Modificări

{{Articol de calitate}}Cinstitul şi și de Dumnezeu-purtătorul părintele nostru '''Marcu Ascetul''' a fost unul din marii [[Sfinții Părinți|sfinți părinți ]] duhovnicești ortodocși în secolul al V-lea sau al VI-lea. [[Prăznuire]]a sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face în [[5 martie]].

Biografia sfântului Marcu este puțin cunoscută și a făcut de-a lungul timpului obiectul numeroase ipoteze. [[Sinaxar]]ele îl confundă în general cu Marcu din [[Chiliile|pustia Chiliilor (Egipt)]], cel care cunoștea [[Sfânta Scriptură|Scripturile]] pe de rost și căruia un [[înger ]] venea să-i aducă [[Sfânta Împărtășanie]], și care este pomenit și de [[Paladie al Elenopolisului|Paladie]] în ''Istoria lausiacă'' (18, 25). Alții îl identifică cu Marcu din Penthucla în [[Palestina]], pomenit de [[Ioan Moshu]] în cartea sa "Limonariu" (cap. 13), sau cu Marcu al Aretuselor (prăznuit la [[29 martie]]) sau cu Marcu Atenianul (prăznuit și el la [[5 martie]]). Autori mai recenți îl identifică cu superiorul unei [[Mănăstire|mănăstiri ]] din Asia Mică (poate apropiată de Tars) în secolul al V-lea<ref>A se vedea Introducerea lui G. M. Durand la: Marc le Moine, ''Traités'', vol. 1, SC 445, Paris 1999, p. 13-35.</ref>.

Se cunosc puține lucruri despre viața acestui mare Părinte al Bisericii. Cuviosul [[Cuvios]]ul Marcu a trăit în jurul anilor 430. A fost, se pare, [[ucenic ]] al sfântului [[Ioan Gură de Aur]]<ref>După: Georges le moine, ''Chronique'', éd. De Boor Wirth, Teubner 1978, t. 2, p. 599. </ref> și s-a distins prin faptul că a avut o perfectă cunoaștere a [[Vechiul Testament|Vechiului ]] și a [[Noul Testament|Noului Testament]]. Mai apoi deveni [[călugăr ]] în apropiere de Ancira, în Asia Mică, și este [[stareț ]] până când, dorind [[Eremit|viață pustnicească ]] mai intensă în lupte duhovnicești, se retrage în pustie<ref>După unii în Palestina, după alții în Egipt. Dar este mai probabil că a rămas în Galatia, în Asia Mică.</ref>, unde rămâne până la moartea sa, către vârsta de o sută de ani.

Scrierile sale referitoare la subiecte ca legea duhovnicească, pocăinţa[[Pocăință|pocăința]], sunt considerate printre cele mai importante în literatura Bisericii. Aceste lucrări au fost lăudate de însuşi însuși [[Patriarh]]ul [[Fotie cel Mare]].

În mediile monastice bizantine din secolele X-XIV circula un dicton care spunea: «Vindeți tot și cumpărați pe Marcu» - cu referință nu la evanghelistul [[Apostolul Marcu|Evanghelistul Marcu]], ci la cuviosul părintele [[Filocalia|filocalic Marc ]] Marcu Ascetul.

* ''Despre legea duhovnicească, în 200 de capete''- "(...) vrea să explice cum se înțelege și cum trebuie împlinită legea duhovnicească de care vorbește Ap. Pavel ([[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel|Romani]] 7, 14). Această ''lege duhovnicească'' cuprinde idealul desăvârșirii morale și diferitele capete înfățișează tot cercul datoriilor morale ale omului."<ref>Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. 1.</ref>* ''Despre cei ce cred că se îndreptează din fapte''sau ''Despre aceia care socotesc că se îndreptățesc din fapte'' - „După cum arată cuvintele de la sfârșit și o traducere siriacă, această scriere a fost la început una cu cea de mai înainte.”<ref>Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. 1.</ref>* ''Despre Botez'', sau mai precis: „Răspuns celor ce se îndoiesc despre dumnezeiescul [[botez]]” - „Este o înfățișare a efectelor botezului, în forma unui dialog. E dezbătută întrebarea dacă botezul șterge cu totul [[păcatul]], sau mai lasă ceva din el, care trebuie șters prin silințe proprii. Botezul, declară Marcu Ascetul, are un efect desăvârșit, întrucât el nu numai șterge păcatul, ci și împărtășește pe [[Duhul Sfânt]]. Cel ce zice: „Văd altă lege în mădularele mele, care se împotrivește legii duhului meu” (Rom. 7, 23), nu e cel botezat, ci cel nebotezat încă. Dar lupta e necesară necontenit și după aceea. Căci [[harul]] primit la botez nu-l face pe om neschimbăcios. Acest har e numai puterea dată omului de a rămânea ferit de păcat. Dacă el nu pune în lucrare această putere, prin păzirea poruncilor, cade iarăși în păcat, dar nu în al lui [[Adam]], ci în al său propriu: „Nu spunem că tot omul, care a fost botezat și a primit harul, este după aceea neschimbabil și nu mai are lipsă de pocăință, ci că de la botez, prin darul lui Hristos, ni s’a dăruit harul deplin al lui [[Dumnezeu]] spre împlinirea tuturor poruncilor. Deci orice om, care l-a primit în chip tainic și nu împlinește poruncile, în măsura lipsei pe care n’o împlinește e biruit de păcat, care nu este al lui Adam, ci al celui neglijent, întrucât, luând puterea de a lucra, nu împlinește lucrul.” <ref>Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. 1.</ref>* ''Epistola către Nicolae monahul''sau ''Sfaturi folositoare de suflet către Nicolae'' - Este o epistolă prin care Marcu răspunde la o scrisoare a ascetului Nicolae din Ancira, un tânăr prieten și ucenic al său, după ce el s’a retras din Ancira în pustie și nu-i mai poate da sfaturi cu grai viu ca mai înainte. Ca cel mai bun mijloc pentru a-și stăpâni [[Patimi|patimile]] îi recomandă gândul statornic la binefacerile lui Dumnezeu, dintre cari cea mai mare este [[Întruparea]] și suferințele purtate de [[Hristos]] pentru noi. Cele trei rele cari amenință necontenit [[sufletul]] sunt: uitarea, [[lenea]] și neștiința sau ignoranța. Împotriva lor trebuie să se lupte cu: amintirea binefacerilor lui Dumnezeu, râvna și cunoștința luminată.”<ref>Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. 1. </ref>

Aceste patru scrieri ale sfântului Marcu au fost traduse în limba română de părintele [[Dumitru Stăniloae]], și publicate în ''Filocalia românească'', vol.volumul 1.

== Enseignement théologique et spirituel Învățătura teologică și duhovnicească<ref>Această secțiune preia, cu permisiunea autorului, fragmente din: Pr. Iulian Nistea, "[http://www.nistea.com/eseuri/iulian_nistea/loi-spirituelle.htm La loi spirituelle dans la vie quotidienne] [Legea duhovnicească în viața de zi cu zi], Paris/Lyon, 2005/2006 (traducere OrthodoxWiki). </ref>===== Le baptême Botezul - fondement de la vie spirituelle temelia vieții duhovnicești===Pour saint Marc le Moine le fondement de la vie nouvellePentru Sfântul Marcu Ascetul, temelia vieții înnoite în Hristos, a vieții spirituale este, de la vie spirituelleîntr-un sens foarte concret, c’est le [[baptêmebotez]], dans un sens très concretul. Le baptême opère quelque chose de très réel en nous Botezul așează în om o realitate cu totul nouă: par le baptême le Christ lui-même s’installe dans le plus profond de notre cœur prin acesta, Hristos însuși se sălășluiește în adâncul inimii omului <ref>Diadoque de Photicée aussi développe cette idée : [[Diadoh al Foticeii]] dezvoltă și el această idee în cele ''Cent chapitresO sută de capete'', 77.</ref>, comme Roica stăpân al ei, et jette en dehors « tout esprit mauvais et impur qui s’y cache » și aruncă afară "tot duhul rău și necurat care se ascunde (...) în inima lui"<ref>Rituel du baptême. Aussi Diadoque : Cent chapitresSlujba Botezului; și Diadoh, ''O sută de capete'', 76.</ref>, pour que l’homme « ne soit plus en enfant pentru ca omul "să nu mai fie de la chairacum fiu al trupului, mais en héritier du Royaume »ci moștenitor al [[Împărăția lui Dumnezeu|Împărăției Tale]]", d’après les expressions qu’on utilise jusqu’aujourd’hui dans le rituel du baptêmedupă cum se spune în slujba Botezului.

Marc le Moine use de l’image du Pentru a vorbi despre om, Marcu Ascetul folosește imaginea [[Temple Templul din Ierusalim|Templului de Jérusalemla Ierusalim]] pour parler de l’homme. Il dit , spunând:

:''Le Temple est l’enceinte sacrée"Iar templul este lăcașul sfânt al sufletului și al trupului, crée par Dieu, du corps et care e zidit de l’âme ; l’autel qui est dans le TempleDumnezeu. În sfârșit, c’est le siège de l’espérance, sur lequel la pensée première[[altarul]] este masa nădejdii așezată în acest templu. Pe ea se aduce către minte și se jertfește gândul întâi-née de tout événementnăscut al fiecărei întâmplări, offerte par l’intellect comme ca un animal premierîntâi-nénăscut adus ca jertfă de ispășire pentru cel ce-l aduce, est immolée en sacrifice propitiatoire pour celui qui l’offre, si toutefois il la présente sans tachedacă-l aduce neîntinat.''"

:''Ce Temple possède aussi une partie plus intérieure"Dar și acest templu are un loc în partea dinăuntru, derrière le voilea [în spatele] [[Catapeteasmă|catapetesmei]]. Acolo a intrat [[Iisus]] pentru noi ca Înaintemergător ([[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Evrei]] 6, où le Christ20), le premierlocuind de la botez în noi, est entré pour nous, et où il demeure en nous, selon ce que dit l’apôtre : « Ne savez"afară numai dacă nu suntem creștini netrebnici" ([[Epistola a II-vous pas que le Christ habite en vous, si toutefois vous n’êtes pas réprouves ? » (a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|II CorCorinteni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte. php?id=13&cap=13#5 13, 5]). Cette partie est précisément l’espace le plus intérieurAcest loc este încăperea cea mai dinăuntru, caché et pur du cœurmai ascunsă și mai sinceră a inimii, et s’il ne s’ouvre pas sous l’action de Dieu et de l’espérance universelle de l’âme et de l’espritîncăpere care, dacă nu se deschide prin Dumnezeu și prin [[nădejdea]] rațională și înțelegătoare, il est impossible nu putem cunoaște în chip sigur pe Cel ce locuiește în ea și nu putem ști de connaître avec certitude celui qui y habite, ni -au fost primite jertfele de savoir si nos sacrifices spirituels sont agrées ou nongânduri sau nu. [...]'' " (Marc le MoineMarcu Ascetul, ''Le baptêmeDespre Botez'', 996 B-C, p. 99287).

Il n’est pas nécessaire de retenir tous les détails de cette image de l’homme comme TempleMarcu redă în amănunt această imagine a omului ca templu, mais surtout l’essentielfaptul esențial rămânând însă acela că prin botez, à savoir que par le baptême le Christ s’est réellement installé dans le plus profond de notre cœurHristos Se sălășluiește în chip real în adâncul inimii omului. LàAcolo, Il frappe à El bate la porte du cœur par la grâce et attend qu’on Lui ouvrepoarta inimii, prin Har, și așteaptă să I se deschidă, d’après l’image de l’potrivit imaginii din [[ApocalypseApocalipsa Sfântului Ioan Teologul|Apocalipsă]]([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=3#20-22 3, 20-22] ):

:3:20 VoiciIată, je me tiens à stau la porteușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, et je frappe. Si quelqu’un entend ma voix et ouvre voi intra la porte, j'entrerai chez lui, je souperai avec lui, et lui avec moiel și voi cina cu el și el cu Mine.:3:21 Celui qui vaincra, je le ferai asseoir avec moi sur mon trônece biruiește îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu, comme moi j'ai vaincu et me suis assis avec mon Père sur son trôneprecum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui.:3:22 Que celui qui a des oreilles entende Cine are urechi să audă ceea ce que l'Esprit dit aux ÉglisesDuhul zice Bisericilor!

=== La loi spirituelleLegea duhovnicească, les commandementsporuncile, la vertu virtutea===Si on commence à œuvrer avec cette grâce du baptême par la pratique des commandementsÎncepând să lucreze, alors on entre dans la logique de la loi spirituelledupă primirea harului Botezului, qui n’est pas la logique charnelleporuncile dumnezeiești, ni celle de ce mondeomul începe să intre în logica Legii duhovnicești, mais qui peut même s’oppose des fois aux lois extérieurescare nu este cea a trupului, care nu este logica lumii acesteia și care poate chiar să se afle uneori în opoziție cu legile exterioare. En faitÎn realitate, on accomplit la loi spirituelle non pas parce qu’elle et logique – l’amour n’est pas logique –omul urmează logica Legii duhovnicești (spirituale) nu ''pentru că'' e logică - e o lege a dragostei, mais tout d’abord parce que la foiși dragostea nu este logică -, ce quelque chose intérieur et mystérieuxci mai ales pentru că un lucru tainic, nous pousse à le faireceva dinăuntrul lui - [[credința]] - îl împinge să o facă. PuisApoi, une fois qu’on omul care a appliqué le commandement, on continue à le faire parce qu’on împlinit porunca va continua să o facă pentru că a goûté la paix qui en suit gustat pacea care vine din urmarea poruncilor dumnezeiești:

:Le Seigneur se tient caché dans ses propres commandements et on Le trouve dans la mesure on Le cherche"Domnul e ascuns în poruncile Sale, și cei ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor [pe măsură ce le împlinesc].":Ne dis pas "Nu zice: « J’ai pratiqué les commandements et je n’ai pas trouvé le Seigneur "Am împlinit poruncile și n-am aflat pe Domnul! » Tu as souvent trouvé la connaissance avec la justice et ceux qui :Le cherchent avec droiture trouveront la paix" Căci ai aflat adeseori cunoștința împreunată cu dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L caută pe El cum se cuvine vor afla pace.":La paix, c’est la délivrance des passions"Pacea este izbăvirea de patimi. On ne la trouve pas en dehors de l’action du Saint-Esprit, selon ce que dit le saint ApôtreDar ea nu poate fi aflată fără lucrarea Duhului Sfânt. "(''La loi spirituelleDespre legea duhovnicească'', 191-193, p. 26252.)

Puis il avertit Apoi avertizează:

:La pratique des commandements n’est pas la vertu"Altceva este împlinirea poruncii și altceva este [[Virtute|virtutea]], même si elles tirent l’une de l’autre l’origine de leurs bienfaitschiar dacă acestea se prilejuiesc una pe alta. ":La pratique des commandements consiste à faire "Împlinirea poruncii stă în a împlini ce qui est prescrits-a poruncit; iar virtutea, la vertu, dans la conformité de l’acte avec la vérité. în a plăcea adevărului ceea ce s-a săvârșit [în conformitatea faptei cu adevărul]" (''La loi spirituelleDespre legea duhovnicească'', 194-195.)

Et encore Și tot astfel:

:Il est des commandements qui s’adressent à certains et d’autres qui s’adressent à tous"Este o poruncă restrânsă [care se adresează unora] și este alta cuprinzătoare [care se adresează tuturor]. Il est prescrit à certains de partager avec Prin cea dintâi se poruncește să dăm o parte din ceea ce avem celui qui n’a pas, à d’autres il est prescrit ce n-are; printr-a doua se poruncește lepădarea de renoncer à tous leurs bienstoate avuțiile.":Il est une opération "Este o lucrare a harului, necunoscută celui slab de la grâce que méconnaissent les débutantsminte [începător]; și este altă lucrare, et une autre de la malice qu’ils confondent avec la véritéa păcatului, care seamănă cu adevărul. Il est bon de ne pas trop scruter de telles choses à cause de l’erreur possible qu’elles contiennentDar e bine să nu cercetăm prea stăruitor aceste lucruri, nica să nu rătăcim. Ci toate să le aducem, cependantprin nădejde, de les condamnerlui Dumnezeu, à cause de la vérité ; mais il faut s’en remettre en tout à Dieu dans l’espérance. Lui sait en effet l’utilité des deuxcăci El știe folosul amândurora.":Celui qui veut traverser la mer spirituelle doit avoir de la patience"Cel ce vrea să străbată marea spirituală rabdă îndelung, cugetă smerit, veghează și se înfrânează. De se va sili să treacă fără acestea patru, de l’humilitése va tulbura cu inima, la pratique dar de la veille et la tempérancetrecut nu le va putea trece. S’il s’acharne à vouloir passer sans ces quatre vertus" (''Despre îndreptarea prin fapte'' 27-29, il troublera son cœur sans réussir à traverserp.257)

=== Méthode Metode de lutte contre les trois géants luptă împotriva celor trei uriași: oubliuitarea, ignoranceneștiința, négligence nepăsarea===Dans la lettre à NicolasÎn "Epistola către Nicolae Monahul", Marc le Moine attire l’attention sur une triade Marcu Ascetul atrage atenția asupra celor trei uriași puternici de géants du Mauvais care se folosește Cel Rău: :"[...] l’ignoranceneștiința, la mère de tous les mauxmaica tuturor relelor; uitarea, l’oublisora împreună-lucrătoare și slujitoarea ei; și nepăsarea trândavă, sa sœurcare țese veșmântul și acoperământul norului negru așezat peste suflet și care le sprijină pe amândouă, son associée et son auxiliairele întărește, la négligence, qui tisse dans l’âme un vêtement et un voile ténébreux le susține și sădește în sufletul cel fără de nuages noirs ; elle affermit et fortifie les deux autresgrijă răul înrădăcinat și statornic. Prin nepăsarea trândavă, leur fournit leur consistance en introduisant le mal à l’état endémique et en enracinant dans l’âme particulièrement insoucianteprin uitare și prin neștiință se întăresc și se măresc proptelele celorlalte patimi. Le reste des passions croît et Căci ajutându-se fortifie grâce à la négligenceîntreolaltă și neputând să ființeze fără să se susțină una pe alta, l’oubli et l’ignoranceele se dovedesc puteri tari ale vrăjmașului și căpetenii puternice ale celui rău. Elles s’appuient mutuellement et ne peuvent tenir les unes sans les autres. La puissance des forces ennemies Prin ele se întărește și pe ele se manifeste par elles, ainsi que reazemă toată oastea duhurilor răutății ca să-și poată duce la vigueur des princes du Mauvais [îndeplinire planurile...] " (''Lettre à Nicolas'', 1049 A"Epistolă către Nicolae Monahul" 12, p. 147327.)

AlorsDe aceea, Marc se propose à Nicolas Marcu îi propune lui Nicolae să îi arate "o metodă minunată și o regulă a chipului duhovnicesc de viață", care "nu are [lipsă de] osteneală și de nevoință trupească, ci de lui montrer « une méthode merveilleuse et une pensée spirituelle qui ne requiert ni fatigue corporelle ni combatosteneală sufletească, mais se sert de la peine que se donne l’âmesupravegherea minții și de un cuget atent, d’un intellect et d’une disposition d’esprit attentive à elle-même pour produire la crainte et l’amour care e ajutat de frica și de Dieu » pour « aisément mettre en fuite la phalange des ennemis » dragostea lui Dumnezeu", metodă prin care, îi declară el, "vei putea cu ușurință să pui pe fugă mulțimea vrăjmașilor" (''Lettre à Nicolas'', 1048 D"Epistolă către Nicolae Monahul" 12, p. 147327.).

Et cette méthode consiste à poursuivre Iar această metodă constă tocmai în privegherea atentă și în lovirea acestor trei uriași încă de la trace les trois géants mentionnésînceput, când aceștia caută să se strecoare în suflet, dès qu'ils s'insinuent dans l'âmecu trei arme ale dreptății - virtuțile care se opun în mod explicit acestora, et de les frapper par les armes de justice correspondantes anume:

*"le souvenir bon et excellent selon Dieuprin amintirea cea bună, supputant tout ce qu’il y a de vraicare e pricina tuturor bunătăților [...] socotind întotdeauna "câte sunt adevărate, câte sunt de noblecinste, de justecâte sunt drepte, de purcâte sunt cu nume bun, d’aimablefie că e virtute, d’honorablefie că e laudă ([[Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel|Filipeni]] 4, tout ce qu’il peut avoir de bon dans la vertu et la louange humaine8) [...]"*"prin cunoștința luminată, prin care sufletul priveghind alungă de la science illuminée qui tient l’âme éveillée et lui fait chasser d’elle-même la ténèbre de l’ignorancesine întunericul neștiinței"și *"un désir plein de vertu et de beautéprin râvna cea bună, care îndrumă și zorește sufletul spre mântuire [...] scoate afară nepăsarea trândavă, care lucrează în suflet păcatul necredinței în Dumnezeu, qui chasse la négligence impie qui enracine le mal dans l’âmeînrădăcinat acolo".

« Tu acquerras ces vertusAceastă lucrare a virtuților nu o dobândește omul singur, non par l’effort de la simple et seule volontéci prin împreuna-lucrare cu [[Duhul Sfânt]]::"vei câștiga aceste virtuți nu prin simplă voința ta, mais grâce à la puissance de Dieu et à la synergie de l’Esprit-Saintci prin puterea lui Dumnezeu și cu conlucrarea Duhului Sfânt, jointes à une attention sans défaillance et à la prièreprin multă atenție și rugăciune. » " (''Lettre à Nicolas''"Epistolă către Nicolae Monahul" 13, p. 148328.).

"Nu căuta perfecţiunea legii „Credința neclintită este turn întărit. Iar Hristos se face toate celui ce crede.” „Orice plănuire a ta să o începi cu Cel ce este începutul a tot binele, ca să fie după voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gând să faci.” „Cel ce e smerit în cugetul său și împlinește o lucrare dumnezeiască, când citește dumnezeieștile Scripturi pe toate le aduce în virtuţile omeneştilegătură cu sine și nu cu altul.” „Cel ce are vreun dar duhovnicesc și suferă împreună cu cel ce nu-l are își păstrează darul prin împreuna pătimire; iar cel mândru și-l va pierde, scufundându-se în gândurile trufiei.” „Gura celui smerit în cugetare grăiește adevărul; iar cel ce i se împotrivește se aseamănă cu sluga aceea care a pălmuit peste obraz pe Domnul.” „Să nu te înalți întru inima ta pentru că acolo înțelegi cele zise în Scripturi, ca să nu este perfectăcazi cu mintea în duhul hulirii.” „Să nu încerci a dezlega prin gâlceavă un lucru încurcat, ci prin cele arătate de legea duhului, adică prin răbdare, rugăciune și nădejdea care numai la un lucru se gândește. Perfecţiunea acesteia este ascunsă ” „Să nu te înalți când verși lacrimi în Crucea lui vremea rugăciunii, căci Hristoseste Cel ce s-a atins de ochii tăi de ai putut vedea cu mintea.” „Cel ce, asemenea orbului, și-a lepădat haina și s-a apropiat de Domnul se face ucenicul Lui și propovăduitorul învățăturilor celor mai înalte."”

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Cuvioși]]