Melania Romana

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 29 mai 2011 12:03, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (Imnografie: revizuire condac glas 4 dupa ceaslov, adaugire tropar romanesc si nota aferenta)
Salt la: navigare, căutare
Sf. Cuv. Melania Romana

Cuvioasa maica noastră Melania Romana (numită şi Melania cea Mică sau Melania cea Tânără) a trăit în timpul împăratului Honoriu, fiul lui Teodosie cel Mare, în jurul anului 400. Prăznuirea ei se face la 31 decembrie.

Nu trebuie confundată cu Sfânta Cuvioasă Melania cea Bătrână, care a fost bunica ei (pomenită pe 8 iunie).

Viaţa

Sfânta Melania Romana era dintr-o familie senatorială bogată și influentă. Din tinerețe, Sfânta a dorit să rămână fecioară și să slujească mereu doar lui Dumnezeu. Părinţii însă au măritat-o, împotriva voinței ei, şi a avut doi copii. Murindu-i părinţii şi copiii, a părăsit cetatea şi s-a mutat într-o reședință a ei de la țară. Acolo trăia în rugăciune și schimnicie, vindeca pe bolnavi, primea pe străini, cerceta pe cei din închisori şi pe cei surghiuniţi. Apoi și-a vândut averea considerabilă pentru suma de 120.000 de monede de aur, dăruindu-i la mănăstiri şi biserici. A început să postească din ce în ce mai aspru: la început mânca o dată la două zile, apoi o dată la cinci zile, sâmbăta şi duminica, învățându-se treptat și cu discernământ cu toate practicile ascetice. Fiind de familie aleasă, era educată și avea o scriere foarte frumoasă şi împodobită.

După o vreme a plecat în Africa, unde a stat şapte ani. După ce și-a împărţit restul de avere acolo, s-a dus în Alexandria (Egipt). Din Alexandria a plecat la Ierusalim, unde a trăit într-o chilie. A strâns apoi în jurul ei 90 de fecioare, pe care le ţinea pe cheltuiala ei cu tot ce le trebuia. Îmbolnăvindu-se foarte greu de durere de coaste, l-a chemat pe Teofil, episcopul Elefterupolei. S-a împărtăşit cu Sfintele Taine, şi-a luat rămas bun de la surorile ei şi a rostit aceste ultime cuvinte: "Aşa s-a făcut, precum a hotărât Dumnezeu!"; şi îndată şi-a dat duhul în mâinile Domnului ei.


Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea[1]:

Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi luptând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii se bucură, Cuvioasă Melania, duhul tău.


Condac, glasul al 4-lea:

Luminându-ţi-se sufletul cu razele Celui ce ne-a strălucit nouă din Fecioară, ai strălucit în fapte bune, ceea ce eşti vrednică de laudă. Că împărţind pe pământ avuţia cea stricăcioasă, ai grămădit comoară de avuţie cerească şi în sihăstrie ai strălucit lămurit. Pentru aceasta cu dragoste te cinstim pe tine, Melania.


Tropar, glasul al 4-lea [1] [2]

Râvnind la viaţa îngerească, părăsit-ai alinarea lumii acesteia
cu trezvie petrecând în înfrânare şi-n adâncă smerenie.
De aceea făcutu-te-ai, preaînţeleaptă Melania, vas ales
şi plin de Duhul Sfânt, care cu daruri te-a împodobit,
pe toţi chemându-i spre dumnezeiasca ta râvnă
şi călăuzindu-i la Stăpânul şi Mântuitorul sufletelor noastre.


Troparul Sf. Melania şi Anisia (30 decembrie), glasul al 4-lea:

Păşit-aţi pe calea virtuţii până la sfârşit, închinându-vă lui Dumnezeu Cuvântul:
în încercări te-ai bucurat, Anisia,
iar tu, Melania, strălucit-ai cu lumina nepătimirii,
Împreună strălucind lumii cu razele virtuţii,
iar noi acum vă cerem: rugaţi-l pe Hristos Domnul să ne dăruiască Harul Său!

Condacul Sf. Melania şi Anisia (Glas 3)

Ca un opaiţ cu îndoită lumină, luminaţi Biserica lui Hristos cu tainică strălucire
Că tu, Anisia, în încercări muceniceşti adus-ai rod însutit,
Iară tu, Melania, cu lumina nevoinţei ai strălucit.
Învrednicindu-vă de viaţa cea nestricăcioasă a fericiţilor!


Notă:
  1. Troparul pe glasul al 8-lea şi condacul pe glasul al 4-lea sunt cele aflate în uzul liturgic românesc.
  2. Troparele pe glasul 4 şi condacul pe glasul 3 sunt traduse din limba engleză.

Surse

Legături externe