Modificări

Salt la: navigare, căutare

Mercurie

471 de octeți adăugați, 29 noiembrie 2017 06:03
Note: iconografie
==Moaștele==
Capul sfântului Mercurie se afla în secolului al XVIII-lea la biserica „Sfântul Gheorghe” din Ocnele Mari. De aici a fost adus la catedrala episcopiei din Râmnicu-Vâlcea în anul 1776, de către episcopul Partenie. A stat aici până în anul 1916, când a fost transportat cu alte obiecte de cult la Moscova. În timpul Patriarhului Iustin Moisescu, în 1956, a fost readus în țară și, la solicitarea Înaltpreasfințitului Părinte Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei și a Preasfințitului Părinte Gherasim, Episcopul Râmnicului, „Capul” Sfântului Mercurie a revenit la Catedrala din Râmnic<ref>http://basilica.ro/sfanta-liturghie-in-cinstea-sf-m-mc-mercurie-la-catedrala-arhiepiscopala-din-rm-valcea/</ref>. Racla prețioasă cu capul sfântului a fost preluată în timpul comunismului de către Muzeul de Artă din București<ref>Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras.</ref>, ca și multe alte moaște care se aflau în racle prețioase, considerate obiecte de artă veche. După căderea comunismului, cele multe moaște au fost recuperate de către Biserică de la Muzeul de Artă, dar nu și raclele vechi. Capul sfântului Mercurie este păstrat și cinstit astăzi la catedrala Arhiepiscopiei Râmnicului într-o raclă specială, făcută din lemn de tei și cireș<ref>http://basilica.ro/catedrala-episcopala-din-ramnicu-valcea-pastreaza-capul-sf-mare-mucenic-mercurie/</ref>.
 
==Iconografie==
[[Dionisie din Furna]] arată că Sf. Mare Mucenic Mercurie se zugrăvește sub chipul unui „tânăr, cu începere de barbă” și „când a răbdat muncile, fost-a de 25 de ani, mare la trup, cuvios și frumos la fașă, strălucind de rumeneala ce avea în obraz, plavoș la păr, de sabie și-a primit sfârșitul”.<ref>[[Dionisie din Furna]], ''Erminia picturii bizantine'', Ed. Sophia, București, 2000, pp. 154, 191. ISBN 973-99692-0-8</ref>
==Note==
14.991 de modificări

Meniu de navigare