Martirologiu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (External links)
(traducere articol)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}Un '''martirologiu''' este un catalog sau o listă a [[mucenic]]ilor și a altor [[sfinți]] sau cuvioși, dispuși în ordinea zilelor din [[calendar]] la care li se face [[Praznic|prăznuirea]]. Local martyrologies record exclusively the custom of a particular Church. Local lists were enriched by names borrowed from neighbouring churches. Consolidation occurred, by the combination of several local martyrologies, with or without borrowings from literary sources.
+
{{Îmbunătățire}}
  
This is the now accepted meaning in the [[Latin Church]]. In the [[Orthodox Church]], the nearest equivalent to the martyrology is the [[Synaxarion]] and the longer [[Menologion]].<ref>The Greek [[synaxaries]] are a counterpart. The literature of the synaxaries comprises also the books of that category belonging to the various [[Oriental rites]] (see ''[[Analecta Bollandiana]]'', XIV, 396 sqq.; [[Hippolyte Delehaye]], ''Synaxarium ecclesiæ Constantinopolitanæ Propylæum ad Acta Sanctorum novembris'', 1902).</ref> As regards form, one should distinguish between simple martyrologies that simply enumerate names, and historical martyrologies, which also include stories or biographical details; for the latter, the term ''passionary'' is also used.
+
Un '''martirologiu''' este un catalog sau o listă a [[martir]]ilor și a altor [[sfinți]] sau cuvioși, dispuși în ordinea zilelor din [[calendar]] la care l-i se face [[Praznic|prăznuirea]]. Martirologiile locale conțin doar tradiția unei anumite biserici. Uneori, listele locale erau îmbogățite cu nume împrumutate de la bisericile vecine. Îmbogățiri ale listelor au avut loc prin combinarea a câteva martirologii locale, cu sau fără împrumuturi din surse literale.
  
==Oldest examples==
+
Sensul acesta al martirologiului este cel acceptat în prezent în [[Biserica Romano-Catolică|Biserica Latină]]. În [[Biserica Ortodoxă]], cel mai apropiat echivalent de martirologiu este [[sinaxar]]ul sau, mai lung, [[Sinaxar|Menologiu]]l.<ref>[[Sinaxar]]ele grecești sunt un echivalent al martirologiului. Literatura sinaxarelor conține, de asemenea, carțile din această categorie aparținând diferitelor [[Biserici Vechi-Orientale|rituri orientale]] (vezi ''Analecta Bollandiana'', XIV, 396 sqq.; Hippolyte Delehaye, ''Synaxarium ecclesiæ Constantinopolitanæ Propylæum ad Acta Sanctorum novembris'', 1902).</ref> În privința formei, se poate face distincție între martirologiile care sunt simple înșiruiri de nume și martirologiile istorice care cuprind și povestiri și detalii biografice; pentru cele din urmă se mai folosește și termenul de ''passionary''.
  
The martyrology, or ''ferial'', of the [[Roman Catholic Church|Roman Church]] in the middle of the fourth century still exists. It comprises two distinct lists, the ''[[Depositio martyrum]]'' and the ''[[Depositio episcoporum]]'', lists most frequently found united.
+
==Cele mai vechi exemple==
 +
Martirologiul, sau ''ferial'', [[Biserica Romano-Catolică|romano-catolic]] de la mijlocul secolului al IV-lea, care încă există, conține două liste distincte. ''[[Depositio martyrum]]'' și ''[[Depositio episcoporum]]'', aceste două liste find găsite unite, de obicei.
  
Among the Roman martyrs, mention is already made in the ''Ferial'' of some [[African]] martyrs (March 7, [[Perpetua]] and [[Felicitas]]; September 14, [[Cyprian]]). The calendar of Carthage, which belongs to the sixth century, contains a larger portion of foreign martyrs and even of confessors not belonging to that Church.
+
Printre martirii romani deja menționați în ''Ferial'' se găsesc și câțiva martiri africani (7 martie, [[Perpetua]] și [[Felicitas]]; 14 septembrie, [[Ciprian]]). Calendarul din Cartagina, din secolul al VI-lea, conține o secțiune destul de mare de martiri străini și chiar mărturisitori care nu aparțineau acelei Biserici.
  
==The ''Martyrologium Hieronymianum''==
+
==''Martyrologium Hieronymianum''==
{{main|Martyrologium Hieronymianum}}
+
Cel mai reprezentativ exemplu din clasa martirologiilor locale este cel cunoscut, de obicei, sub numele de ''Hieronymian'', deoarece este atribuit (pseudoepigrafic) [[Sfântul Ieronim|Sfântului Ieronim]]. Se presupune că a fost alcătuit în Italia în a doua jumătate a secolului al V-lea și a fost revizuit în Galia, probabil la Auxerre, la sfârșitul secolului al al VI-lea. Toate manuscrisele cunoscute ale acestui text provin din ediția galică.
The major representative of the class of Local martyrologies is the martyrology commonly called ''Hieronymian'', because it is (pseudepigraphically) attributed to [[St. Jerome]]. It was presumably drawn up in Italy in the second half of the fifth century, and underwent recension in Gaul, probably at [[Auxerre]], in the late sixth. All known manuscripts of the text spring from this Gallican recension.
 
  
Setting aside the additions it later received, the chief sources of the ''Hieronymian'' are a general martyrology of the Churches of the East, the local martyrology of the Church of Rome, a general martyrology of Italy, a general martyrology of Africa, and some literary sources, among them [[Eusebius]]. The manuscript tradition of the document is in confusion, and the idea of restoring the text in its integrity must be abandoned. The ''Hieronymian Martyrology'' and those resembling it in form show signs of hurried compilation. The notices consist mostly of a topographical rubric preceding the name of the saint, e.g. "III id. ian. Romæ, in cymiterio Callisti, via Appia, depositio Miltiadis episcopi".
+
Lăsând la o parte adăugirile ulterioare, sursele de bază ale martirologiului ''Hieronymian'' sunt un martirologiu general al Bisericilor Răsăritene, un martirologiu general al Italiei, un martirologiu general al Africii și câteva surse literare, printre care și lucrările lui [[Eusebiu]]. Conținutul manuscriselor acestui document induce confuzie, iar ideea restaurării textului în integritatea sa inițială trebuie abandonată. ''Martirologiul Hieronymian'', și cele care i se aseamănă în formă, prezintă semne de compilare în grabă. Rubricile constau în principal din referințe topografice care preced numele sfântului, e.g. "III id. ian. Romæ, in cymiterio Callisti, via Appia, depositio Miltiadis episcopi".
  
Unfortunately, this document has reached us in a lamentable condition. The proper names are distorted, repeated or misplaced, and in many places the text is so corrupt that it is impossible to understand it. With the exception of a few traces of borrowings from the ''Passions of the martyrs'', the compilation is in the form of a simple martyrology.
+
Din păcate, acest document a ajuns în zilele noastre într-o stare lamentabilă. Numele proprii sunt distorsionate, repetate sau plasate greșit, iar în multe locuri textul este atât de corupt este imposibil de înțeles. Cu execepția a câteva urme de împrumuturi din ''Pătimirile martirilor'', compilația are forma unui martirologiu simplu.
  
For a long time the study of the ''Hieronymian Martyrology'' yielded few results, and the edition of F. M. Fiorentini (''Vetustius occidentalis ecclesiæ martyrologium'', Lucca, 1668), accompanied by a very erudite historical commentary, caused it to make no notable progress. It was the publication of the ''Syriac Martyrology'' discovered by Wright (''Journal of Sacred Literature'', 1866, 45 sqq.), which gave the impetus to a series of researches that still continue. Father Victor De Buck ("Acta SS.", Octobris, XII, 185, and elsewhere) signalizes the relationship of this martyrology to the ''Hieronymian Martyrology''. This fact, which escaped the first editor, is of assistance in recognizing the existence of a general martyrology of the Orient, written in Greek at [[Nicomedia]], and which served as a source for the ''Hieronymian''. In 1885 [[Giovanni Battista de Rossi|De Rossi]] and [[Duchesne]] published a memoir entitled ''Les sources du martyrologe hiéronymien'' (in ''Mélanges d'archéologie et d'histoire'', V), which became the starting-point of a critical edition of the martyrology, published through their efforts in Vol. II for November of the "Acta SS." in 1894. But little criticism has been devoted to the ''Roman Martyrology'', which has become an official book, its revision being reserved to the [[Roman Curia]]. Every effort devoted to the study of the ''Hieronymian'', the historical martyrologies, and the Greek "Synaxaria" helps the study of this compilation, which is derived from them. Attention may be called to the large commentary on the ''Roman Martyrology'', by Alexander Politi (Florence, 1751). Only the first volume, containing the month of January, has appeared.
+
O lungă perioadă de timp, studiul ''Martirologiului Hieronymian'' a dus la puține rezultate iar ediția lui F. M. Fiorentini (''Vetustius occidentalis ecclesiæ martyrologium'', Lucca, 1668), însoțită de un comentariu istoric erudit, nu a adus un progres notabil. Însă, publicarea ''Martirologiului Siriac'' descoperit de Wright (''Journal of Sacred Literature'', 1866, 45 sqq.), este cel care a dat un impuls unei serii de cercetători să continue. Părintele Victor De Buck ("Acta SS.", Octobris, XII, 185, și în altă parte) semnalează relația dintre acest martirologiu și ''Martirologiul Hieronymian''. Acest fapt, care i-a scăpat primului editor, a fost de ajutor în recunoaștrea existenței unui martirologiu al orientului, scris în greacă la [[Nicomedia]] și care a slujit ca sursă pentru ''Hieronymian''. În 1885 De Rossi și Duchesne au publicat o lucrare intitulată ''Les sources du martyrologe hiéronymien'' (în ''Mélanges d'archéologie et d'histoire'', V), care a devenit punctul de început al unei ediții critice a martirologiului, publicată prin eforturile celor doi în vol. II al lunii noiembrie 1894 din "Acta SS."  
  
== Historical martyrologies ==
+
==Martirologii istorice==
There is another type of martyrology in which the name is followed by a short history of the saint. These are the historical martyrologies. There exists a large number of them, from the ninth century. It may be said that their chief sources are, besides the ''Hieronymian'', accounts derived from the ''[[Acts of the Martyrs|Acts of the martyrs]]'' and some ecclesiastical authors.
+
Un alt tip de martirologiu este acela în care numele este urmat de o scurtă descriere a sfântului. Acestea sunt martirologiile istorice, dintre acestea existând un număr mare, începând cu secolul al IX-lea. Se poate spune că sursele de bază ale acestora, pe lângă ''Hieronymian'', sunt relatările din ''[[Faptele mucenicilor|Faptele martirilor]]'' și unii autori ecleziastici.
  
Of the best-known historical martyrologies, the oldest go under the names of:
+
Dintre cele mai cunoscute martirologii istorice, cele mai vechi sunt:
*[[Bede]] (eighth century)
+
*[[Beda]] (secolul al VIII-lea)
*[[Florus of Lyon]]<ref>''[[Acta sanctorum Marlii]]'', vol. ii.</ref>
+
*[[Florus de Lyon]]<ref>''Acta sanctorum Marlii'', vol. II.</ref>
*[[Wandelbert]], a monk of [[Abbey of Prüm|Prüm]] (842)<ref>A metrical martyrology, of which [[Ernst Dümmler]] published a critical edition (''[[Monumenta Germaniæ]]'', Poetæ lat., II, 578-602).</ref>
+
*[[Wandelbert]], călugăr de la [[Abația Prüm|Prüm]] (842)<ref>Un martirologiu metric , despre care Ernst Dümmler a publicat o ediție critică (''Monumenta Germaniæ'', Poetæ lat., II, 578-602).</ref>
 
*[[Rhabanus Maurus]] (c. 845)
 
*[[Rhabanus Maurus]] (c. 845)
*[[Ado of Vienne]] (d. 875)
+
*[[Ado de Vienne]] (d. 875)
*[[Notker the Stammerer]] (896)
+
*[[Notker Bâlbâitul]] (896)
 
*Wolfhard<ref>c. 896 v. ''[[Analecte bollandiana]]'', xvii. If</ref>
 
*Wolfhard<ref>c. 896 v. ''[[Analecte bollandiana]]'', xvii. If</ref>
  
The most famous of all is that of [[Usuard]] (c. 875), ''[[Martyrology of Usuard]]'', on which the ''[[Roman martyrology]]'' was based.
+
Cel mai faimos dintre toate este acela al lui [[Usuard]] (c. 875), ''[[Martirologiul lui Usuard]]'', pe care se bazează ''Martirologiul Roman''.
  
The first edition of the ''Roman martyrology'' appeared at [[Rome]] in 1583. The third edition, which appeared in 1584, was approved by [[Pope Gregory XIII|Gregory XIII]], who imposed the ''Roman martyrology'' upon the whole Church. In 1586, [[Baronius]] published his annotated edition, which in spite of its omissions and inaccuracies is a mine of valuable information.
+
Prima ediție a ''Martirologiului roman'' a apărut la [[Roma]] în 1583. A treia ediție, apărută în 1584, a fost aprobată de Papa Grigorie al XIII-lea]], care a impus ''Martirologiul roman'' întregii Biserici Catolice. În 1586, Baronius a publicat o ediție comentată, care, în ciuda omisiunilor și greșelilor, este o mină de informații valoroase.
  
The historical martyrologies taken as a whole have been studied by Dom Quentin (1908). There are also numerous editions of calendars or martyrologies of less universal interest, and commentaries upon them. Mention ought to be made of the famous marble ''calendar of Naples''.<ref>It is at present in the archdiocesan chapel, and is the object of the lengthy commentaries of [[Mazocchi]] (''Commentarii in marmoreum Neapol. Kalendarium'', Naples, 1755, 3 vols) and of [[Sabbatini]] (''Il vetusto calendario napolitano'', Naples, 1744, 12 vols.)</ref>
+
Doar puține critici au fost aduse ''Martirologiului roman'', care fiind o carte oficială, revizia ei este rezervată Curiei Romane. Orice efort dedicat studiului ''Martirologiului Hieronymian'', martirologiilor istorice și "Sinaxarelor" grecești, ajută la studiul acestei compilații, care derivă din ele. O atenție specială trebuie acordată unui comentariu extins la ''Martirologiul roman'', realizată de Alexander Politi (Florence, 1751), din care a apărut doar volumul I, conținând luna ianuarie.
  
==Scholarship==
+
Martirologiile istorice, ca tot unitar, au fost studiate de Dom Quentin (1908). De asemenea, există numeroase ediții de calendare sau martirologii de interes local, însoțite, uneori, de comentarii. Merită menționat faimosul ''calendar din Napoli'' de marmură.<ref>Se găsește în capela arhiediocezană și este subiectului unui comentariu amplu al lui Mazocchi (''Commentarii in marmoreum Neapol. Kalendarium'', Naples, 1755, 3 vols) și Sabbatini (''Il vetusto calendario napolitano'', Naples, 1744, 12 vols.)</ref>
  
The critical study of martyrologies is rendered difficult by the multitude and the disparate character of the elements that compose them. Early researches dealt with the historical martyrologies.
+
==Analiză științifică==
  
The chief works on the martyrologies are those of [[Heribert Rosweyde]], who in 1613 published at [[Antwerp]] the martyrology of [[Ado (archbishop)|Ado]];<ref>[[Roswyde]]'s edition of Ado was preceded by the "Little Roman," which he called "Vetus Romanum". It was only replaced by that of [[Giorgi]] (Rome, 1745), based on new MSS. and enriched with notes.</ref> of Sollerius, to whom we owe a learned edition of Usuard;<ref>''[[Acta sanctorum Junii]]'', vols. vi. and vii.</ref> and of [[Fiorentini]], who published in 1688 an annotated edition of the Martyrology of St Jerome. The critical edition of the latter by [[J. B. de Rossi]] and [[Louis Duchesne]], was published in 1894.<ref>In vol. ii. of the ''[[Acta sanctorum Novembris]]''.</ref>
+
Studiul critic al martirologiilor este îngreunat de multitudinea și caracterul disparat al elementelor care îl compun.  
  
The notes of Baronius on the ''Roman Martyrology'' cannot be passed over in silence, the work having done much towards making known the historical sources of the compilations of the [[Middle Ages]].
+
Lucrările de căpătâi în privința martirologiilor sunt cele ale lui Heribert Rosweyde, care apublicat în 1613 la Antwerp Martirologiul lui Ado;<ref>ediția Roswyde a lui Ado a fost precedată de "Romanul mic," numit de el "Vetus Romanum". Apoi a fost ediția lui Giorgi (Rome, 1745), pe baza MSS. nou și îmbogățit cu comentarii.</ref>, a lui of Sollerius, căruia îi datorăm o ediție erudită a lui Usuard;<ref>''Acta sanctorum Junii'', vol. VI. și VII.</ref> și a lui Fiorentini, care a publicat în 1688 o ediție comentată a Martirologiului Sf. Ieronim. O ediție critică a acesteia din urmă a fost publicată de J. B. de Rossi și Louis Duchesne în 1894.<ref>În vol. II. al ''Acta sanctorum Novembris''.</ref>
In Vol. II for March of the "Acta Sanctorum" (1668) the [[Bollandist]]s furnished new materials for martyrological criticism by their publication entitled ''Martyrologium venerabilis Bedæ presbyteri ex octo antiquis manuscriptis acceptum cum auctario Flori …''. The results then achieved were in part corrected, in part rendered more specific, by the great work of Père Du Sollier, ''Martyrologium Usuardi monachi'' (Antwerp, 1714), published in parts in Vols. VI and VII for June of the "Acta Sanctorum."
 
  
Although Du Sollier's text of Usuard is not beyond criticism, the edition surpasses anything of the kind previously attempted. Henri Quentin (''Les Martyrologes historiques du moyen âge'', Paris, 1908) took up the general question and succeeded in giving a reasonable solution, thanks to careful study of the manuscripts.
+
Comentariile lui Baronius asupra ''Martirologiului roman'' nu pot fi trecute cu vederea, lucrarea având un impact major asupra surselor istorice ale compilațiilor din [[Evul Mediu]].
 +
În vol. II pentru luna martie din "Acta Sanctorum" (1668), Bollandiștii au furnizat materiale noi în domeniul criticismului martirologiilor prin publicația lor intitulată ''Martyrologium venerabilis Bedæ presbyteri ex octo antiquis manuscriptis acceptum cum auctario Flori …''. Concluziile acestora au fot în parte corectate și în parte adâncite de marea lucrare a lui Père Du Sollier, ''Martyrologium Usuardi monachi'' (Antwerp, 1714), publicată pe bucăți în vol. VI și VII din iunie ale "Acta Sanctorum."
  
==Documents==
+
Deși textul lui Du Sollier despre Usuard nu este lipsit de critici, ediția întrece orice altă lucrare de felul ei scrisă înainte de aceasta. Henri Quentin (''Les Martyrologes historiques du moyen âge'', Paris, 1908) a atacat problema principală și a avut succes în a găsi o soluție rezonabilă, grație unui studiu amănunțit al manuscriselor.
As regards documents, the most important distinction is between local and general martyrologies. The former give a list of the [[festival]]s of some particular Church; the latter are the result of a combination of several local martyrologies. We may add certain compilations of a factitious character, to which the name of martyrology is given by analogy, e.g. the ''Martyrologe universel of Chatelain'' (1709). As types of local martyrologies we may quote that of Rome, formed from the ''[[Depositio martyrum]]'' and the ''Depositio episcoporum of the chronograph'' of 354; the [[Goths|Gothic]] ''calendar of IJililas Bible'', the ''calendar of Carthage'' published by [[Jean Mabillon|Mabillon]], the calendar of fasts and vigils of the Church of [[Tours]], going back as far as Bishop [[Saint Perpetuus|Perpetuus]] (d. 490), and preserved in the ''[[Historia Francorum]]'' (xi. 31) of [[Gregory of Tours]]. The ''Syriac martyrology'' discovered by [[William Wright (orientalist)|Wright]] (''Journal of Sacred Literature'', 1866) gives the idea of a general martyrology.
 
  
Prior to [[Vatican II]], the Martyrology was read publicly as part of the [[Roman Catholic]] [[Liturgy of the Hours|Divine Office]] at [[Prime (liturgy)|Prime]]. It was always ''anticipated'', that is, the reading for the following day was read. After Vatican II, the office of Prime was suppressed. A fully revised edition was issued in 2001, with rubrics suggesting that the Martyrology might be proclaimed at the end of the celebration of [[Lauds]] or of one of the [[Little Hours]], or apart from liturgical celebrations in community gatherings for meetings or meals.<ref>''Martyrologium Romanum'', 2004, Vatican Press (Typis Vaticanis), see pages 29-31.</ref>
+
==Documente==
 +
Din punct de vedere al documentelor, cea mai importantă disticție trebuie făcută între martirologiile locale și cele generale. Primele dau o listă a sărbătorilor unei anumite Biserici; ultimele sunt rezultatul combinării a mai multe martirologii locale. Mai putem menționa unele compilații cu un caracter amestecat la care numele este dat prin analogie, de ex. ''Martirologiul universal al lui Chatelain'' (1709). La tipul de martirologii locale, mai putem adăuga pe cel al Romei, compus din ''[[Depositio martyrum]]'' și ''Depositio episcoporum al cronografului'' din 354; ''calendarul gotic al lui Jililas Bible'', ''calendarul din Cartagina'' publicat de [[Jean Mabillon|Mabillon]], calendarul posturilor și privegherilor Bisericii din [[Tours]], care merge înapoi până la Ep. [[Saint Perpetuus|Perpetuus]] (d. 490) și păstrat în ''[[Historia Francorum]]'' (xi. 31) a lui [[Grigorie de Tours]]. ''Martirologiul siriac'' descoperit de Wright (''Journal of Sacred Literature'', 1866) ne dă impresia de martirologiu general.
  
==The Roman Martyrology==
+
Înainte de [[Vatican II]], Martirologiul era citit public ca parte din  [[Liturghia Orelor]] [[Biserica Romano-Catolică|Romano-Catolică]] la [[Ceasul întâi]]. Întotdeauna era ''anticipativ'', ceea ce înseamnă că se citea textul aferent zilei următoare. După Vatican II, Liturghia orelor a fost suprimată. O ediție complet revizuită a fost publicată în 2001, cu rubrici care sugerează că Martirologiul poate fi declamat la sfârșitul [[Laude]]lor sau la una una din slujbele [[mijloceasuri]]lor sau, separat de slujbele religioase, la întâlnirile credincioșilor sau mese comune.<ref>''Martyrologium Romanum'', 2004, Vatican Press (Typis Vaticanis), see pages 29-31.</ref>
{{Main|Roman Martyrology}}
 
The ''Roman Martyrology'' is directly derived from the historical martyrologies. It is in sum the ''[[Martyrology of Usuard]]'', completed by the "Dialogues" of [[Pope Gregory I]] and the works of some of the Fathers, and for the Greek saints by the catalogue known as the ''[[Menologion]] of Sirlet''.
 
The ''[[editio princeps]]'' appeared at [[Rome]] in 1583, under the title: ''Martyrologium romanum ad novam kalendarii rationem et ecclesiasticæ historiæ veritatem restitutum, Gregorii XIII pont. max. iussu editum''. It bears no approbation. A second edition also appeared at Rome in the same year. This was soon replaced by the edition of 1584, which was approved and imposed on the entire [[Roman rite]] of the Church by [[Pope Gregory XIII]]. [[Baronius]] revised and corrected this work and republished it in 1586, with the ''Notationes'' and the ''Tractatio de Martyrologio Romano''. The [[Antwerp]] edition of 1589 was corrected in some places by Baronius himself. A new edition of the text and the notes took place under [[Pope Urban VIII]] and was published in 1630. [[Pope Benedict XIV]] was also interested in the ''Roman Martyrology'': his [[Papal bull|Bull]] of 1748 addressed to [[John V, King of Portugal]], was often included as a preface in printed copies of the ''Roman Martyrology''.
 
  
A fully revised edition was issued in 2001, followed in 2005 by a version (bearing the publication date of 2004) that adjusted a number of typographical errors that appeared in the 2001 edition and added 117 people canonized or beatified between 2001 and 2004, as well as many more ancient saints not included in the previous edition. "The updated Martyrology contains 7,000 saints and blesseds currently venerated by the Church, and whose cult is officially recognized and proposed to the faithful as models worthy of imitation."<ref>[http://www.adoremus.org/0205News.html#anchor303698 Adoremus Bulletin, February 2005]</ref>
+
==Martirologiul roman==
 +
''Martirologiul roman'' derivă direct din martirologiile istorice. Este format prin comasarea dintre ''Martirologiul lui Usuard'' completat cu "Dialogurile" [[Papa Grigorie I|Papei Grigorie I]] și cu lucrările unor Părinți, iar pentru sfinții greci a fost folosit catalogul cunoscut ca ''[[Menologhiu]]l lui Sirlet''.
 +
''Editio princeps'' a fost publicată la [[Roma]] în 1583, cu titlul: ''Martyrologium romanum ad novam kalendarii rationem et ecclesiasticæ historiæ veritatem restitutum, Gregorii XIII pont. max. iussu editum''. Nu poartă nici o aprobare. O a doua ediție a apărut, de asemenea, tot la Roma în același an. Aceasta a fost înlocuită curând de ediția din 1584, care este aprobată și care a fost impusă întregului [[Biserica Romano-Catolică|rit roman]] al Bisericii de către Papa Grigorie al XIII-lea. Baronius a revizuit și corectat această lucrare și a republicat-o în 1586, împreună cu ''Notationes'' și ''Tractatio de Martyrologio Romano''. Ediția Antwerp din 1589 a fost corectată în unele locuri de către Baronius însuși. O nouă ediție a textului și comentariilor a fost realizată sub Papa Urban al VIII-lea și publicată în 1630. Papa Benedict al XIV-lea a fost, la rândul lui, interesat de ''Martirologiul roman'': [[Bulă papală|Bula]] sa din 1748, adresată lui Ioan al V-lea, Rege al Portugaliei, a fost adesea inclusă ca prefață în copiile tipărite ale ''Martirologiului roman''.
  
==Further comments==
+
În 2001 a fost publicată o ediție revizuită complet, urmată în 2005 (dar purtând ca dată de apariție 2004) de o versiune care a eliminat o serie de erori tipografice care apăreau în ediția din 2001 și adăugând 117 oameni canonizați sau beatificați între 2001 și 2004, pe lângă mulți alți sfinți mai vechi neincluși în ediția anterioră. "Martirologiul actualizat conține 7000 de sfinți și binecuvântați cinstiți, în prezent, în Biserică și al căror cult este recunoscut oficial și sunt propuși credincioșilor ca modele demne de urmat."<ref>[http://www.adoremus.org/0205News.html#anchor303698 Adoremus Bulletin, February 2005]</ref>
*There is a list drawn up at the beginning of Vol. I for November of the ''[[Acta Sanctorum]]''.
 
*Among the compilations given the title of martyrologies are the ''Martyrologium Gallicanum'' of André du Saussay (Paris, 1637), the ''Catalogus Sanctorum Italiæ'' of Philip Ferrari (Milan, 1613), the ''Martyrologium Hispanum'' of [[Tamayo]] ([[Lyon]], 1651–1659) (consulted with caution). The universal martyrology of Chastelain (Paris, 1709) represents vast researches.
 
  
==See also==
+
==Comentari suplimentare==
* [[Hagiography]]
+
*La începutul volumului I pentru noiembrie al ''[[Acta Sanctorum]]'' este o listă sumarizatoare.
* ''[[Foxe's Book of Martyrs]]'' (1563), by [[John Foxe]]
+
*Printre compilațiile care poartă numele de martirologii se găsesc și ''Martyrologium Gallicanum'' al lui André du Saussay (Paris, 1637), ''Catalogus Sanctorum Italiæ'' al lui Philip Ferrari (Milan, 1613), the ''Martyrologium Hispanum'' al lui Tamayo (Lyon, 1651–1659) (trebuie consultat cu precauție). Martirologiul universal al lui Chastelain (Paris, 1709) conține rezultatul unor cercetări vaste.
* ''[[Martyrs Mirror]]'' (1660), by Thieleman J. van Braght
 
* [[List of saints]]
 
  
==Notes==
+
==Vezi și==
 +
* [[Hagiografie]]
 +
* ''[[Cartea lui Fox a Martirilor]]'' (1563), de John Foxe
 +
* ''[[Martiri minori]]'' (1660), by Thieleman J. van Braght
 +
* [[Lista sfinților]]
 +
 
 +
==Note==
 
<references />
 
<references />
  
==References==
+
==Referințe==
 
* [[Charles de Smedt]], ''Introductio generalis ad historiam ecclesiasticam'' (Gandavi, 1876), pp.&nbsp;127–156
 
* [[Charles de Smedt]], ''Introductio generalis ad historiam ecclesiasticam'' (Gandavi, 1876), pp.&nbsp;127–156
 
* [[H. Matagne]] and [[V. de Buck]] in De Backer, ''Bibliothèque des écrivains de la Compagnie de Jesus'', 2nd ad., vol. iii. pp.&nbsp;369–387
 
* [[H. Matagne]] and [[V. de Buck]] in De Backer, ''Bibliothèque des écrivains de la Compagnie de Jesus'', 2nd ad., vol. iii. pp.&nbsp;369–387
Linia 85: Linia 86:
 
* http://www.newadvent.org/cathen/09741a.htm
 
* http://www.newadvent.org/cathen/09741a.htm
  
==External links==
+
==Legături externe==
  
 
*[http://www.breviary.net/martyrology/mart.htm The Roman Martyrology, 1956 revision of the 1914 typical edition] (with English translation)
 
*[http://www.breviary.net/martyrology/mart.htm The Roman Martyrology, 1956 revision of the 1914 typical edition] (with English translation)
Linia 97: Linia 98:
 
[[Categorie:Cărți de cult]]
 
[[Categorie:Cărți de cult]]
 
[[Categorie:Hagiografie]]
 
[[Categorie:Hagiografie]]
 +
 +
[[en:]]

Versiunea de la data 20 martie 2018 15:06

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Un martirologiu este un catalog sau o listă a martirilor și a altor sfinți sau cuvioși, dispuși în ordinea zilelor din calendar la care l-i se face prăznuirea. Martirologiile locale conțin doar tradiția unei anumite biserici. Uneori, listele locale erau îmbogățite cu nume împrumutate de la bisericile vecine. Îmbogățiri ale listelor au avut loc prin combinarea a câteva martirologii locale, cu sau fără împrumuturi din surse literale.

Sensul acesta al martirologiului este cel acceptat în prezent în Biserica Latină. În Biserica Ortodoxă, cel mai apropiat echivalent de martirologiu este sinaxarul sau, mai lung, Menologiul.[1] În privința formei, se poate face distincție între martirologiile care sunt simple înșiruiri de nume și martirologiile istorice care cuprind și povestiri și detalii biografice; pentru cele din urmă se mai folosește și termenul de passionary.

Cele mai vechi exemple

Martirologiul, sau ferial, romano-catolic de la mijlocul secolului al IV-lea, care încă există, conține două liste distincte. Depositio martyrum și Depositio episcoporum, aceste două liste find găsite unite, de obicei.

Printre martirii romani deja menționați în Ferial se găsesc și câțiva martiri africani (7 martie, Perpetua și Felicitas; 14 septembrie, Ciprian). Calendarul din Cartagina, din secolul al VI-lea, conține o secțiune destul de mare de martiri străini și chiar mărturisitori care nu aparțineau acelei Biserici.

Martyrologium Hieronymianum

Cel mai reprezentativ exemplu din clasa martirologiilor locale este cel cunoscut, de obicei, sub numele de Hieronymian, deoarece este atribuit (pseudoepigrafic) Sfântului Ieronim. Se presupune că a fost alcătuit în Italia în a doua jumătate a secolului al V-lea și a fost revizuit în Galia, probabil la Auxerre, la sfârșitul secolului al al VI-lea. Toate manuscrisele cunoscute ale acestui text provin din ediția galică.

Lăsând la o parte adăugirile ulterioare, sursele de bază ale martirologiului Hieronymian sunt un martirologiu general al Bisericilor Răsăritene, un martirologiu general al Italiei, un martirologiu general al Africii și câteva surse literare, printre care și lucrările lui Eusebiu. Conținutul manuscriselor acestui document induce confuzie, iar ideea restaurării textului în integritatea sa inițială trebuie abandonată. Martirologiul Hieronymian, și cele care i se aseamănă în formă, prezintă semne de compilare în grabă. Rubricile constau în principal din referințe topografice care preced numele sfântului, e.g. "III id. ian. Romæ, in cymiterio Callisti, via Appia, depositio Miltiadis episcopi".

Din păcate, acest document a ajuns în zilele noastre într-o stare lamentabilă. Numele proprii sunt distorsionate, repetate sau plasate greșit, iar în multe locuri textul este atât de corupt este imposibil de înțeles. Cu execepția a câteva urme de împrumuturi din Pătimirile martirilor, compilația are forma unui martirologiu simplu.

O lungă perioadă de timp, studiul Martirologiului Hieronymian a dus la puține rezultate iar ediția lui F. M. Fiorentini (Vetustius occidentalis ecclesiæ martyrologium, Lucca, 1668), însoțită de un comentariu istoric erudit, nu a adus un progres notabil. Însă, publicarea Martirologiului Siriac descoperit de Wright (Journal of Sacred Literature, 1866, 45 sqq.), este cel care a dat un impuls unei serii de cercetători să continue. Părintele Victor De Buck ("Acta SS.", Octobris, XII, 185, și în altă parte) semnalează relația dintre acest martirologiu și Martirologiul Hieronymian. Acest fapt, care i-a scăpat primului editor, a fost de ajutor în recunoaștrea existenței unui martirologiu al orientului, scris în greacă la Nicomedia și care a slujit ca sursă pentru Hieronymian. În 1885 De Rossi și Duchesne au publicat o lucrare intitulată Les sources du martyrologe hiéronymien (în Mélanges d'archéologie et d'histoire, V), care a devenit punctul de început al unei ediții critice a martirologiului, publicată prin eforturile celor doi în vol. II al lunii noiembrie 1894 din "Acta SS."

Martirologii istorice

Un alt tip de martirologiu este acela în care numele este urmat de o scurtă descriere a sfântului. Acestea sunt martirologiile istorice, dintre acestea existând un număr mare, începând cu secolul al IX-lea. Se poate spune că sursele de bază ale acestora, pe lângă Hieronymian, sunt relatările din Faptele martirilor și unii autori ecleziastici.

Dintre cele mai cunoscute martirologii istorice, cele mai vechi sunt:

Cel mai faimos dintre toate este acela al lui Usuard (c. 875), Martirologiul lui Usuard, pe care se bazează Martirologiul Roman.

Prima ediție a Martirologiului roman a apărut la Roma în 1583. A treia ediție, apărută în 1584, a fost aprobată de Papa Grigorie al XIII-lea]], care a impus Martirologiul roman întregii Biserici Catolice. În 1586, Baronius a publicat o ediție comentată, care, în ciuda omisiunilor și greșelilor, este o mină de informații valoroase.

Doar puține critici au fost aduse Martirologiului roman, care fiind o carte oficială, revizia ei este rezervată Curiei Romane. Orice efort dedicat studiului Martirologiului Hieronymian, martirologiilor istorice și "Sinaxarelor" grecești, ajută la studiul acestei compilații, care derivă din ele. O atenție specială trebuie acordată unui comentariu extins la Martirologiul roman, realizată de Alexander Politi (Florence, 1751), din care a apărut doar volumul I, conținând luna ianuarie.

Martirologiile istorice, ca tot unitar, au fost studiate de Dom Quentin (1908). De asemenea, există numeroase ediții de calendare sau martirologii de interes local, însoțite, uneori, de comentarii. Merită menționat faimosul calendar din Napoli de marmură.[5]

Analiză științifică

Studiul critic al martirologiilor este îngreunat de multitudinea și caracterul disparat al elementelor care îl compun.

Lucrările de căpătâi în privința martirologiilor sunt cele ale lui Heribert Rosweyde, care apublicat în 1613 la Antwerp Martirologiul lui Ado;[6], a lui of Sollerius, căruia îi datorăm o ediție erudită a lui Usuard;[7] și a lui Fiorentini, care a publicat în 1688 o ediție comentată a Martirologiului Sf. Ieronim. O ediție critică a acesteia din urmă a fost publicată de J. B. de Rossi și Louis Duchesne în 1894.[8]

Comentariile lui Baronius asupra Martirologiului roman nu pot fi trecute cu vederea, lucrarea având un impact major asupra surselor istorice ale compilațiilor din Evul Mediu. În vol. II pentru luna martie din "Acta Sanctorum" (1668), Bollandiștii au furnizat materiale noi în domeniul criticismului martirologiilor prin publicația lor intitulată Martyrologium venerabilis Bedæ presbyteri ex octo antiquis manuscriptis acceptum cum auctario Flori …. Concluziile acestora au fot în parte corectate și în parte adâncite de marea lucrare a lui Père Du Sollier, Martyrologium Usuardi monachi (Antwerp, 1714), publicată pe bucăți în vol. VI și VII din iunie ale "Acta Sanctorum."

Deși textul lui Du Sollier despre Usuard nu este lipsit de critici, ediția întrece orice altă lucrare de felul ei scrisă înainte de aceasta. Henri Quentin (Les Martyrologes historiques du moyen âge, Paris, 1908) a atacat problema principală și a avut succes în a găsi o soluție rezonabilă, grație unui studiu amănunțit al manuscriselor.

Documente

Din punct de vedere al documentelor, cea mai importantă disticție trebuie făcută între martirologiile locale și cele generale. Primele dau o listă a sărbătorilor unei anumite Biserici; ultimele sunt rezultatul combinării a mai multe martirologii locale. Mai putem menționa unele compilații cu un caracter amestecat la care numele este dat prin analogie, de ex. Martirologiul universal al lui Chatelain (1709). La tipul de martirologii locale, mai putem adăuga pe cel al Romei, compus din Depositio martyrum și Depositio episcoporum al cronografului din 354; calendarul gotic al lui Jililas Bible, calendarul din Cartagina publicat de Mabillon, calendarul posturilor și privegherilor Bisericii din Tours, care merge înapoi până la Ep. Perpetuus (d. 490) și păstrat în Historia Francorum (xi. 31) a lui Grigorie de Tours. Martirologiul siriac descoperit de Wright (Journal of Sacred Literature, 1866) ne dă impresia de martirologiu general.

Înainte de Vatican II, Martirologiul era citit public ca parte din Liturghia Orelor Romano-Catolică la Ceasul întâi. Întotdeauna era anticipativ, ceea ce înseamnă că se citea textul aferent zilei următoare. După Vatican II, Liturghia orelor a fost suprimată. O ediție complet revizuită a fost publicată în 2001, cu rubrici care sugerează că Martirologiul poate fi declamat la sfârșitul Laudelor sau la una una din slujbele mijloceasurilor sau, separat de slujbele religioase, la întâlnirile credincioșilor sau mese comune.[9]

Martirologiul roman

Martirologiul roman derivă direct din martirologiile istorice. Este format prin comasarea dintre Martirologiul lui Usuard completat cu "Dialogurile" Papei Grigorie I și cu lucrările unor Părinți, iar pentru sfinții greci a fost folosit catalogul cunoscut ca Menologhiul lui Sirlet. Editio princeps a fost publicată la Roma în 1583, cu titlul: Martyrologium romanum ad novam kalendarii rationem et ecclesiasticæ historiæ veritatem restitutum, Gregorii XIII pont. max. iussu editum. Nu poartă nici o aprobare. O a doua ediție a apărut, de asemenea, tot la Roma în același an. Aceasta a fost înlocuită curând de ediția din 1584, care este aprobată și care a fost impusă întregului rit roman al Bisericii de către Papa Grigorie al XIII-lea. Baronius a revizuit și corectat această lucrare și a republicat-o în 1586, împreună cu Notationes și Tractatio de Martyrologio Romano. Ediția Antwerp din 1589 a fost corectată în unele locuri de către Baronius însuși. O nouă ediție a textului și comentariilor a fost realizată sub Papa Urban al VIII-lea și publicată în 1630. Papa Benedict al XIV-lea a fost, la rândul lui, interesat de Martirologiul roman: Bula sa din 1748, adresată lui Ioan al V-lea, Rege al Portugaliei, a fost adesea inclusă ca prefață în copiile tipărite ale Martirologiului roman.

În 2001 a fost publicată o ediție revizuită complet, urmată în 2005 (dar purtând ca dată de apariție 2004) de o versiune care a eliminat o serie de erori tipografice care apăreau în ediția din 2001 și adăugând 117 oameni canonizați sau beatificați între 2001 și 2004, pe lângă mulți alți sfinți mai vechi neincluși în ediția anterioră. "Martirologiul actualizat conține 7000 de sfinți și binecuvântați cinstiți, în prezent, în Biserică și al căror cult este recunoscut oficial și sunt propuși credincioșilor ca modele demne de urmat."[10]

Comentari suplimentare

  • La începutul volumului I pentru noiembrie al Acta Sanctorum este o listă sumarizatoare.
  • Printre compilațiile care poartă numele de martirologii se găsesc și Martyrologium Gallicanum al lui André du Saussay (Paris, 1637), Catalogus Sanctorum Italiæ al lui Philip Ferrari (Milan, 1613), the Martyrologium Hispanum al lui Tamayo (Lyon, 1651–1659) (trebuie consultat cu precauție). Martirologiul universal al lui Chastelain (Paris, 1709) conține rezultatul unor cercetări vaste.

Vezi și

Note

  1. Sinaxarele grecești sunt un echivalent al martirologiului. Literatura sinaxarelor conține, de asemenea, carțile din această categorie aparținând diferitelor rituri orientale (vezi Analecta Bollandiana, XIV, 396 sqq.; Hippolyte Delehaye, Synaxarium ecclesiæ Constantinopolitanæ Propylæum ad Acta Sanctorum novembris, 1902).
  2. Acta sanctorum Marlii, vol. II.
  3. Un martirologiu metric , despre care Ernst Dümmler a publicat o ediție critică (Monumenta Germaniæ, Poetæ lat., II, 578-602).
  4. c. 896 v. Analecte bollandiana, xvii. If
  5. Se găsește în capela arhiediocezană și este subiectului unui comentariu amplu al lui Mazocchi (Commentarii in marmoreum Neapol. Kalendarium, Naples, 1755, 3 vols) și Sabbatini (Il vetusto calendario napolitano, Naples, 1744, 12 vols.)
  6. ediția Roswyde a lui Ado a fost precedată de "Romanul mic," numit de el "Vetus Romanum". Apoi a fost ediția lui Giorgi (Rome, 1745), pe baza MSS. nou și îmbogățit cu comentarii.
  7. Acta sanctorum Junii, vol. VI. și VII.
  8. În vol. II. al Acta sanctorum Novembris.
  9. Martyrologium Romanum, 2004, Vatican Press (Typis Vaticanis), see pages 29-31.
  10. Adoremus Bulletin, February 2005

Referințe

Attribution

Legături externe