Megalinarii: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Corecturi și completări)
Linia 1: Linia 1:
 
{{Liturghia}}
 
{{Liturghia}}
Termenul '''''axion''''' se referă la trei tipuri de [[cântare]] imnografică dar care nu au legătură unul cu altul.
+
Termenul '''''megalinarii''''' sau mărimuri se referă la trei [[cântare|tipuri imnografice]] fără legătură unul cu altul.
  
* În practica bizantină, axionul este un [[imn]] scurt pentru sfântul zilei sau pentru [[sărbătoare]]a respectivă, care este cântat după „Printre primii ?...”. Acest tip de axion se mai folosește și la alte slujbe, cum ar fi [[Paraclis]]ul.
+
* În tradiția bizantină/greacă, megalinaria desemnează un [[tropar]] scurt închinat sfântului zilei sau unui [[sărbătoare|praznic]] anume, care se cântă după „Întâi pomenește...”. Acest tip de megalinarie se mai folosește și la alte slujbe, cum ar fi cea a [[Paraclis]]ului.
  
* În practica slavă, un axion este un imn, cântat la sfârșitul [[polieleu]]lui, care, de obicei, începe cu „Te mărim...” În [[slavona veche|slavonă]] acest tip de imn se numește ''velichaniye''. Un alt termen folosit pentru acest tip de imnuri este ''mărire''.
+
* În tradiția slavă, mărimurile reprezintă o serie de tropare cântat imediat după [[polieleu]], care încep întotdeauna cu „Mărimu-te pe tine...” În [[slavona veche|slavonă]] se numesc ''veliceaniie''.  
  
* În ambele practici, bizantină și slavă, termenul ''axion'' este folosit și pentru imnul cântat la [[Sfânta Liturghie]] imediat după [[sfințire]]a [[Euharistie|Darurilor]].   
+
* În amândouă tradițiile, grecească și slavă, termenul de megalinarie este folosit și pentru a desemna imnul cântat la [[Sfânta Liturghie]] imediat după prefacerea [[Euharistie|Darurilor]], cunoscut în tradiția românească sub numele de ''axion''.   
  
Cel mai folosit axion este cel folosit în Sfânta Liturghie a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] când nu este o sărbătoare închinată [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] sau [[Maica Domnului|Sfintei Fecioare]]. Se numește în mod obișnuit „[[Cuvine-se cu adevărat]]” (gr. Άξιον εστίν, sl. Достóйно éсть, Dostóino yesť):  
+
Cea mai cunoscută megalinarie de acest fel este cea folosită în Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] când nu este o sărbătoare închinată [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] sau [[Maica Domnului|Născătoarei de Dumnezeu]], la care se face referire în mod uzual cu termenul de „[[Cuvine-se cu adevărat|Cuvine-se...]]” (gr. Άξιον εστίν, sl. Достóйно éсть, Dostóino ésti - lit. Vrednic este):  
  
:Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu,  
+
:Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu,  
:Cea pururea fericită și prea nevinovată și maica Dumnezeului nostru.
+
:Cea pururea fericită și preanevinovată și maica Dumnezeului nostru.
 
:Ceea ce ești mai cinstită decât [[heruvim]]ii  
 
:Ceea ce ești mai cinstită decât [[heruvim]]ii  
 
:Și mai slăvită fără de asemănare decât [[serafim]]ii,  
 
:Și mai slăvită fără de asemănare decât [[serafim]]ii,  
:Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai născut,  
+
:Care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai născut,  
:Pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
+
:Pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
  
În slavonă, imnurile care înlocuiesc „Cuvine-se cu adevărat...” se numesc „''Zadostoinik''” (sl. Задостойнникъ), ceea ce înseamnă „în loc de 'Cuvine-se cu adevărat.'” Aceste imnuri provin din refrenul și [[irmos]]ul celei de a IX-a strofe a Canonului Sărbătorii, care este cântată la [[Utrenie]].
+
În slavonă, imnurile care înlocuiesc „Cuvine-se...” se numesc „''Zadostoinik''” (sl. Задостойнникъ), adică „în loc de 'Cuvine-se...'” Aceste imnuri provin din stihul (pripeala) și [[irmos]]ul celei de a IX-a cântări (pesne) a Canonului Sărbătorii, care se cântă sau citește la [[Utrenie]].
  
La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se cântă următorul axion:
+
La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se cântă următorul ''axion'':
  
 
:De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, soborul îngeresc și neamul omenesc, ceea ce ești biserică sfințită și rai cuvântător,
 
:De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, soborul îngeresc și neamul omenesc, ceea ce ești biserică sfințită și rai cuvântător,

Versiunea de la data 14 mai 2019 12:53

Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Anamneza
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă

Termenul megalinarii sau mărimuri se referă la trei tipuri imnografice fără legătură unul cu altul.

  • În tradiția bizantină/greacă, megalinaria desemnează un tropar scurt închinat sfântului zilei sau unui praznic anume, care se cântă după „Întâi pomenește...”. Acest tip de megalinarie se mai folosește și la alte slujbe, cum ar fi cea a Paraclisului.
  • În tradiția slavă, mărimurile reprezintă o serie de tropare cântat imediat după polieleu, care încep întotdeauna cu „Mărimu-te pe tine...” În slavonă se numesc veliceaniie.
  • În amândouă tradițiile, grecească și slavă, termenul de megalinarie este folosit și pentru a desemna imnul cântat la Sfânta Liturghie imediat după prefacerea Darurilor, cunoscut în tradiția românească sub numele de axion.

Cea mai cunoscută megalinarie de acest fel este cea folosită în Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur când nu este o sărbătoare închinată Mântuitorului sau Născătoarei de Dumnezeu, la care se face referire în mod uzual cu termenul de „Cuvine-se...” (gr. Άξιον εστίν, sl. Достóйно éсть, Dostóino ésti - lit. Vrednic este):

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu,
Cea pururea fericită și preanevinovată și maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii
Și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii,
Care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai născut,
Pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

În slavonă, imnurile care înlocuiesc „Cuvine-se...” se numesc „Zadostoinik” (sl. Задостойнникъ), adică „în loc de 'Cuvine-se...'” Aceste imnuri provin din stihul (pripeala) și irmosul celei de a IX-a cântări (pesne) a Canonului Sărbătorii, care se cântă sau citește la Utrenie.

La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se cântă următorul axion:

De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, soborul îngeresc și neamul omenesc, ceea ce ești biserică sfințită și rai cuvântător,
Lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat și Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.
Că mitrasul tău scaun s-a făcut și pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.
De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, slavă ție.