Modificări

Cel întru [[sfinţisfinți]] părintele nostru '''Maximian''' (sau '''Maximianus'''), a fost [[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]] între octombrie 431 și aprilie 434, în timpul [[Hristologie|disputelor hristologice]] ce au urmat [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului al III-lea Ecumenic]] și depunerii lui [[Nestorie]]. Alegerea sa a fost influențată de dorința împăratului [[Teodosie al II-lea]]. Prăznuirea [[Prăznuire]]a sa se face la data de [[21 aprilie]]. Înainte de secolul al XII-lea, pomenirea sa se făcea la data de [[20 noiembrie]].

Maximian s-a născut la Roma şi și a fost prieten din copilărie cu papa [[Celestin al Romei]]. Era cunoscut ca un om evlavios, dar nu şi era renumit pentru capacităţile capacitățile sale intelectuale. Avea o bună reputaţie reputație printre creştinicreștini, în parte datorită faptului că el amenajase pe cheltuiala lui mai multe locuri pentru îngroparea celor adormiţiadormiți. Maximian a fost o vreme [[monah]] înainte de a fi [[hirotonie|hirotonit]] [[preot]] al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii Constantinopolului]], fiind hirotonit de arhiepiscopul Sisinius (către de [[arhiepiscop]]ul Sisinie)I. Făcea parte din [[cler]]ul local încă din vremea păstoriei sfântului [[Ioan Gură de Aur]].

După depunerea lui [[Nestorie]], Maximian a devenit arhiepiscop al Constantinopolului la insistenţa insistența împăratului [[Teodosie al II-lea]], care îşi își dorea un arhiepiscop mai modest şi și eventual unul care să nu se afle întru totul sub influenţa influența surorii lui, împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]]. A fost preferat lui [[Proclu de Constantinopolal Constantinopolului|Proclu]], candidatul susţinut susținut de aristocraţiearistocrație.

Maximian a fost hirotonit pe [[25 octombrie]] 431. Participarea la hirotonia lui ilustra controversele din sânul Bisericii: - Orientalii (sirienii) nu fuseseră invitaţiinvitați, întrucât continuau să susţină susțină că înlăturarea lui Nestorie de pe [[scaun]]ul constantinopolitan drept necanonică. Maximian era ortodox, mergând pe urmele unor [[arhiepiscop]]i precum Sf. Ioan Gură de Aur, Atticus şi și Sisinie.

După ce s-a străduit iniţial inițial să impună hotărârile [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes]], pe la mijlocul anului 432 Teodosie a hotărât să încerce să pună capăt conflictului cu sirienii. După ce s-a consultat cu arhiepiscopul Maximian, i-a scris lui [[Ioan I al Antiohiei]] o scrisoare în care deplângea persistenţa animozităţilor persistența animozităților si propunea condiţii condiții pentru reconcilierea cu [[sinod]]ul constantinopolitan. Printre aceste condiţii condiții se găsea şi și acceptarea depunerii lui Nestorie şi recunoaşterea și recunoașterea lui Maximian ca episcop. Însă sirienii, între care şi și Ioan al Antiohiei aveau obiecţii obiecții cu privire la formulările propuse de Sf. [[Chiril al Alexandriei]] în ''Scrisorile'' sale şi și în ''Capitolele împotriva lui Nestorie'', în care acesta afirma coexistenţa coexistența a „două naturi” (dumnezeiască şi și omenească) în Persoana unică a lui Iisus Hristos, precum şi și faptul că Fecioara Maria se cuvenea a fi numită ''Theotokos'', "Născătoare de Dumnezeu". După îndelungi negocieri, s-a ajuns la un acord cu privire la această formulă, sirienii renunţând renunțând la obiecţiile obiecțiile lor. Ioan al Antiohiei a acceptat să renunţe renunțe să-l mai sprijine pe Nestorie, recunoscându-l ca episcop pe Maximian şi și în cele din urmă s-a împăcat cu Sf. Chiril. În timpul acestor negocieri, Maximian s-a ținut deoparte, neluând în seamă cele ce se întâmplau în jurul lui. Devenise limpede că, datorită vârstei înaintate și a scăderii capacității sale intelectuale, Maximian nu mai putea face față responsabilităților sale. În Joia Mare, pe [[12 aprilie]] 434, Maximian a trecut la Domnul, în timpul negocierilor.

după=[[Proclu de Constantinopolal Constantinopolului|Proclu]]}}