Maxim (Minkov) al Bulgariei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.)
 
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de un alt utilizator)
Linia 1: Linia 1:
Preafericitul '''Maxim (Minkov)''', [[patriarh]]ul Bulgariei, este actualul [[primat]] al [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Bisericii Ortodoxe Bulgare]].
+
Preafericitul '''Maxim (Minkov)''' (1914-2012), a fost [[patriarh]] al Bulgariei și [[primat]] al [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Bisericii Ortodoxe Bulgare]] din 1971 și până la moartea sa, la [[6 noiembrie]] 2012.
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Patriarhul Maxim (bg. Патриарх Максим) s-a născut [[29 octombrie]] 1914 în satul Oreşak, lângă oraşul Troyan, primind la botez numele de Marin. Marin Naidenov Minkov a urmat cursurile şcolii primare din satul natal şi a intrat în mănăstire ca frate începător la vârsta de doisprezece ani. A urmat cursurile Seminarului „Sf. Ioan de la Rila” din Sofia şi apoi la Departamentul de Teologie Ortodoxă al Universităţii din Sofia.  
+
Patriarhul Maxim (bg. Патриарх Максим) s-a născut [[29 octombrie]] 1914 în satul Oreșak, lângă orașul Troyan, primind la botez numele de Marin. Marin Naidenov Minkov a urmat cursurile școlii primare din satul natal și a intrat în mănăstire ca frate începător la vârsta de doisprezece ani. A urmat cursurile Seminarului „Sf. Ioan de la Rila” din Sofia și apoi la Departamentul de Teologie Ortodoxă al Universității din Sofia.
  
Pe [[13 decembrie]] 1941 a fost [[tundere|tuns în monahism]], primind numele de Maxim (în cinstea Sf. [[Maxim Mărturisitorul]]), apoi a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[ierodiacon]], apoi [[ieromonah]]. Între 1950 şi 1955 a slujit ca reprezentant al Bisericii Bulgariei la Moscova.
+
La [[13 decembrie]] 1941 a fost [[tundere|tuns în monahism]], primind numele de Maxim (în cinstea Sf. [[Maxim Mărturisitorul]]), apoi a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[Diacon|ierodiacon]], apoi [[ieromonah]]. Între 1950 și 1955 a slujit ca reprezentant al Bisericii Bulgariei la Moscova.
  
Între anii 1955 şi 1960 a fost secretar al [[Sfântul Sinod|Sfântului Sinod]]. În 1956, a fost hirotonit [[episcop]] de Branit. În 1960, a fost ales [[Mitropolit]] de Loveci. În această calitate a contribuit la revenirea monahilor şi redeschiderea mănăstirii Rila (care fusese închisă şi transformată în muzeu de autorităţile comuniste) în anul 1968 şi a împiedicat distrugerea bisericii Sf. Ioan de la Rila din centrul oraşului Pernik.
+
Între anii 1955 și 1960 a fost secretar al [[Sfântul Sinod|Sfântului Sinod]]. În 1956, a fost hirotonit [[episcop]] de Branit. În 1960, a fost ales [[Mitropolit]] de Loveci. În această calitate a contribuit la revenirea monahilor și redeschiderea mănăstirii Rila (care fusese închisă și transformată în muzeu de către autoritățile comuniste) în anul 1968 și a împiedicat distrugerea bisericii Sf. Ioan de la Rila din centrul orașului Pernik.
  
La moartea Patriarhului Chiril al Bulgariei, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare pe [[4 iulie]] 1971. După alegerea sa, Patriarhul Maxim a făcut o serie de vizite Bisericilor Ortodoxe surori, precum şi în parohiile ortodoxe bulgare de peste hotare.
+
La moartea Patriarhului Chiril al Bulgariei, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare pe [[4 iulie]] 1971. După alegerea sa, Patriarhul Maxim a făcut o serie de vizite Bisericilor Ortodoxe surori, precum și în [[Parohie|parohiile]] ortodoxe bulgare de peste hotare.
  
Patriarhul Maxim a devenit doctor honoris causa al Academiei Teologice „Sf. Clement din Orhrida” din Sofia şi al Academiei Spirituale din Moscova. A publicat mai multe volume de predici. Patriarhul Maxim a condus Biserica Bulgariei în cea mai mare parte a perioadei comuniste, precum şi a perioadei de tranziţie care a urmat-o.  
+
Patriarhul Maxim a devenit ''doctor honoris causa'' al Academiei Teologice „Sf. Clement din Orhrida” din Sofia și al Academiei Spirituale din Moscova. A publicat mai multe volume de predici. Patriarhul Maxim a condus Biserica Bulgariei în cea mai mare parte a perioadei comuniste, precum și a perioadei de tranziție care a urmat-o.
  
 
==Controverse==
 
==Controverse==
După căderea comunismului, Biserica Ortodoxă Bulgară s-a confruntat cu o schismă profundă. Învinuindu-l pe Patriarhul Maxim de colaborarea cu regimul comunist, mai mulţi ierarhi bulgari s-au rupt de Biserica Ortodoxă Bulgară, constituind un Sinod alternativ şi alegându-şi un nou Patriarh, cu sprijinul politic al guvernului Uniunii Forţelor Democrate. Schisma s-a perpetuat până în 1998. Bisericile Ortodoxe surori au continuat să recunoască autoritatea Patriarhului Maxim asupra Bisericii Ortodoxe din Bulgaria. În 1998 a avut loc la Sofia un Sinod interortodox la care au participat majoritatea întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe şi mai mulţi alţi ierarhi. S-a hotărât rezolvarea schismei bulgare: Patriarhul Maxim rămânea în funcţie, iar membrii Sinodului dizident urmau să fie reintegraţi în Sinodul Bisericii Bulgariei, ca episcopi titulari. Reconcilierea nu a durat mult, iar Sinodul dizident şi-a urmat drumul separat. Noul conducător al Sinodului dizident, Mitropolitul Inochentie, s-a arătat favorabil reconcilierii cu Biserica Ortodoxă Bulgară.  
+
După căderea comunismului, Biserica Ortodoxă Bulgară s-a confruntat cu o schismă profundă. Învinuindu-l pe Patriarhul Maxim de colaborarea cu regimul comunist, mai mulți ierarhi bulgari s-au rupt de Biserica Ortodoxă Bulgară, constituind un Sinod alternativ și alegându-și un nou Patriarh, cu sprijinul politic al guvernului Uniunii Forțelor Democrate. Schisma s-a perpetuat până în 1998. Bisericile Ortodoxe surori au continuat să recunoască autoritatea Patriarhului Maxim asupra Bisericii Ortodoxe din Bulgaria. În 1998 a avut loc la Sofia un Sinod interortodox la care au participat majoritatea întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe și mulți alți ierarhi. S-a hotărât rezolvarea schismei bulgare: Patriarhul Maxim rămânea în funcție, iar membrii Sinodului dizident urmau să fie reintegrați în Sinodul Bisericii Bulgariei, ca episcopi titulari. Reconcilierea nu a durat mult, iar Sinodul dizident și-a urmat drumul separat. Noul conducător al Sinodului dizident, Mitropolitul Inochentie, s-a arătat favorabil reconcilierii cu Biserica Ortodoxă Bulgară.
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
Linia 19: Linia 19:
 
înainte=?|
 
înainte=?|
 
titlu=Episcop de Branit|
 
titlu=Episcop de Branit|
ani=1956-1960|
+
ani=1956—1960|
 
după=?}}
 
după=?}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
 
înainte=?|
 
înainte=?|
 
titlu=Mitropolit de Loveci|
 
titlu=Mitropolit de Loveci|
ani=1960-1971|
+
ani=1960—1971|
 
după=?}}
 
după=?}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
înainte=[[Chiril (Markov) al Bulgariei|Cyril (Markov)]]|
+
înainte=[[Chiril (Markov) al Bulgariei|Chiril (Markov)]]|
 
titlu=Patriarh al Bulgariei și mitropolit al Sofiei|
 
titlu=Patriarh al Bulgariei și mitropolit al Sofiei|
ani=1971-present|
+
ani=1971—2012|
după=—}}
+
după=[[Neofit (Dimitrov) al Bulgariei|Neofit (Dimitrov)]]}}
 
{{end box}}
 
{{end box}}
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*[[:en:Maksim (Minkov) of Bulgaria|OrthodoxWiki:Maksim (Minkov) of Bulgaria]]
+
*[[:en:Maxim (Minkov) of Bulgaria|OrthodoxWiki:Maxim (Minkov) of Bulgaria]]
*[[w:Maxim of Bulgaria]]
+
*en: [[w:Maxim of Bulgaria]]
*bg: [http://www.bg-patriarshia.bg/index.php?file=patriarch.xml Patriarhul Bulgariei], biografie pe siteul oficial al Bisericii Ortodoxe Bulgare.
+
*bg: [http://www.bg-patriarshia.bg/index.php?file=patriarch.xml Patriarhul Bulgariei], biografie pe site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Bulgare.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 
*en: [http://www.novinite.com/view_news.php?id=98346  Head of Bulgarian Orthodox Church Patriarch Maksim]
 
*en: [http://www.novinite.com/view_news.php?id=98346  Head of Bulgarian Orthodox Church Patriarch Maksim]
*en: [http://www.orthodoxresearchinstitute.org/resources/hierarchs/bulgaria/current.htm#maxim_patr Listing] at the Orthodox Research Institute
+
*en: [[w:Maxim of Bulgaria|''Patriarch Maxim of Bulgaria'' at Wikipedia]]
*en: [[w:Patriarch Maxim of Bulgaria|''Patriarch Maxim of Bulgaria'' at Wikipedia]]
+
*bg: [http://www.bg-patriarshia.bg/ site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Bulgare]
*en: [http://bulch.tripod.com/boc/mainpage.htm The Official Web-site of the Bulgarian Orthodox Church]
 
  
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
Linia 50: Linia 49:
 
[[Categorie:Patriarhi ai Bulgariei]]
 
[[Categorie:Patriarhi ai Bulgariei]]
  
[[en:Maksim (Minkov) of Bulgaria]]
+
[[en:Maxim (Minkov) of Bulgaria]]

Versiunea curentă din 17 mai 2017 08:18

Preafericitul Maxim (Minkov) (1914-2012), a fost patriarh al Bulgariei și primat al Bisericii Ortodoxe Bulgare din 1971 și până la moartea sa, la 6 noiembrie 2012.

Viața

Patriarhul Maxim (bg. Патриарх Максим) s-a născut 29 octombrie 1914 în satul Oreșak, lângă orașul Troyan, primind la botez numele de Marin. Marin Naidenov Minkov a urmat cursurile școlii primare din satul natal și a intrat în mănăstire ca frate începător la vârsta de doisprezece ani. A urmat cursurile Seminarului „Sf. Ioan de la Rila” din Sofia și apoi la Departamentul de Teologie Ortodoxă al Universității din Sofia.

La 13 decembrie 1941 a fost tuns în monahism, primind numele de Maxim (în cinstea Sf. Maxim Mărturisitorul), apoi a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. Între 1950 și 1955 a slujit ca reprezentant al Bisericii Bulgariei la Moscova.

Între anii 1955 și 1960 a fost secretar al Sfântului Sinod. În 1956, a fost hirotonit episcop de Branit. În 1960, a fost ales Mitropolit de Loveci. În această calitate a contribuit la revenirea monahilor și redeschiderea mănăstirii Rila (care fusese închisă și transformată în muzeu de către autoritățile comuniste) în anul 1968 și a împiedicat distrugerea bisericii Sf. Ioan de la Rila din centrul orașului Pernik.

La moartea Patriarhului Chiril al Bulgariei, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare pe 4 iulie 1971. După alegerea sa, Patriarhul Maxim a făcut o serie de vizite Bisericilor Ortodoxe surori, precum și în parohiile ortodoxe bulgare de peste hotare.

Patriarhul Maxim a devenit doctor honoris causa al Academiei Teologice „Sf. Clement din Orhrida” din Sofia și al Academiei Spirituale din Moscova. A publicat mai multe volume de predici. Patriarhul Maxim a condus Biserica Bulgariei în cea mai mare parte a perioadei comuniste, precum și a perioadei de tranziție care a urmat-o.

Controverse

După căderea comunismului, Biserica Ortodoxă Bulgară s-a confruntat cu o schismă profundă. Învinuindu-l pe Patriarhul Maxim de colaborarea cu regimul comunist, mai mulți ierarhi bulgari s-au rupt de Biserica Ortodoxă Bulgară, constituind un Sinod alternativ și alegându-și un nou Patriarh, cu sprijinul politic al guvernului Uniunii Forțelor Democrate. Schisma s-a perpetuat până în 1998. Bisericile Ortodoxe surori au continuat să recunoască autoritatea Patriarhului Maxim asupra Bisericii Ortodoxe din Bulgaria. În 1998 a avut loc la Sofia un Sinod interortodox la care au participat majoritatea întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe și mulți alți ierarhi. S-a hotărât rezolvarea schismei bulgare: Patriarhul Maxim rămânea în funcție, iar membrii Sinodului dizident urmau să fie reintegrați în Sinodul Bisericii Bulgariei, ca episcopi titulari. Reconcilierea nu a durat mult, iar Sinodul dizident și-a urmat drumul separat. Noul conducător al Sinodului dizident, Mitropolitul Inochentie, s-a arătat favorabil reconcilierii cu Biserica Ortodoxă Bulgară.

Casetă de succesiune:
Maxim (Minkov) al Bulgariei
Precedat de:
?
Episcop de Branit
1956—1960
Urmat de:
?
Precedat de:
?
Mitropolit de Loveci
1960—1971
Urmat de:
?
Precedat de:
Chiril (Markov)
Patriarh al Bulgariei și mitropolit al Sofiei
1971—2012
Urmat de:
Neofit (Dimitrov)



Surse

Legături externe