Maximian al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(mică corectură)
(finalizare traducere)
Linia 2: Linia 2:
  
 
==Viața==
 
==Viața==
{{Traducere EN}}
+
Maximian s-a născut la Roma şi a fost prieten din copilărie cu papa [[Celestine I al Romei|Celestin al Romei]]. Era cunoscut ca un om evlavios, dar nu şi pentru capacităţile sale intelectuale. Avea o bună reputaţie printre creştini, în parte datorită faptului că el amenajase pe cheltuiala lui mai multe locuri pentru îngroparea celor adormiţi. Maximian a fost o vreme [[monah]] înainte de a fi [[hirotonie|hirotonit]] [[preot]] al [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Bisericii Constantinopolului]], fiind hirotonit de arhiepiscopul Sisinius (Sisinie). Făcea parte din [[cler]]ul local încă din vremea păstoriei sfântului [[Ioan Gură de Aur]].  
Maximian was of Roman background, born in Rome, who was a childhood friend of Pope [[Celestine of Rome|Celestine I of Rome]]. He was noted to be a pious man, but was not known for his intellect. He had a good reputation among the Christians, in part because at his own expense he constructed monuments to bury the departed. Maximian led a [[monasticism|monastic]] life before he entered the [[Holy Orders]]. He became a [[preot]] of the [[Church of Constantinople]], [[ordination|ordained]] by Abp. Sisinnius. He was a member of the [[clergy]] since the days of [[Ioan Gură de Aur]]. After the deposition of Nestorius, Maximian became Archbishop of Constantinople at the insistence of Emperor Theodosius II who apparently was looking for an ordinary candidate and perhaps one who was not overly under the influence of his sister, [[Pulcheria the Empress|Pulcheria]]. His selection passed over Proclus, who was a favorite of the aristocrats.
 
  
Maximian was [[consecration of a bishop|consecrated]] on [[25 octombrie]], 431. The attendees at his consecration reflected the ongoing controversy as the Orientals (Syrians) were not invited because they continued to regard Nestorius' removal from the [[see]] of Constantinople as uncanonical. Maximian held Orthodox beliefs and thus followed in the stead of such former [[archbishop]]s as John Chrysostom, Atticus, and Sisinnius.  
+
După depunerea lui [[Nestorie]], Maximian a devenit arhiepiscop al Constantinopolului la insistenţa împăratului [[Teodosie al II-lea]], care îşi dorea un arhiepiscop mai modest şi eventual unul care să nu se afle întru totul sub influenţa surorii lui, împărăteasa [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]]. A fost preferat lui [[Proclu de Constantinopol|Proclu]], candidatul susţinut de aristocraţie.
  
After initially enforcing the rulings of the [[Third Ecumenical Council|Council of Ephesus]], Theodosius, in mid 432, decided to try to heal the split with the Syrians and, after consulting with Bp. Maximian, wrote to [[John of Antioch]] deploring the animosity and setting conditions for reconciliation with the [[synod]] at Constantinople. Among the conditions was a requirement that the Syrians accept Maximian as bishop of Constantinople and renounce Nestorius. But, the Syrians, including John of Antioch, had objection over the 'two natures' issues with Cyril of Alexandria and his Letters and Chapters. After much negotiations Cyril and the Syrians settled their differences with the Chapters and John accepted Maximian and renounced Nestorius.
+
Maximian a fost hirotonit pe [[25 octombrie]] 431. Participarea la hirotonia lui ilustra controversele din sânul Bisericii: Orientalii (sirienii) nu fuseseră invitaţi, întrucât contunuau să susţină că înlăturarea lui Nestorie de pe [[sacun]]ul constantinopolitan drept necanonică. Maximian era ortodox, mergând pe urmele unor [[arhiepiscop]]i precum Sf. Ioan Gură de Aur, Atticus şi Sisinie
  
Throughout these negotiations, Maximian remained distant and blind to what was happening around him. Thus, it became clear that age and diminished intellectual alertness showed that he was not up to the job. On [[12 aprilie]], 434, Holy Thursday, in the midst of the negotiations Maximian reposed.  
+
După ce s-a străduit iniţial să impună hotărârile [[Sinodul III Ecumenic|Sinodului de la Efes]], pe la mijlocul anului 432 Teodosie a hotărât să încerce să pună capăt conflictului cu sirienii. După ce s-a consultat cu arhiepiscopul Maximian, i-a scris lui [[Ioan al Antiohiei]] o scrisoare în care deplângea persistenţa animozităţilor si propunea condiţii pentru reconcilierea cu [[sinod]]ul constantinopolitan. Printre aceste condiţii se găsea şi acceptarea depunerii lui Nestorie şi recunoaşterea lui Maximian ca episcop. Însă sirienii, între care şi Ioan al Antiohiei aveau obiecţii cu privire la formularea „două naturi” legată de Sf. [[Chiril al Alexandriei]] şi de ''Scrisorile'' şi ''Capitolele'' acestuia. După îndelungi negocieri, sirienii şi-au rezolvat divergenţele în ceea ce privea ''Capitolele'' lui Chiril, iar Ioan a acceptat să renunţe să-l sprijine pe Nestorie, recunoscându-l ca episcop pe Maximian.
 +
 
 +
În timpul acestor negocieri, Maximian s-a ţinut deoparte, neluând în seamă cele ce se întâmplau în jurul lui. Devenise limpede că, datorită vârstei înaintate şi a scăderii capacităţii sale intelectuale, Maximian nu mai putea face faţă responsabilităţilor sale. În Joia Mare, pe [[12 aprilie]] 434, Maximian a trecut la Domnul, în timpul negocierilor.
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
Linia 19: Linia 20:
 
{{end box}}  
 
{{end box}}  
  
==Sources==
+
==Surse==
*[[Wikipedia: Archbishop Maximianus of Constantinople]]
+
[[:en:Maximian of Constantinople]], după:
*[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=42 Ec-patr: Maximian]
+
 
*[[John Anthony McGuckin|McGuckin, John A.]], ''St. Cyril of Alexandria and the Christological Controversy''. Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press, 2004. ISBN 0-88141-259-7  
+
*en: [[Wikipedia: Archbishop Maximianus of Constantinople]]
 +
*en: [http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=42 Ec-patr: Maximian]
 +
*en: [[John Anthony McGuckin|McGuckin, John A.]], ''St. Cyril of Alexandria and the Christological Controversy''. Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press, 2004. ISBN 0-88141-259-7  
  
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]

Versiunea de la data 25 octombrie 2011 11:52

Cel întru sfinţi părintele nostru Maximian(sau Maximianus), a fost arhiepiscop de Constantinopol între octombrie 431 și aprilie 434, în timpul disputelor hristologice ce au urmat Sinodului al III-lea Ecumenic și depunerii lui Nestorie. Alegerea sa a fost influențată de dorința împăratului Teodosie al II-lea. Prăznuirea sa se face la data de 21 aprilie. Înainte de secolul al XII-lea, pomenirea sa se făcea la data de 20 noiembrie.

Viața

Maximian s-a născut la Roma şi a fost prieten din copilărie cu papa Celestin al Romei. Era cunoscut ca un om evlavios, dar nu şi pentru capacităţile sale intelectuale. Avea o bună reputaţie printre creştini, în parte datorită faptului că el amenajase pe cheltuiala lui mai multe locuri pentru îngroparea celor adormiţi. Maximian a fost o vreme monah înainte de a fi hirotonit preot al Bisericii Constantinopolului, fiind hirotonit de arhiepiscopul Sisinius (Sisinie). Făcea parte din clerul local încă din vremea păstoriei sfântului Ioan Gură de Aur.

După depunerea lui Nestorie, Maximian a devenit arhiepiscop al Constantinopolului la insistenţa împăratului Teodosie al II-lea, care îşi dorea un arhiepiscop mai modest şi eventual unul care să nu se afle întru totul sub influenţa surorii lui, împărăteasa Pulcheria. A fost preferat lui Proclu, candidatul susţinut de aristocraţie.

Maximian a fost hirotonit pe 25 octombrie 431. Participarea la hirotonia lui ilustra controversele din sânul Bisericii: Orientalii (sirienii) nu fuseseră invitaţi, întrucât contunuau să susţină că înlăturarea lui Nestorie de pe sacunul constantinopolitan drept necanonică. Maximian era ortodox, mergând pe urmele unor arhiepiscopi precum Sf. Ioan Gură de Aur, Atticus şi Sisinie

După ce s-a străduit iniţial să impună hotărârile Sinodului de la Efes, pe la mijlocul anului 432 Teodosie a hotărât să încerce să pună capăt conflictului cu sirienii. După ce s-a consultat cu arhiepiscopul Maximian, i-a scris lui Ioan al Antiohiei o scrisoare în care deplângea persistenţa animozităţilor si propunea condiţii pentru reconcilierea cu sinodul constantinopolitan. Printre aceste condiţii se găsea şi acceptarea depunerii lui Nestorie şi recunoaşterea lui Maximian ca episcop. Însă sirienii, între care şi Ioan al Antiohiei aveau obiecţii cu privire la formularea „două naturi” legată de Sf. Chiril al Alexandriei şi de Scrisorile şi Capitolele acestuia. După îndelungi negocieri, sirienii şi-au rezolvat divergenţele în ceea ce privea Capitolele lui Chiril, iar Ioan a acceptat să renunţe să-l sprijine pe Nestorie, recunoscându-l ca episcop pe Maximian.

În timpul acestor negocieri, Maximian s-a ţinut deoparte, neluând în seamă cele ce se întâmplau în jurul lui. Devenise limpede că, datorită vârstei înaintate şi a scăderii capacităţii sale intelectuale, Maximian nu mai putea face faţă responsabilităţilor sale. În Joia Mare, pe 12 aprilie 434, Maximian a trecut la Domnul, în timpul negocierilor.

Casetă de succesiune:
Maximian al Constantinopolului
Precedat de:
Nestorie
Arhiepiscop de Constantinopol
431-434
Urmat de:
Proclu



Surse

en:Maximian of Constantinople, după: