Megalinarii: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
m
Linia 2: Linia 2:
 
Termenul  '''''axion''''' se referă la trei tipuri de [[cântare]] imnografică dar care nu au legătură unul cu altul.
 
Termenul  '''''axion''''' se referă la trei tipuri de [[cântare]] imnografică dar care nu au legătură unul cu altul.
  
*În practica bizantină, axionul este un [[imn]] scurt pentru sfântul zilei sau pentru [[sărbătoare]]a respectivă, care este cântat după "Printre primii ?...". Acest tip de axion se mai foloseşte şi la alte slujbe, cum ar fi [[Paraclis]]ul.
+
* În practica bizantină, axionul este un [[imn]] scurt pentru sfântul zilei sau pentru [[sărbătoare]]a respectivă, care este cântat după „Printre primii ?.... Acest tip de axion se mai folosește și la alte slujbe, cum ar fi [[Paraclis]]ul.
  
*În practica slavă, un axion este un imn, cântat la sfârşitul [[polieleu]]lui, care, de obicei, începe cu "Te mărim..." În [[slavona veche|slavonă]] acest tip de imn se numeşte ''velichaniye''. Un alt termen folosit pentru acest tip de imnuri este ''mărire''.
+
* În practica slavă, un axion este un imn, cântat la sfârșitul [[polieleu]]lui, care, de obicei, începe cu „Te mărim...În [[slavona veche|slavonă]] acest tip de imn se numește ''velichaniye''. Un alt termen folosit pentru acest tip de imnuri este ''mărire''.
  
*În ambele practici, bizantină şi slavă, termenul ''axion'' este folosit şi pentru imnul cântat la [[Sfânta Liturghie]] imediat după [[sfinţire]]a [[Euharistie|Darurilor]].   
+
* În ambele practici, bizantină și slavă, termenul ''axion'' este folosit și pentru imnul cântat la [[Sfânta Liturghie]] imediat după [[sfințire]]a [[Euharistie|Darurilor]].   
  
Cel mai folosit axion este cel folosit în Sfânta Liturghie a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] când nu este o sărbătoare închinată [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] sau [[Maica Domnului|Sfintei Fecioare]]. Se numeşte în mod obişnuit "[[Cuvine-se cu adevărat]]" (gr. Άξιον εστίν, sl. Достóйно éсть, Dostóino yesť):  
+
Cel mai folosit axion este cel folosit în Sfânta Liturghie a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] când nu este o sărbătoare închinată [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] sau [[Maica Domnului|Sfintei Fecioare]]. Se numește în mod obișnuit „[[Cuvine-se cu adevărat]](gr. Άξιον εστίν, sl. Достóйно éсть, Dostóino yesť):  
  
 
:Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu,  
 
:Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu,  
:cea pururea fericită şi prea nevinovată şi maica Dumnezeului nostru.
+
:Cea pururea fericită și prea nevinovată și maica Dumnezeului nostru.
:Ceea ce eşti mai cinstită decât [[heruvim]]ii  
+
:Ceea ce ești mai cinstită decât [[heruvim]]ii  
:şi mai slăvită fără de asemănare decât [[serafim]]ii,  
+
:Și mai slăvită fără de asemănare decât [[serafim]]ii,  
:care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai născut,  
+
:Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai născut,  
:pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
+
:Pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
  
În slavonă, imnurile care înlocuiesc "Cuvine-se cu adevărat..." se numesc "''Zadostoinik''" (sl. Задостойнникъ), ceea ce înseamnă "în loc de 'Cuvine-se cu adevărat.'" Aceste imnuri provin din refrenul şi [[irmos]]ul celei de a IX-a strofe a Canonului Sărbătorii, care este cântată la [[Utrenie]].  
+
În slavonă, imnurile care înlocuiesc „Cuvine-se cu adevărat...se numesc ''Zadostoinik''(sl. Задостойнникъ), ceea ce înseamnă „în loc de 'Cuvine-se cu adevărat.'Aceste imnuri provin din refrenul și [[irmos]]ul celei de a IX-a strofe a Canonului Sărbătorii, care este cântată la [[Utrenie]].
  
 
La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se cântă următorul axion:
 
La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se cântă următorul axion:
  
:De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc, ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.  
+
:De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, soborul îngeresc și neamul omenesc, ceea ce ești biserică sfințită și rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat și Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.  
:Că mitrasul tău scaun s-a făcut şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.
+
:Că mitrasul tău scaun s-a făcut și pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.
:De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura, slavă ţie.
+
:De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, slavă ție.
  
 
[[Categorie:Imnografie]]
 
[[Categorie:Imnografie]]
  
 
[[en:Megalynarion]]
 
[[en:Megalynarion]]

Versiunea de la data 11 martie 2012 09:02

Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Anamneza
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă

Termenul axion se referă la trei tipuri de cântare imnografică dar care nu au legătură unul cu altul.

  • În practica bizantină, axionul este un imn scurt pentru sfântul zilei sau pentru sărbătoarea respectivă, care este cântat după „Printre primii ?...”. Acest tip de axion se mai folosește și la alte slujbe, cum ar fi Paraclisul.
  • În practica slavă, un axion este un imn, cântat la sfârșitul polieleului, care, de obicei, începe cu „Te mărim...” În slavonă acest tip de imn se numește velichaniye. Un alt termen folosit pentru acest tip de imnuri este mărire.

Cel mai folosit axion este cel folosit în Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur când nu este o sărbătoare închinată Mântuitorului sau Sfintei Fecioare. Se numește în mod obișnuit „Cuvine-se cu adevărat” (gr. Άξιον εστίν, sl. Достóйно éсть, Dostóino yesť):

Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu,
Cea pururea fericită și prea nevinovată și maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii
Și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii,
Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul l-ai născut,
Pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

În slavonă, imnurile care înlocuiesc „Cuvine-se cu adevărat...” se numesc „Zadostoinik” (sl. Задостойнникъ), ceea ce înseamnă „în loc de 'Cuvine-se cu adevărat.'” Aceste imnuri provin din refrenul și irmosul celei de a IX-a strofe a Canonului Sărbătorii, care este cântată la Utrenie.

La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se cântă următorul axion:

De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, soborul îngeresc și neamul omenesc, ceea ce ești biserică sfințită și rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat și Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.
Că mitrasul tău scaun s-a făcut și pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.
De tine se bucură, ceea ce ești plină de har, toată făptura, slavă ție.