Martin de Tours

Sf. Ier. Martin de Tours
Sfântul Ierarh Martin de Tours
Date personale
Naștere	317, Sabaria, Pannonia
Mutare la Domnul (†)	11 noiembrie 397, Candes
Localizare	Tours, Galia romană
Naționalitate
Date cult
Tip	ierarh
Data canonizării
Prăznuire la data de	11 noiembrie
Recunoaștere	pan-ortodoxă
Biserici patronate

Părintele nostru în rând cu sfinții Martin de Tours (în latină: Martinus), a fost un episcop din Tours (Franța) în secolul al IV-lea. A fost ucenic al Sfântului Ilarie de Poitiers, o figură proeminentă în disputele trinitare cu arienii. Sf. Martin este fondatorul Mănăstirii Marmoutier unde a dus o viață austeră alături de cenobiți care locuiau în peșteri. Cinstirea lui Martin era foarte populară în Europa Occidentală în Evul Mediu. După adormirea sa, a fost înmormântat în Tours, unde, cu timpul, a fost construită o basilică mare peste mormântul lui. Hagiograful său Sulpicius Severus, un contemporan, a scris despre evenimentele din viața lui. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 11 noiembrie.

Viața

Martin s-a născut în 316 sau 317 în Sabaria, Pannonia, Ungaria zilelor noastre, într-o familie de militari. Tatăl său era tribun în Garda casei imperiale și era staționat în Ticinum, Galia Cisaplină, care în prezent este Pavia, Italia. El a fost numit după zeul roman al războiului Marte. Împotriva dorinței părinților săi, tânărul Martin începe să frecventeze biserica la vârsta de zece ani, devenind un catehumen. La vârsta de cincisprezece ani, fiind fiul unui ofițer roman, i s-a cerut să se înroleze în cavalerie. În 334, ca parte a îndatoririlor sale a fost staționat în Samarobriva, Galia, în zilele noastre Amiens, Franța.

Sf. Martin și mantia

În perioada aceasta, din Amiens, el a avut o viziune care a devenit cel mai memorabil eveniment din viața sa. El a întâlnit la porțile orașului Amiens un cerșetor îmbrăcat sărăcăcios pentru care Martin și-a tăiat pelerina militară în două și i-a dat cerșetorului o bucată. În acea noapte, el l-a visat pe Iisus îmbrăcat cu jumătatea de pelerină pe care Martin o dăruise și l-a auzit pe Iisus spunându-le îngerilor: "Acesta este Martin, soldatul roman care nu a fost botezat. El m-a îmbrăcat." Această viziune confirmându-i viziunea, Martin s-a botezat și după ce a mai slujit în armată încă doi ani, el a părăsit armata. Apoi el a călătorit în Tours, pentru a deveni ucenicul Sfântul Ilarie de Poitiers.

Sfântul Ilarie era liderul partizanilor creștinismului trinitar opunându-se arianismului nobilimii vizigote. Martin s-a reîntors în Italia după ce Ilarie a fost exilat. În Italia, el l-a combătut pe arianul Auxentie, arhiepiscop de Milano, care l-a izgonit pe Martin din oraș. Atunci, Martin și-a găsit refugiul și a trăit o viață de pustnic pe o insulă din Marea Tireniană. Martin s-a reîntâlnit cu Ilarie când acesta s-a reîntors la Poitiers în 361. Aici, Martin a înființat o mănăstire care cu timpul a devenit Abația benedictină din Liguge. Având baza în mănăstirea sa, Martin a călătorit și propovăduit în întreaga Galie de vest, amintirea sa fiind păstrată în multe legende locale.

În 371, Martin a fost ridicat la rangul de episcop de Tours. Ca episcop de Tours el i-a impresionat puternic pe locuitorii acestui oraș cu atitudinea și zelul său în distrugerea templelor păgâne. Sulpicius Severus menționează în Vita Sfântului Martin multe din evenimentele acestei perioade. Mai departe, Sulpicius menționează retragerea lui Martin din tensiunile orașului la Mănăstirea Marmoutier, pe care el o fondase dincolo de râul Loire din Tours. Aici Martin a dus o viață austeră printre cenobiții trăitori în peșteri care s-au adunat în jurul său.

Sfântul Martin de Tours a adormit în Domnul în 11 noiembrie 397, la Candes.

Amintirea sa

Basilica ce a fost construită ca mormânt pentru Sfântul Martin de Tours a fost un important punct de oprire în pelerinajele din Evul Mediu. În timpul războaielor religioase din 1562, hughenoții au jefuit mormântul care, apoi, a fost distrus complet în timpul Revoluției Franceze. Peste acest loc au fost construite două străzi pentru a fi siguri de faptul că locul nu va fi reconstruit.

Sfântul Martin de Tours continuă să fie pomenit în multe părți ale Europei Occidentale prin procesiuni anuale și prin cadourile date copiilor de ziua sa, 11 noiembrie, în loc de 6 decembrie (Sfântul Nicolae) sau 25 decembrie (Crăciun). Prăznuirea sa se face adesea în 12 noiembrie.

Imnografie

Tropar (Glasul 4)

Prin semne și minuni în toată Galia ai fost renumit.

Prin har și adoptare ai fost lumina lumii, Martin, binecuvântat de Dumnezeu.

Generozitatea și compasiunea au umplut viața ta cu splendorile lor,

Învățătură și sfat înțelept erau bogățiile și comorile tale,

Pe care liber le-ai dăruit celor ce te-au cinstit.

Condac (Glasul 8)

Ca un devotat slujitor al lui Dumnezeu, I-ai propovăduit tainele

Și ca un profet al Treimii, ai vărsat binecuvântările tale peste Occident.

Prin rugăciunile și implorările tale, podoaba din Tours și slavă a Bisericii întregi,

Ocrotește-ne, Sfinte Martin și mântuiește pe toți cei care laudă amintirea ta.

Legături externe

• St. Martin the Merciful the Bishop of Tours (OCA)
• Saint Martin, Bishop of Tours (GOARCH)
• St. Martin of Tours (ROCA) from Orthodox America, issue 33, v. IV, no. 3, September, 1983
• Martin of Tours at Wikipedia