urmărea apostazierea obținerea apostazierii (renegarea credinței creștine) și nu uciderea lor.
[[Arhanghelul Mihail]] i-a apărut lui Mercurie și i-a spus să-și amintească de Dumnezeu și să nu se teamă de persecuție. Sfântul s-a simțit încurajat și a petrecut toată noaptea rugându-se cu credință. Împăratul Decius a trimis mesageri care l-au chemat pe Mercurie la palatul imperial din [[Cezareea Capadociei]]. Acolo, împăratul, după ce i-a mulțumit pentru faptele de arme și vitejia arătată în lupte, i-a spus: „Dragă Mercurius, să mergem să oferim jertfe zeilor care ne-au ajutat să obținem victoria în acest război”. Mercurie a refuzat însă și a mărturisit că este creștin spunând: „Nu mă închin nimănui, decât Domnului și Dumnezeului meu”.<ref name=cocn>[http://www.copticchurch.net/synaxarium/3_25.html#1 ''The Martyrdom of St. Mercurius, known as the Saint with the Two Swords'', Coptic Orthodox Church Network]</ref> Împăratul a încercat să-l convingă să renunțe la credința sa, dar nu a reușit. Atunci a ordonat ca Mercurie să fie legat și torturat.<ref name=cocn/> Temându-se însă de o revoltă, pentru că poporul îl admira și îl iubea pe Mercurie, împăratul a ordonat decapitarea grabnică a sfântului, la [[4 decembrie]] 250 d.Hr.<ref>
În [[sinaxar]],<ref>[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/noiembrie/noiembrie25.htm ''Sinaxar, 25 noiembrie.'']</ref> mucenicia Sf. Mercurie este descrisă astfel:
:''Dar pentru mărturisirea lui Hristos a stat înaintea lui Deciu și, fiind legat de patru pari, i-au crestat trupul cu cuțitele și l-au chinuit în nenumărate chipuri. Iar în cele din urmă a fost adus la Cezareea Capadociei unde i-au tăiat capul. Și așa a luat pururea pomenitul cununa muceniciei. Deci era sfântul, când a mărturisit pe Hristos, de douăzeci și cinci de ani. Voinic la trup, frumos la față, galben la păr, care îl împodobea și firească rumeneală având, care strălucea pe obrazul lui.''
==Moaștele==
Capul sfântului Mercurie se afla în secolului al XVIII-lea la biserica „Sfântul Gheorghe” din Ocnele Mari. De aici a fost adus la catedrala episcopiei din Râmnicu-Vâlcea în anul 1776, de către episcopul Partenie. A stat aici până în anul 1916, când a fost transportat cu alte obiecte de cult la Moscova. În timpul Patriarhului [[Iustin Moisescu]], în 1956, a fost readus în țară și, la solicitarea Înaltpreasfințitului Părinte Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei și a Preasfințitului Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului, „Capul” Sfântului Mercurie a revenit la Catedrala din Râmnic<ref>http://basilica.ro/sfanta-liturghie-in-cinstea-sf-m-mc-mercurie-la-catedrala-arhiepiscopala-din-rm-valcea/</ref>. Racla prețioasă cu capul sfântului a fost preluată în timpul comunismului de către Muzeul de Artă din București<ref>Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras.</ref>, ca și multe alte moaște care se aflau în racle prețioase, considerate obiecte de artă veche. După căderea comunismului, cele multe moaște au fost recuperate de către Biserică de la Muzeul de Artă, dar nu și raclele vechi. Capul sfântului Mercurie este păstrat și cinstit astăzi la catedrala Arhiepiscopiei Râmnicului într-o raclă specială, făcută din lemn de tei și cireș<ref>http://basilica.ro/catedrala-episcopala-din-ramnicu-valcea-pastreaza-capul-sf-mare-mucenic-mercurie/</ref>.
==Iconografie==
[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Mare Mucenic Mercurie se zugrăvește sub chipul unui „tânăr, cu începere de barbă” și „când a răbdat muncile, fost-a de 25 de ani, mare la trup, cuvios și frumos la fașă, strălucind de rumeneala ce avea în obraz, plavoș la păr, de sabie și-a primit sfârșitul”.<ref>[[Dionisie din Furna]], ''Erminia picturii bizantine'', Ed. Sophia, București, 2000, pp. 154, 191. ISBN 973-99692-0-8</ref>
==Note==
*[http://www.santiebeati.it/dettaglio/79100 Santiebeati: Saint Mercurius]
[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Mari Mucenici]]
[[Categorie:Sfințimilitari]]
