Megalinarii: Diferență între versiuni
Radu (Discuție | contribuții) m |
Radu (Discuție | contribuții) m |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
{{Liturghia}} | {{Liturghia}} | ||
| − | Termenul '''''megalinarii''''' sau mărimuri se referă la trei [[cântare|tipuri imnografice]] fără legătură unul cu altul. | + | Termenul '''''megalinarii''''' sau ''mărimuri'' (lit. cântări de mărire) se referă la trei [[cântare|tipuri imnografice]] fără legătură unul cu altul. |
| − | * În tradiția bizantină/greacă, megalinaria desemnează un [[tropar]] scurt închinat sfântului zilei sau unui [[sărbătoare|praznic]] anume, care se cântă după „Întâi pomenește...”. Acest tip de megalinarie se mai folosește și la alte slujbe, cum ar fi cea a [[Paraclis]]ului. | + | * În tradiția bizantină/greacă, ''megalinaria'' desemnează un [[tropar]] scurt închinat sfântului zilei sau unui [[sărbătoare|praznic]] anume, care se cântă după „Întâi pomenește...”. Acest tip de megalinarie se mai folosește și la alte slujbe, cum ar fi cea a [[Paraclis]]ului. |
| − | * În tradiția slavă, [[mărimuri]]le reprezintă o serie de tropare cântat imediat după [[polieleu]], care încep întotdeauna cu „Mărimu-te pe tine...” În [[slavona veche|slavonă]] se numesc ''veliceaniie''. | + | * În tradiția slavă, ''[[mărimuri]]le'' reprezintă o serie de tropare cântat imediat după [[polieleu]], care încep întotdeauna cu „Mărimu-te pe tine...” În [[slavona veche|slavonă]] se numesc ''veliceaniie''. |
| − | * În amândouă tradițiile, grecească și slavă, termenul de megalinarie este folosit și pentru a desemna imnul cântat la [[Sfânta Liturghie]] imediat după prefacerea [[Euharistie|Darurilor]], cunoscut în tradiția românească sub numele de ''axion''. | + | * În amândouă tradițiile, grecească și slavă, termenul de megalinarie este folosit și pentru a desemna imnul cântat la [[Sfânta Liturghie]] imediat după prefacerea [[Euharistie|Darurilor]], cunoscut în tradiția românească sub numele de ''[[axion]]''. |
Cea mai cunoscută megalinarie de acest fel este cea folosită în Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] când nu este o sărbătoare închinată [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] sau [[Maica Domnului|Născătoarei de Dumnezeu]], la care se face referire în mod uzual cu termenul de „[[Cuvine-se cu adevărat|Cuvine-se...]]” (gr. Άξιον εστίν, sl. Достóйно éсть, Dostóino ésti - lit. Vrednic este): | Cea mai cunoscută megalinarie de acest fel este cea folosită în Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] când nu este o sărbătoare închinată [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] sau [[Maica Domnului|Născătoarei de Dumnezeu]], la care se face referire în mod uzual cu termenul de „[[Cuvine-se cu adevărat|Cuvine-se...]]” (gr. Άξιον εστίν, sl. Достóйно éсть, Dostóino ésti - lit. Vrednic este): | ||
Versiunea curentă din 14 mai 2019 13:01
| Acest articol face parte din seria Sfânta Liturghie | |
| Liturghia pregătitoare | |
| Proscomidia Obiecte liturgice Veșminte | |
| Liturghia cuvântului | |
| Ectenia Mare Antifoanele Ieșirea cu Sfânta Evanghelie Troparul sărbătorii Trisaghionul Apostolul Evanghelia Predica Ectenia cererii stăruitoare Ectenia celor chemați | |
| Liturghia euharistică | |
| Heruvicul Ieșirea cu Cinstitele Daruri Ectenia credincioșilor Crezul Anaforaua Anamneza Epicleza Axionul Rugăciunea „Tatăl nostru” Împărtășirea Încheierea Anafura | |
| Liturghia Darurilor Înainte Sfințite | |
| Editați această casetă | |
Termenul megalinarii sau mărimuri (lit. cântări de mărire) se referă la trei tipuri imnografice fără legătură unul cu altul.
- În tradiția bizantină/greacă, megalinaria desemnează un tropar scurt închinat sfântului zilei sau unui praznic anume, care se cântă după „Întâi pomenește...”. Acest tip de megalinarie se mai folosește și la alte slujbe, cum ar fi cea a Paraclisului.
- În tradiția slavă, mărimurile reprezintă o serie de tropare cântat imediat după polieleu, care încep întotdeauna cu „Mărimu-te pe tine...” În slavonă se numesc veliceaniie.
- În amândouă tradițiile, grecească și slavă, termenul de megalinarie este folosit și pentru a desemna imnul cântat la Sfânta Liturghie imediat după prefacerea Darurilor, cunoscut în tradiția românească sub numele de axion.
Cea mai cunoscută megalinarie de acest fel este cea folosită în Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur când nu este o sărbătoare închinată Mântuitorului sau Născătoarei de Dumnezeu, la care se face referire în mod uzual cu termenul de „Cuvine-se...” (gr. Άξιον εστίν, sl. Достóйно éсть, Dostóino ésti - lit. Vrednic este):
- Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu,
- Cea pururea fericită și preanevinovată și maica Dumnezeului nostru.
- Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii
- Și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii,
- Care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai născut,
- Pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
În slavonă, imnurile care înlocuiesc „Cuvine-se...” se numesc „Zadostoinik” (sl. Задостойнникъ), adică „în loc de 'Cuvine-se...'” Aceste imnuri provin din stihul (pripeala) și irmosul celei de a IX-a cântări (pesne) a Canonului Sărbătorii, care se cântă sau citește la Utrenie.
La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se cântă următorul axion:
- De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, soborul îngeresc și neamul omenesc, ceea ce ești biserică sfințită și rai cuvântător,
- Lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat și Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.
- Că mitrasul tău scaun s-a făcut și pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.
- De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, slavă ție.
