Melchisedec Ștefănescu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(ortografie)
m (Viața)
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de același utilizator)
Linia 1: Linia 1:
'''Melchisedec Ştefănescu''' a fost [[Episcop]] de Huşi, Ismail şi Roman, membru titular (1870) al Academiei Române care aduce o contribuţie preţioasă în special în literatura religioasă şi teologică, dar şi în istorie.
+
{{Cutie Biografie Episcopi
 +
| Nume = PS Melchisedec (Ștefănescu),<br/>Episcop al Romanului
 +
| Imagine = [[Fișier:Melchisedec_Stefanescu.jpg|250 px]]
 +
| Afiliere =[[Biserica Ortodoxă Română]]
 +
| Reşedinţă = Roman
 +
| Formulă = PS
 +
| Titlul = [[Episcop]] al Romanului
 +
| Perioada = [[22 februarie]] 1879 - [[16 mai]] 1892
 +
| Predecesor = 
 +
| Succesor =
 +
| Hirotonire preot = 1851
 +
| Hirotonire episcop = 1862, la Huși
 +
| Consecratori =
 +
| Titluri precedente =  Locțiitor de episcop al Hușilor (1861-1864)<br/>[[Episcop]] al [[Episcopia Dunării de Jos|Dunării de Jos]] (1865-1879)
 +
| Funcţii = Ministru al Cultelor (1860)<br/>Membru de drept în Senatul României
 +
| Data naşterii =  [[15 februarie]] 1823
 +
| Locul naşterii = Gârcina, județul Neamț
 +
| Data morţii = [[16 mai]] 1892
 +
| Locul morţii = [[Fișier:Flag_of_Romania.png|24 px]] Roman
 +
|}}
 +
'''Melchisedec Ștefănescu''' (n. [[15 februarie]] 1823, Gârcina, județul Neamț — d. [[16 mai]] 1892, Roman) a fost [[episcop]] de Huși, Ismail și Roman, membru titular (din 1870) al Academiei Române, care a adus o contribuție prețioasă în special în literatura religioasă și teologică, dar și în istorie.
 
   
 
   
==Viaţa==
+
==Viața==
Din botez Mihail, episcopul Melchisedec s-a născut la [[15 februarie]] 1823, în Gârcina, judeţul Neamţ, în familie de [[preot]], şi a decedat la [[16 mai]] 1992, în Roman.
+
Din botez '''Mihail''', episcopul Melchisedec s-a născut la [[15 februarie]] 1823, în Gârcina, județul Neamț, în familie de [[preot]], și a decedat la [[16 mai]] 1892, în Roman.
  
A făcut studii la Seminarul de la Socola (1834-1841 şi 1842/43), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848 - 1851), unde a obţinut titlul de "Magistru în teologie şi litere". A fost învăţător în Şerbeşti - Neamţ (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola (1843-1848) din nou profesor la acelaşi Seminar (1851-1856), apoi profesor şi director la Seminarul din Huşi (1856- 1861). S-a călugărit cu numele Melchisedec (1843), a fost hirotonit ierodiacon (1844) la Socola, apoi ieronionah în Lavra Pecerska din Kiev (1851), protosinghel (1952) şi arhimandrit (1853). Locţiitor de episcop la Huşi (1861-1864), fiind hirotonit [[arhiereu]] cu titlul "Tripoleos" în 1862, locţiitor (1864), apoi episcop eparhiot - numit prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza - al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reşedinţa în Ismail (1865-1879); la [[22 februarie]] 1879 este ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte.
+
A făcut studii la Seminarul de la Socola (1834-1841 și 1842/43), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848 - 1851), unde a obținut titlul de „Magistru în teologie și litere”. A fost învățător în Șerbești - Neamț (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola (1843-1848) din nou profesor la același Seminar (1851-1856), apoi profesor și director la Seminarul din Huși (1856- 1861). S-a călugărit cu numele '''Melchisedec''' (1843), a fost hirotonit [[ierodiacon]] (1844) la Socola, apoi [[ieromonah]] în [[Lavra Pecerska|Lavra Pecerska din Kiev]] (1851), [[protosinghel]] (1952) și [[arhimandrit]] (1853). Locțiitor de episcop la Huși (1861-1864), fiind hirotonit [[arhiereu]] cu titlul „Tripoleos” în 1862, locțiitor (1864), apoi episcop eparhiot - numit prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza - al noii [[Episcopia Dunării de Jos|Eparhii a Dunării de Jos]], cu reședința în Ismail (1865-1879); la [[22 februarie]] 1879 este ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte.
  
Însufleţit patriot, a luptat pentru unirea Principatelor, fiind ales membru în Divanul Ad-Hoc (1957); a sprijinit reformele lui Al.I. Cuza şi Războiul de Independenţă, a fost ministru al Cultelor (1860), membru de drept în Senatul României şi se încredințează o misiune politică în Rusia (1868). Precursor al [[ecumenism]]ului, fiind delegat de Sf. Sinod la Conferinţa vechilor catolici de la Bonn (1875). Ca membru al Sf. Sinod, a prezentat o serie de memorii pentru prosperarea vieţii bisericeşti, ameliorarea stării materiale a clerului, dar mai ales în legătură cu recunoaşterea autocefaliei. A trimis tineri la studii în Rusia (Gavriil Musicescu, Silvestru Bălăneşti, Constantin Nazarie ş.a.). Prin testament, creează o fundaţie din care să se acorde burse de studii la Academia duhovnicească din Kiev; biblioteca şi colecţia sa numismatică le-a daruit Academiei Române.
+
Însuflețit patriot, a luptat pentru unirea Principatelor, fiind ales membru în Divanul Ad-Hoc (1957); a sprijinit reformele lui Al.I. Cuza și Războiul de Independență, a fost ministru al Cultelor (1860), membru de drept în Senatul României și i s-a încredințat o misiune politică în Rusia (1868). Precursor al [[ecumenism]]ului, fiind delegat de Sf. Sinod la Conferința vechilor catolici de la Bonn (1875). Ca membru al Sf. Sinod, a prezentat o serie de memorii pentru prosperarea vieții bisericești, ameliorarea stării materiale a clerului, dar mai ales în legătură cu recunoașterea autocefaliei. A trimis tineri la studii în Rusia (Gavriil Musicescu, Silvestru Bălănești, Constantin Nazarie ș.a.). Prin testament, creează o fundație din care să se acorde burse de studii la Academia duhovnicească din Kiev; biblioteca și colecția sa numismatică le-a dăruit Academiei Române.
  
==Publicaţii==
+
==Publicații==
Ca profesor de seminar a publicat numeroase manuale didactică, majoritatea prelucrate după cele ruseşti. A fost unul dintre istoricii de seamă ai vremii sale a publicat documente slavone, inscripţii şi însemnări din bisericile din Moldova, monografii de eparhii, biografiile unor ierarhi etc. La 10 sept. 1870 ales membru activ al Academiei Române (la sesiunile ei a prezentat comunicări, referate etc.).
+
Ca profesor de seminar a publicat numeroase manuale didactică, majoritatea prelucrate după cele rusești. A fost unul dintre istoricii de seamă ai vremii sale a publicat documente slavone, inscripții și însemnări din bisericile din Moldova, monografii de eparhii, biografiile unor ierarhi etc. La 10 sept. 1870 ales membru activ al Academiei Române (la sesiunile ei a prezentat comunicări, referate etc.).
  
 
===Manuale===
 
===Manuale===
*Manual de Liturgică, Iaşi, 1853, X + 132 p. (ed. a II-a Bucureşti, 1862, XII+ 185 p., prelucrare după Ivan Scvortev);
+
*Manual de Liturgică, Iași, 1853, X + 132 p. (ed. a II-a București, 1862, XII+ 185 p., prelucrare după Ivan Scvorțev);
*Manual de tipic, Iaşi, 1854, 100 p.;
+
*Manual de tipic, Iași, 1854, 100 p.;
*Teologia dogmatică a Bisericii Ortodoxe catolice de Răsărit, laşi, 1855, VIII + 419 p.;
+
*Teologia dogmatică a Bisericii Ortodoxe catolice de Răsărit, lași, 1855, VIII + 419 p.;
*Scurtă introducere în cursul ştiinţelor teologice, Iaşi, 1846, VI + 168 P.;
+
*Scurtă introducere în cursul științelor teologice, Iași, 1846, VI + 168 p.;
*Catehismul ortodox, Iaşi, 1857, VIll + 206 p. (trad. după Filaret at Moscovei);
+
*Catehismul ortodox, Iași, 1857, VIll + 206 p. (trad. după Filaret al Moscovei);
*Introducere în sfinţitele cărţi ale Vechiului şi Noului Testament, 2 vol., Iaşi, 1860, 230 + 223 p.;
+
*Introducere în sfințitele cărți ale Vechiului și Noului Testament, 2 vol., Iași, 1860, 230 + 223 p.;
*Teologia Pastorală, parte tradusă, parte prelucrată, Bucureşti, 1862, 280 p.
+
*Teologia Pastorală, parte tradusă, parte prelucrată, București, 1862, 280 p.;
*Alte manuale au rămas în manuscris
+
*Alte manuale au rămas în manuscris.
  
 
===Lucrări===
 
===Lucrări===
*Cronica Huşilor şi a Episcopiei cu aseminea numire, Bucureşti  1869, IX + 463 + 175 p. + 3 foi;
+
*Cronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire, București, 1869, IX + 463 + 175 p. + 3 foi;
*Cronica Romanului şi a Episcopiei de Roman, 2 vol., Bucureşti, 1874- 1875, IV + 352 p. (I) + VI + 239 p. (II);
+
*Cronica Romanului și a Episcopiei de Roman, 2 vol., București, 1874- 1875, IV + 352 p. (I) + VI + 239 p. (II);
*Lipovenismul, adică schismaticii şi ereticii ruseşti....... Bucureşti, 1871, 547p. (tradusă în greceşte şi tipărită la Constantinopol în 1876),
+
*Lipovenismul, adică schismaticii și ereticii rusești..., București, 1871, 547 p. (tradusă în grecește și tipărită la Constantinopol în 1876);
*Relaţiuni istorice despre ţările române din epoca de la finele veacului al XVI-lea şi începutul celui de al XVII-lea, Bucureşti 1982, 55 p.;
+
*Relațiuni istorice despre țările române din epoca de la finele veacului al XVI-lea și începutul celui de al XVII-lea, București 1982, 55 p.;
*Memoriu despre Tetraevanghelul lui Stefan cel Mare de la Humor şi Tetrrevanghelul mitropolitului Grigorie de la Voroneţ Bucureşti, 1882;
+
*Memoriu despre Tetraevanghelul lui Ștefan cel Mare de la Humor și Tetraevanghelul mitropolitului Grigorie de la Voroneț, București, 1882;
*Inscripţia de la mănăstirea Războieni, Bucureşti, 1882,48 p.;
+
*Inscripția de la mănăstirea Războieni, București, 1882, 48 p.;
*O vizită la câteva mănăstiri şi biserici antice din Bucovina, Bucureşti, 1883, 65 P.;
+
*O vizită la câteva mănăstiri și biserici antice din Bucovina, București, 1883, 65 P.;
*Inscripţiunile bisericilor armeneşti din Moldova, Bucureşti, 1883; 71 p.;
+
*Inscripțiunile bisericilor armenești din Moldova, București, 1883; 71 p.;
*Catalog de cărţile sârbeşti şi ruseşti, manuscrise vechi ce se află  în biblioteca mănăstirii Neamţ, Bucureşti, 1983, 71 P.;
+
*Catalog de cărțile sârbești și rusești, manuscrise vechi ce se află  în biblioteca mănăstirii Neamț, București, 1983, 71 p.;
*Papismul  şi starea actuală a Bisericii Ortodoxe din Regatul României.  Bucureşti, 1883, 110 p..;
+
*Papismul  și starea actuală a Bisericii Ortodoxe din Regatul României.  București, 1883, 110 p.;
*Vizita şi scrierile lui Grigore Tamblac, Bucureşti, 1884. 109 p.;
+
*Vizita și scrierile lui Grigore Țamblac, București, 1884. 109 p.;
*Notiţe istorice şi arheologice adunate de pe la 48 de mănăstiri şi biserici antice din Moldova, Bucureşti 1885, 318 p,
+
*Notițe istorice și arheologice adunate de pe la 48 de mănăstiri și biserici antice din Moldova, București 1885, 318 p,
*Schiţe biografice din viaţa mitropolitului Ungrovlahiei Filaret II (1792) şi a altor persoane bisericeşti contemporane cu dânsul, Roman, 1886, 69 p. (şi Bucureşti, 1987, 80p.);
+
*Schițe biografice din viața mitropolitului Ungrovlahiei Filaret II (1792) și a altor persoane bisericești contemporane cu dânsul, Roman, 1886, 69 p. (și București, 1987, 80p.);
*Viaţa şi minunile cuvioasei maicei noastre Paraschevei cei nouă şi istoricul sfintelor ei moaşte, Bucureşti, 1989, 65 p.;
+
*Viața și minunile cuvioasei maicei noastre Paraschevei cei nouă și istoricul sfintelor ei moaște, București, 1989, 65 p.;
*Tratat despre cinstirea şi închinarea icoanelor în Biserica ortodoxă şi despre icoanele făcătoare de minuni din România, Bucureşti, 1890. 49 P,
+
*Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor în Biserica ortodoxă și despre icoanele făcătoare de minuni din România, București, 1890. 49 p.;
*Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în veacul al XVII-lea şi cele două sinoade din Moldova contra calvinilor, Bucureşti, 1890, 116 p. ş.a.
+
*Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în veacul al XVII-lea și cele două sinoade din Moldova contra calvinilor, București, 1890, 116 p. ș.a.
  
 
Câteva lucrări de istorie bisericească i-au rămas în manuscris.
 
Câteva lucrări de istorie bisericească i-au rămas în manuscris.
  
A tradus din limba germană (după K. J. Hefele) 64 de cuvinte sau predici ale Sf. loan Hrisostom orânduite după sărbători şi duminici (Bucureşti, 1 883), iar din slavonește şi grecește câteva cărţi de slujbă.
+
A tradus din limba germană (după K. J. Hefele) 64 de cuvinte sau predici ale Sf. loan Hrisostom orânduite după sărbători și duminici (București, 1 883), iar din slavonește și grecește câteva cărți de slujbă.
  
Se adaugă la toate acestea numeroase discursuri, dizertaţii, memorii, citite în Sf. Sinod (de pildă: Biserica ortodoxă  şi calendarul, 1881, 44 P.;
+
Se adaugă la toate acestea numeroase discursuri, dizertații, memorii, citite în Sf. Sinod (de pildă: Biserica ortodoxă  și calendarul, 1881, 44 p.);
 
+
*Memoriu pentru cântările bisericești în România, 1881, 28 p.;
*Memoriu pentru cântările bisericeşti în România, 1881, 28 p.;
+
*Studiu despre ierarhia și instituțiunea sinodală în Biserica ortodoxă a Răsăritului în genere și despre ierarhia  instituțiunea sinodala în Biserica Ortodoxă Română, 1883,75 p.);
*Studiu despre ierarhia şi instituţiunea sinodală în Biserica ortodoxă a Răsăritului în genere şi despre ierarhia  instituţiunea sinodala în Biserica Ortodoxă Română, 1883,75 p.);
+
*Carte de rugăciuni, 1884, 233 p.;
*O Carte de rugăciuni, 1884, 233 p.;
+
*Corespondență (publicată mai târziu).
*Corespondenţă (publicată mai târziu).
 
  
 
[[Categorie:Ierarhi români]]
 
[[Categorie:Ierarhi români]]

Versiunea de la data 9 noiembrie 2021 18:58

PS Melchisedec (Ștefănescu),
Episcop al Romanului
Melchisedec Stefanescu.jpg
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Roman
Titlul   Episcop al Romanului
Formulă de adresare   PS
Perioada   22 februarie 1879 - 16 mai 1892
Predecesor  
Succesor  
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   1851
Hirotonire episcopală   1862, la Huși
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Locțiitor de episcop al Hușilor (1861-1864)
Episcop al Dunării de Jos (1865-1879)
Alte funcții   Ministru al Cultelor (1860)
Membru de drept în Senatul României
Date personale
Data nașterii   15 februarie 1823
Locul nașterii   Gârcina, județul Neamț
Data morții   16 mai 1892
Locul morții   Flag of Romania.png Roman

Melchisedec Ștefănescu (n. 15 februarie 1823, Gârcina, județul Neamț — d. 16 mai 1892, Roman) a fost episcop de Huși, Ismail și Roman, membru titular (din 1870) al Academiei Române, care a adus o contribuție prețioasă în special în literatura religioasă și teologică, dar și în istorie.

Viața

Din botez Mihail, episcopul Melchisedec s-a născut la 15 februarie 1823, în Gârcina, județul Neamț, în familie de preot, și a decedat la 16 mai 1892, în Roman.

A făcut studii la Seminarul de la Socola (1834-1841 și 1842/43), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848 - 1851), unde a obținut titlul de „Magistru în teologie și litere”. A fost învățător în Șerbești - Neamț (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola (1843-1848) din nou profesor la același Seminar (1851-1856), apoi profesor și director la Seminarul din Huși (1856- 1861). S-a călugărit cu numele Melchisedec (1843), a fost hirotonit ierodiacon (1844) la Socola, apoi ieromonah în Lavra Pecerska din Kiev (1851), protosinghel (1952) și arhimandrit (1853). Locțiitor de episcop la Huși (1861-1864), fiind hirotonit arhiereu cu titlul „Tripoleos” în 1862, locțiitor (1864), apoi episcop eparhiot - numit prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza - al noii Eparhii a Dunării de Jos, cu reședința în Ismail (1865-1879); la 22 februarie 1879 este ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte.

Însuflețit patriot, a luptat pentru unirea Principatelor, fiind ales membru în Divanul Ad-Hoc (1957); a sprijinit reformele lui Al.I. Cuza și Războiul de Independență, a fost ministru al Cultelor (1860), membru de drept în Senatul României și i s-a încredințat o misiune politică în Rusia (1868). Precursor al ecumenismului, fiind delegat de Sf. Sinod la Conferința vechilor catolici de la Bonn (1875). Ca membru al Sf. Sinod, a prezentat o serie de memorii pentru prosperarea vieții bisericești, ameliorarea stării materiale a clerului, dar mai ales în legătură cu recunoașterea autocefaliei. A trimis tineri la studii în Rusia (Gavriil Musicescu, Silvestru Bălănești, Constantin Nazarie ș.a.). Prin testament, creează o fundație din care să se acorde burse de studii la Academia duhovnicească din Kiev; biblioteca și colecția sa numismatică le-a dăruit Academiei Române.

Publicații

Ca profesor de seminar a publicat numeroase manuale didactică, majoritatea prelucrate după cele rusești. A fost unul dintre istoricii de seamă ai vremii sale a publicat documente slavone, inscripții și însemnări din bisericile din Moldova, monografii de eparhii, biografiile unor ierarhi etc. La 10 sept. 1870 ales membru activ al Academiei Române (la sesiunile ei a prezentat comunicări, referate etc.).

Manuale

  • Manual de Liturgică, Iași, 1853, X + 132 p. (ed. a II-a București, 1862, XII+ 185 p., prelucrare după Ivan Scvorțev);
  • Manual de tipic, Iași, 1854, 100 p.;
  • Teologia dogmatică a Bisericii Ortodoxe catolice de Răsărit, lași, 1855, VIII + 419 p.;
  • Scurtă introducere în cursul științelor teologice, Iași, 1846, VI + 168 p.;
  • Catehismul ortodox, Iași, 1857, VIll + 206 p. (trad. după Filaret al Moscovei);
  • Introducere în sfințitele cărți ale Vechiului și Noului Testament, 2 vol., Iași, 1860, 230 + 223 p.;
  • Teologia Pastorală, parte tradusă, parte prelucrată, București, 1862, 280 p.;
  • Alte manuale au rămas în manuscris.

Lucrări

  • Cronica Hușilor și a Episcopiei cu aseminea numire, București, 1869, IX + 463 + 175 p. + 3 foi;
  • Cronica Romanului și a Episcopiei de Roman, 2 vol., București, 1874- 1875, IV + 352 p. (I) + VI + 239 p. (II);
  • Lipovenismul, adică schismaticii și ereticii rusești..., București, 1871, 547 p. (tradusă în grecește și tipărită la Constantinopol în 1876);
  • Relațiuni istorice despre țările române din epoca de la finele veacului al XVI-lea și începutul celui de al XVII-lea, București 1982, 55 p.;
  • Memoriu despre Tetraevanghelul lui Ștefan cel Mare de la Humor și Tetraevanghelul mitropolitului Grigorie de la Voroneț, București, 1882;
  • Inscripția de la mănăstirea Războieni, București, 1882, 48 p.;
  • O vizită la câteva mănăstiri și biserici antice din Bucovina, București, 1883, 65 P.;
  • Inscripțiunile bisericilor armenești din Moldova, București, 1883; 71 p.;
  • Catalog de cărțile sârbești și rusești, manuscrise vechi ce se află în biblioteca mănăstirii Neamț, București, 1983, 71 p.;
  • Papismul și starea actuală a Bisericii Ortodoxe din Regatul României. București, 1883, 110 p.;
  • Vizita și scrierile lui Grigore Țamblac, București, 1884. 109 p.;
  • Notițe istorice și arheologice adunate de pe la 48 de mănăstiri și biserici antice din Moldova, București 1885, 318 p,
  • Schițe biografice din viața mitropolitului Ungrovlahiei Filaret II (1792) și a altor persoane bisericești contemporane cu dânsul, Roman, 1886, 69 p. (și București, 1987, 80p.);
  • Viața și minunile cuvioasei maicei noastre Paraschevei cei nouă și istoricul sfintelor ei moaște, București, 1989, 65 p.;
  • Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor în Biserica ortodoxă și despre icoanele făcătoare de minuni din România, București, 1890. 49 p.;
  • Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în veacul al XVII-lea și cele două sinoade din Moldova contra calvinilor, București, 1890, 116 p. ș.a.

Câteva lucrări de istorie bisericească i-au rămas în manuscris.

A tradus din limba germană (după K. J. Hefele) 64 de cuvinte sau predici ale Sf. loan Hrisostom orânduite după sărbători și duminici (București, 1 883), iar din slavonește și grecește câteva cărți de slujbă.

Se adaugă la toate acestea numeroase discursuri, dizertații, memorii, citite în Sf. Sinod (de pildă: Biserica ortodoxă și calendarul, 1881, 44 p.);

  • Memoriu pentru cântările bisericești în România, 1881, 28 p.;
  • Studiu despre ierarhia și instituțiunea sinodală în Biserica ortodoxă a Răsăritului în genere și despre ierarhia instituțiunea sinodala în Biserica Ortodoxă Română, 1883,75 p.);
  • Carte de rugăciuni, 1884, 233 p.;
  • Corespondență (publicată mai târziu).