Marin cel Bătrân
Sfântul Marin cel Bătrân (gr. Marinos) a fost un mucenic din timpul persecuțiilor lui Dioclețian (284-305). Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 18 octombrie.
Viața
Sfântul Marin era originar din Tars, în Cilicia (Asia Mică). A trăit în vremea împărăției lui Dioclețian (284-305) și a mucenicit cel mai probabil în timpul persecuției lui Dioclețian din anii 303-304 (în acești ani Dioclețian a dat 4 edicte sau decrete împotriva creștinilor, care au condus la una din cele mai mari persecuții din istoria Imperiului Roman). Fiind adus înaintea guvernatorului Ciliciei, Aristobul, sfântul Marin a refuzat să se lepede de credința în Iisus Hristos. Pentru aceasta a fost bătut cumplit cu toiege și legându-i-se picioarele cu fiare, a fost aruncat în temniță. Iar a doua zi, iarăși aducându-l înainte, l-au spânzurat pe lemn de picioare, și l-au bătut fără de milă, pentru ca mai apoi să-i taie capul cu sabia. Și așa și-a dat duhul lui Dumnezeu.
Iar mai apoi sfintele sale moaște au luate de creștini și duse în orașul Anazarbe[1].
Surse
- http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie18.htm
- Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras
Note
- ↑ Anazarbe era o veche cetate a Ciliciei, pe fluviul Piram, azi în Turcia. Romanii o mai numeau Caesarea ad Anazarbus, iar în timpul împăratului Iustinian (527–565) s-a numit Justinianopolis. Anazarbe, cetate importantă și înfloritoare în secolele IV-VI, care avea deja un episcop la începutul secolului al IV-lea (Atanasie de Anazarbe este cunoscut ca fiind un episcop arian care a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea), a devenit capitală a Ciliciei în secolul al V-lea.
