Meletie al Antiohiei

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 30 martie 2013 06:54, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (→‎Viața: corecturi și leg. int.)
Salt la: navigare, căutare
Sf. Meletie, episcopul Antiohiei

Cel întru sfinți părintele nostru Meletie al Antiohiei (gr. Μελέτιος) a fost un episcop ortodox al Antiohiei de la anul 361 și până la moartea sa în anul 381. Pentru sprijinul său ferm față de ortodoxia Sinodului I Ecumenic de la Niceea a fost exilat de trei ori sub împărații arieni. Unul dintre ultimele sale acte a fost de a prezida al doilea Sinod Ecumenic în 381. Prăznuirea sa se face la data de 12 februarie.

Viața

Meletie s-a născut în Melitene, Armenia Mică, regiune care astăzi se află în partea de nord-est a Turciei, din părinţi nobili și înstăriţi. Se pare că Melentie a început o viaţă ascetică încă din tinereţe. A fost episcop al Sebastiei, capitala Armeniei Prima de prin anul 358 dar nu a rămas acolo multă vreme, întrucât predecesorul său, care fusese destituit, Eustaţie al Sebastiei, fusese un avocat niceean puternic şi foarte popular.

În anii următori Sinodului de la Niceea Biserica Antiohiei era sfâşiată din cauza disputelor dintre şi din interiorul diverselor secte ariene şi Biserica ortodoxă al cărui scaun episcopal era adesea preluat de către arieni. În 360, când Eudoxie al Antiohiei, un arian, a devenit episcop al Constantinopolului, succesiunea la scaunul episcopal a fost redeschisă. Meletie, care fusese un prieten apropriat al lui Acachie de Cezareea, un semi-arian (el și adepții săi respingeau atât termenul de homoousion - „de o fiinţă” cu Tatăl - cât și termenul de homoiousion - „de o fiinţă asemănătoare” cu Tatăl - din Crez). Alegerea sa s-a datorat aparent promisiunilor făcute de Meletie ambelor părţi astfel încât fiecare dintre ele, atât partea ortodoxă cât şi partea ariană a crezut că Meletie este de partea lor.

Meletie considera probabil că adevărul se află în dinstincţii delicate, şi totuşi, formularea sa era atât de neclară încât pană astăzi este greu de definit. Din punct de vedere dogmatic nu era nici niceean, nici arian, ori anomean, homoiousian, homoian sau neo-niceean, rămânând în afara oricărei clasificări rigide. La un moment dat, când oamenii obosiseră din cauza disputelor interminabile, temperamentul blând a lui Meletie pare să fi arătat promisiunea unei păci mult aşteptate.

Melentie nu avea temperamentul lui Atanasie. Calităţile sale erau autentice, o viaţă caracterizată de simplitate, moralitate şi pioşenie sinceră. Când a intrat în Antiohia, a început să pună capăt diferitelor abuzuri, nestârnind duşmănie prin evitarea tuturor problemelor aflate în discuţie.

Ca să-i forţeze mâna, împăratul Constanţiu al II-lea, un arian convins, a convocat episcopii în vederea unei reuniuni în care Meletie să se explice. Într-o prezentare ce a evitat limbajul tehnic şi discuţia fără rost, Meletie a concluzionat pe scurt întinzând trei degete şi apoi strângând două şi spunând „Trei persoane sunt concepute în minte dar este ca şi când ne adresăm numai uneia” şi astfel şi-a stabilit mărturisirea ortodoxă. Prin această mărturisire de credinţă Meletie a dat o lovitură puternică arienilor.

Constanţiu şi arienii şi-au luat repede revanşa. În anul 361, Constanţiu l-a exilat pe Melentie în Armenia natală după ce acesta ocupase scaunul episcopal pentru mai puţin de o lună. Odată cu exilul său viaţa religioasă din Antiohia a devenit haotică. Bisericile erau în cea mai mare a lor parte în mâinile arienilor. Arienii l-au pus pe Euzoius episcop al Antiohiei, cel care mai devreme fusese destituit şi exclus din biserică împreună cu ereticul Arie de către sfântul Alexandru al Alexandriei. Ortodocşii erau împărţiţi între susţinătorii lui Eustație, conduşi de Paulinus, şi cei ai lui Meletie, conduşi de Flavius şi Diodorus. Această schismă s-a prelungit până în anul 415.

Mai târziu, în noiembrie 361, împăratul Constanţiu al II-lea a murit subit şi a fost urmat de către Iulian Apostatul, care a abrogat imediat decretele de exilare. În anul următor, Meletie s-a întors în Antiohia, dar într-o atmosferă de schismă cu Eustație care nu-l recunoştea pe Meletie, întrucât considera că alegerea lui s-a datorat ajutorului venit de la arieni. O altă înstrăinare a avut loc când încercările de mediere ale lui Eusebiu din Vercelli au fost respinse prin consacrarea lui Paulinus ca episcop al Antiohiei de către Lucifer, Episcop de Cagliari.

Astfel Meletie a devenit liderul unuia dintre cele trei grupuri din Antiohia care a acceptat Crezul de la Niceea. În anul 365 împăratul Valens l-a exilat pe Meletie din nou, în Armenia. Data întoarcerii sale este nesigură deşi este posibil ca el să se fi reîntors în Antiohia în 367.

Între 360 și 370, sprijinul pentru susţinerea mărturisirii ortodoxe a lui Meletie a crescut, întrucât numărul episcopilor care-l susţineau a devenit mai mare. În 370, Sf. Vasile cel Mare a devenit episcop al Cezareei Capadociei şi un puternic susţinător al lui Meletie. Perioada anilor 370 a devenit o perioadă de lungi negocieri de la distanţă între grupările niceniene. Odată cu urcarea lui Gratian pe tronul imperial, pacea în Biserică a fost restabilită. La sfârşitul anului 378, Meletie a fost repus în drepturi în Antiohia, iar episcopii exilaţi au fost rechemaţi pe scaunele episcopale.

În 379, împăratul Teodosie I cel Mare ajunge pe tronul Imperiului Roman de Răsărit. Ortodox niceean foarte zelos, Teodosie îl expulzează pe episcopul arian de Constantinopol, Demofil, şi îl repune pe Meletie ca episcop al Antiohiei. În octombrie 379, Meletie a prezidat un sinod (conciliu) de episcopi în Antiohia pentru a asigura restaurarea ortodoxiei în Răsărit. În mai 381, Meletie şi împăratul Teodosie I s-au reunit la ceea ce avea să devină al doilea Sinod Ecumenic din Constantinopol pentru a aduce pacea în biserica dezbinată. Sinodul, prezidat de către Meletie, s-a deschis prin alegerea lui Grigorie Teologul ca episcop al Constantinopolului, care mai apoi a fost înscăunat de sfântul Meletie însuşi, înainte să se continue confirmarea Crezului Niceean. În timpul acestor sesiuni sinodale din anul 381, Meletie a murit subit.

Funeraliile pentru sfântul Meletie s-au ţinut în biserica Apostolilor din Constantinopol, după care trupul lui a fost dus în Antiohia pentru un al doilea serviciu funerar, înainte de a fi aşezat alături de predecesorul său, Sf. Vavila al Antiohiei.

Viața după Minei

Pentru bunătatea cea desăvârşită şi dragostea curată ce avea către Hristos, sfântul Meletie, era foarte iubit de mulţi. Astfel chiar de la începutul activităţii sale, când intra în cetate, în ziua hirotoniei sale, mânaţi fiind oamenii de dragostea ce aveau către dânsul, îl chemau pe la casele lor, socotind că acestea se vor sfinţi chiar şi numai prin intrarea lui. Dar nici nu împlinise treizeci de zile în cetate, că a şi fost izgonit de către vrăjmaşii adevărului, care cu îngăduinţa lui Dumnezeu au înduplecat pe împărat la aceasta. Iar după această izgonire, întorcându-se, a stat mai bine de doi ani la Constantinopol. Şi iarăşi în urma unor scrisori împărăteşti a fost poftit să meargă tocmai în Tracia. Acolo s-au adunat şi alţi episcopi din multe părţi ale lumii, chemaţi fiind şi ei cu scrisori împărăteşti, că începeau Bisericile lui Dumnezeu să dobândească pacea şi liniştea, mântuindu-se de iarna cea îndelungată a prigoanei. Atunci deci, arătându-se acolo marele Meletie, care era cinstit în chip deosebit de toţi, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu, adormind în pace, în pământ străin. Pe acest fericit şi dumnezeiescul Ioan Gură de Aur şi Grigorie al Nissei, l-au cinstit cu cuvinte de laudă.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte ierarhe Meletie, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Condacul, glasul al 2-lea:
Podobie: "Cu curgerile sângelui Tău..."

Cu obiceiurile Ortodoxiei împodobindu-te, te-ai arătat ocrotitor şi apărător al Bisericii, fericite Meletie, luminând marginile cu învăţăturile, luminătorule preastrălucit al Bisericii.

Icos

Întocmai la obicei cu apostolii şi întocmai mărit şi de un scaun, toţi credincioşii pe tine cunoscându-te, părinte cuvioase, şi preot şi slujitor al Treimii şi mare învăţător al Bisericii, punându-ţi sufletul tău pentru dânsa, de trei ori fericite, şi de râvna cucerniciei aprinzându-te, de Dumnezeu înţelepţite Meletie, toţi cu un glas te lăudăm pe tine, cinstind sfânta ta adormire, preastrălucite luminător al Bisericii.


Casetă de succesiune:
Meletie al Antiohiei
Precedat de:
Eustatie 		Episcop de Sebastia
358-361 		Urmat de:
?
Precedat de:
Eustaie 		Episcop al Antiohiei
361-381 		Urmat de:
Flavian I



Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Meletie_al_Antiohiei&oldid=32960”