Melchisedec Ștefănescu

Melchisedec Ştefănescu a fost Episcop de Huşi, Ismail şi Roman, membru titular (1870) al Academiei Române care aduce o contribuţie preţioasă în special în literatura religioasă şi teologică, dar şi în istorie.

Viaţa

Din botez Mihail, episcopul Melchisedec s-a născut la 15 februarie 1823, în Gârcina, judeţul Neamţ, în familie de preot, şi a decedat la 16 mai 1992, în Roman.

A făcut studii la Seminarul de la Socola (1834-1841 şi 1842/43), apoi la Academia duhovnicească din Kiev (1848 - 1851), unde a obţinut titlul de "Magistru în teologie şi litere". A fost învăţător în Şerbeşti - Neamţ (1841-1842), profesor suplinitor la Seminarul de la Socola (1843-1848) din nou profesor la acelaşi Seminar (1851-1856), apoi profesor şi director la Seminarul din Huşi (1856- 1861). S-a călugărit cu numele Melchisedec (1843), a fost hirotonit ierodiacon (1844) la Socola, apoi ieronionah în Lavra Pecerska din Kiev (1851), protosinghel (1952) şi arhimandrit (1853). Locţiitor de episcop la Huşi (1861-1864), fiind hirotonit arhiereu cu titlul "Tripoleos" în 1862, locţiitor (1864), apoi episcop eparhiot - numit prin decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza - al noii eparhii a Dunării de Jos, cu reşedinţa în Ismail (1865-1879); la 22 februarie 1879 este ales episcop al Romanului, unde a păstorit până la moarte.

Însufleţit patriot, a luptat pentru unirea Principatelor, fiind ales membru în Divanul Ad-Hoc (1957); a sprijinit reformele lui Al.I. Cuza şi Războiul de Independenţă, a fost ministru al Cultelor (1860), membru de drept în Senatul României şi se încredințează o misiune politică în Rusia (1868). Precursor al ecumenismului, fiind delegat de Sf. Sinod la Conferinţa vechilor catolici de la Bonn (1875). Ca membru al Sf. Sinod, a prezentat o serie de memorii pentru prosperarea vieţii bisericeşti, ameliorarea stării materiale a clerului, dar mai ales în legătură cu recunoaşterea autocefaliei. A trimis tineri la studii în Rusia (Gavriil Musicescu, Silvestru Bălăneşti, Constantin Nazarie ş.a.). Prin testament, creează o fundaţie din care să se acorde burse de studii la Academia duhovnicească din Kiev; biblioteca şi colecţia sa numismatică le-a daruit Academiei Române.

Publicaţii

Ca profesor de seminar a publicat numeroase manuale didactică, majoritatea prelucrate după cele ruseşti. A fost unul dintre istoricii de seamă ai vremii sale a publicat documente slavone, inscripţii şi însemnări din bisericile din Moldova, monografii de eparhii, biografiile unor ierarhi etc. La 10 sept. 1870 ales membru activ al Academiei Române (la sesiunile ei a prezentat comunicări, referate etc.).

Manuale

• Manual de Liturgică, Iaşi, 1853, X + 132 p. (ed. a II-a Bucureşti, 1862, XII+ 185 p., prelucrare după Ivan Scvortev);
• Manual de tipic, Iaşi, 1854, 100 p.;
• Teologia dogmatică a Bisericii Ortodoxe catolice de Răsărit, laşi, 1855, VIII + 419 p.;
• Scurtă introducere în cursul ştiinţelor teologice, Iaşi, 1846, VI + 168 P.;
• Catehismul ortodox, Iaşi, 1857, VIll + 206 p. (trad. după Filaret at Moscovei);
• Introducere în sfinţitele cărţi ale Vechiului şi Noului Testament, 2 vol., Iaşi, 1860, 230 + 223 p.;
• Teologia Pastorală, parte tradusă, parte prelucrată, Bucureşti, 1862, 280 p.
• Alte manuale au rămas în manuscris

Lucrări

• Cronica Huşilor şi a Episcopiei cu aseminea numire, Bucureşti 1869, IX + 463 + 175 p. + 3 foi;
• Cronica Romanului şi a Episcopiei de Roman, 2 vol., Bucureşti, 1874- 1875, IV + 352 p. (I) + VI + 239 p. (II);
• Lipovenismul, adică schismaticii şi ereticii ruseşti....... Bucureşti, 1871, 547p. (tradusă în greceşte şi tipărită la Constantinopol în 1876),
• Relaţiuni istorice despre ţările române din epoca de la finele veacului al XVI-lea şi începutul celui de al XVII-lea, Bucureşti 1982, 55 p.;
• Memoriu despre Tetraevanghelul lui Stefan cel Mare de la Humor şi Tetrrevanghelul mitropolitului Grigorie de la Voroneţ Bucureşti, 1882;
• Inscripţia de la mănăstirea Războieni, Bucureşti, 1882,48 p.;
• O vizită la câteva mănăstiri şi biserici antice din Bucovina, Bucureşti, 1883, 65 P.;
• Inscripţiunile bisericilor armeneşti din Moldova, Bucureşti, 1883; 71 p.;
• Catalog de cărţile sârbeşti şi ruseşti, manuscrise vechi ce se află în biblioteca mănăstirii Neamţ, Bucureşti, 1983, 71 P.;
• Papismul şi starea actuală a Bisericii Ortodoxe din Regatul României. Bucureşti, 1883, 110 p..;
• Vizita şi scrierile lui Grigore Tamblac, Bucureşti, 1884. 109 p.;
• Notiţe istorice şi arheologice adunate de pe la 48 de mănăstiri şi biserici antice din Moldova, Bucureşti 1885, 318 p,
• Schiţe biografice din viaţa mitropolitului Ungrovlahiei Filaret II (1792) şi a altor persoane bisericeşti contemporane cu dânsul, Roman, 1886, 69 p. (şi Bucureşti, 1987, 80p.);
• Viaţa şi minunile cuvioasei maicei noastre Paraschevei cei nouă şi istoricul sfintelor ei moaşte, Bucureşti, 1989, 65 p.;
• Tratat despre cinstirea şi închinarea icoanelor în Biserica ortodoxă şi despre icoanele făcătoare de minuni din România, Bucureşti, 1890. 49 P,
• Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în veacul al XVII-lea şi cele două sinoade din Moldova contra calvinilor, Bucureşti, 1890, 116 p. ş.a.

Câteva lucrări de istorie bisericească i-au rămas în manuscris.

A tradus din limba germană (după K. J. Hefele) 64 de cuvinte sau predici ale Sf. loan Hrisostom orânduite după sărbători şi duminici (Bucureşti, 1 883), iar din slavonește şi grecește câteva cărţi de slujbă.

Se adaugă la toate acestea numeroase discursuri, dizertaţii, memorii, citite în Sf. Sinod (de pildă: Biserica ortodoxă şi calendarul, 1881, 44 P.;

• Memoriu pentru cântările bisericeşti în România, 1881, 28 p.;
• Studiu despre ierarhia şi instituţiunea sinodală în Biserica ortodoxă a Răsăritului în genere şi despre ierarhia instituţiunea sinodala în Biserica Ortodoxă Română, 1883,75 p.);
• O Carte de rugăciuni, 1884, 233 p.;
• Corespondenţă (publicată mai târziu).