Vizualizare sursă pentru „Marcu Ascetul”

{{Articol de calitate}}
[[Fișier:Marcu Ascetul.jpg|miniatura|dreapta|Sf. Marcu Ascetul]]
Cinstitul și de Dumnezeu-purtătorul părintele nostru '''Marcu Ascetul''' a fost unul din marii [[Sfinții Părinți|sfinți părinți]] duhovnicești ortodocși în secolul al V-lea sau al VI-lea. [[Prăznuire]]a sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face în [[5 martie]].

==Viaţa==
Biografia sfântului Marcu este puțin cunoscută și a făcut de-a lungul timpului obiectul numeroase ipoteze. [[Sinaxar]]ele îl confundă în general cu Marcu din [[Chiliile|pustia Chiliilor (Egipt)]], cel care cunoștea [[Sfânta Scriptură|Scripturile]] pe de rost și căruia un [[înger]] venea să-i aducă [[Sfânta Împărtășanie]], și care este pomenit și de [[Paladie al Elenopolisului|Paladie]] în ''Istoria lausiacă'' (18, 25). Alții îl identifică cu Marcu din Penthucla în [[Palestina]], pomenit de [[Ioan Moshu]] în cartea sa "Limonariu" (cap. 13), sau cu Marcu al Aretuselor (prăznuit la [[29 martie]]) sau cu Marcu Atenianul (prăznuit și el la [[5 martie]]). Autori mai recenți îl identifică cu superiorul unei [[Mănăstire|mănăstiri]] din Asia Mică (poate apropiată de Tars) în secolul al V-lea<ref>A se vedea Introducerea lui G. M. Durand la: Marc le Moine, ''Traités'', vol. 1, SC 445, Paris 1999, p. 13-35.</ref>.

Se cunosc puține lucruri despre viața acestui mare Părinte al Bisericii. [[Cuvios]]ul Marcu a trăit în jurul anilor 430. A fost, se pare, [[ucenic]] al sfântului [[Ioan Gură de Aur]]<ref>După: Georges le moine, ''Chronique'', éd. De Boor Wirth, Teubner 1978, t. 2, p. 599. </ref> și s-a distins prin faptul că a avut o perfectă cunoaștere a [[Vechiul Testament|Vechiului]] și a [[Noul Testament|Noului Testament]]. Mai apoi deveni [[călugăr]] în apropiere de Ancira, în Asia Mică, și este [[stareț]] până când, dorind [[Eremit|viață pustnicească]] mai intensă în lupte duhovnicești, se retrage în pustie<ref>După unii în Palestina, după alții în Egipt. Dar este mai probabil că a rămas în Galatia, în Asia Mică.</ref>, unde rămâne până la moartea sa, către vârsta de o sută de ani.

== Posteritatea ==
Scrierile sale referitoare la subiecte ca legea duhovnicească, [[Pocăință|pocăința]], sunt considerate printre cele mai importante în literatura Bisericii. Aceste lucrări au fost lăudate de însuși [[Patriarh]]ul [[Fotie cel Mare]].

În mediile monastice bizantine din secolele X-XIV circula un dicton care spunea: «Vindeți tot și cumpărați pe Marcu» - cu referință nu la [[Apostolul Marcu|Evanghelistul Marcu]], ci la cuviosul părintele [[Filocalia|filocalic]] Marcu Ascetul.

== Scrieri ==
Marc Ascetul a scris mai multe lucrări, dintre care patru au fost publicate în [[Filocalia]] sfântului [[Nicodim Aghioritul]]: 
* ''Despre legea duhovnicească, în 200 de capete'' - "(...) vrea să explice cum se înțelege și cum trebuie împlinită legea duhovnicească de care vorbește Ap. Pavel ([[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel|Romani]] 7, 14). Această ''lege duhovnicească'' cuprinde idealul desăvârșirii morale și diferitele capete înfățișează tot cercul datoriilor morale ale omului."<ref>Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. 1.</ref>
* ''Despre cei ce cred că se îndreptează din fapte'' sau ''Despre aceia care socotesc că se îndreptățesc din fapte'' - „După cum arată cuvintele de la sfârșit și o traducere siriacă, această scriere a fost la început una cu cea de mai înainte.”<ref>Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. 1.</ref>
* ''Despre Botez'', sau mai precis: „Răspuns celor ce se îndoiesc despre dumnezeiescul [[botez]]” - „Este o înfățișare a efectelor botezului, în forma unui dialog. E dezbătută întrebarea dacă botezul șterge cu totul [[păcatul]], sau mai lasă ceva din el, care trebuie șters prin silințe proprii. Botezul, declară Marcu Ascetul, are un efect desăvârșit, întrucât el nu numai șterge păcatul, ci și împărtășește pe [[Duhul Sfânt]]. Cel ce zice: „Văd altă lege în mădularele mele, care se împotrivește legii duhului meu” (Rom. 7, 23), nu e cel botezat, ci cel nebotezat încă. Dar lupta e necesară necontenit și după aceea. Căci [[harul]] primit la botez nu-l face pe om neschimbăcios. Acest har e numai puterea dată omului de a rămânea ferit de păcat. Dacă el nu pune în lucrare această putere, prin păzirea poruncilor, cade iarăși în păcat, dar nu în al lui [[Adam]], ci în al său propriu: „Nu spunem că tot omul, care a fost botezat și a primit harul, este după aceea neschimbabil și nu mai are lipsă de pocăință, ci că de la botez, prin darul lui Hristos, ni s’a dăruit harul deplin al lui [[Dumnezeu]] spre împlinirea tuturor poruncilor. Deci orice om, care l-a primit în chip tainic și nu împlinește poruncile, în măsura lipsei pe care n’o împlinește e biruit de păcat, care nu este al lui Adam, ci al celui neglijent, întrucât, luând puterea de a lucra, nu împlinește lucrul.” <ref>Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. 1.</ref>
* ''Epistola către Nicolae monahul'' sau ''Sfaturi folositoare de suflet către Nicolae'' - Este o epistolă prin care Marcu răspunde la o scrisoare a ascetului Nicolae din Ancira, un tânăr prieten și ucenic al său, după ce el s’a retras din Ancira în pustie și nu-i mai poate da sfaturi cu grai viu ca mai înainte. Ca cel mai bun mijloc pentru a-și stăpâni [[Patimi|patimile]] îi recomandă gândul statornic la binefacerile lui Dumnezeu, dintre cari cea mai mare este [[Întruparea]] și suferințele purtate de [[Hristos]] pentru noi. Cele trei rele cari amenință necontenit [[sufletul]] sunt: uitarea, [[lenea]] și neștiința sau ignoranța. Împotriva lor trebuie să se lupte cu: amintirea binefacerilor lui Dumnezeu, râvna și cunoștința luminată.”<ref>Dumitru Stăniloae, Filocalia, vol. 1.</ref>

Aceste patru scrieri ale sfântului Marcu au fost traduse în [[limba română]] de părintele [[Dumitru Stăniloae]], și publicate în ''Filocalia românească'', volumul 1.

În limba franceză, scrierile sfântului Marcu au fost traduse și publicate în mai multe ediții: 
* în n° 41 al colecției « Spiritualité orientale » (Abbaye de Bellefontaine) - cu o introducere de [[Kallistos Ware]]
* în volumele 445 și 455 ale colecției « Sources chrétiennes »
* în ''Philocalie''

==Învățătura teologică și duhovnicească<ref>Această secțiune preia, cu permisiunea autorului, fragmente din: Pr. Iulian Nistea, "[http://www.nistea.com/eseuri/iulian_nistea/loi-spirituelle.htm La loi spirituelle dans la vie quotidienne] [Legea duhovnicească în viața de zi cu zi], Paris/Lyon, 2005/2006 (traducere OrthodoxWiki). </ref>==
===Botezul - temelia vieții duhovnicești===
Pentru Sfântul Marcu Ascetul, temelia vieții înnoite în Hristos, a vieții spirituale este, într-un sens foarte concret, [[botez]]ul. Botezul așează în om o realitate cu totul nouă: prin acesta, Hristos însuși se sălășluiește în adâncul inimii omului <ref>[[Diadoh al Foticeii]] dezvoltă și el această idee în cele ''O sută de capete'', 77.</ref>, ca stăpân al ei, și aruncă afară "tot duhul rău și necurat care se ascunde (...) în inima lui"<ref>Slujba Botezului; și Diadoh, ''O sută de capete'', 76.</ref>, pentru ca omul "să nu mai fie de acum fiu al trupului, ci moștenitor al [[Împărăția lui Dumnezeu|Împărăției Tale]]", după cum se spune în slujba Botezului. 

Pentru a vorbi despre om, Marcu Ascetul folosește imaginea [[Templul din Ierusalim|Templului de la Ierusalim]], spunând:

:"Iar templul este lăcașul sfânt al sufletului și al trupului, care e zidit de Dumnezeu. În sfârșit, [[altarul]] este masa nădejdii așezată în acest templu. Pe ea se aduce către minte și se jertfește gândul întâi-născut al fiecărei întâmplări, ca un animal întâi-născut adus ca jertfă de ispășire pentru cel ce-l aduce, dacă-l aduce neîntinat."

:"Dar și acest templu are un loc în partea dinăuntru, a [în spatele] [[Catapeteasmă|catapetesmei]]. Acolo a intrat [[Iisus]] pentru noi ca Înaintemergător ([[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Evrei]] 6, 20), locuind de la botez în noi, "afară numai dacă nu suntem creștini netrebnici" ([[Epistola a II-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|II Corinteni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=13&cap=13#5 13, 5]). Acest loc este încăperea cea mai dinăuntru, mai ascunsă și mai sinceră a inimii, încăpere care, dacă nu se deschide prin Dumnezeu și prin [[nădejdea]] rațională și înțelegătoare, nu putem cunoaște în chip sigur pe Cel ce locuiește în ea și nu putem ști de-au fost primite jertfele de gânduri sau nu. [...]" (Marcu Ascetul, ''Despre Botez'', p. 287).

Marcu redă în amănunt această imagine a omului ca templu, faptul esențial rămânând însă acela că prin botez, Hristos Se sălășluiește în chip real în adâncul inimii omului. Acolo, El bate la poarta inimii, prin Har, și așteaptă să I se deschidă, potrivit imaginii din [[Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul|Apocalipsă]] ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=3#20-22 3, 20-22]):

: Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine.
: Celui ce biruiește îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu, precum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui. 
: Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor!

===Legea duhovnicească, poruncile, virtutea===
Începând să lucreze, după primirea harului Botezului, poruncile dumnezeiești, omul începe să intre în logica Legii duhovnicești, care nu este cea a trupului, care nu este logica lumii acesteia și care poate chiar să se afle uneori în opoziție cu legile exterioare. În realitate, omul urmează logica Legii duhovnicești (spirituale) nu ''pentru că'' e logică - e o lege a dragostei, și dragostea nu este logică -, ci mai ales pentru că un lucru tainic, ceva dinăuntrul lui - [[credința]] - îl împinge să o facă. Apoi, omul care a împlinit porunca va continua să o facă pentru că a gustat pacea care vine din urmarea poruncilor dumnezeiești:

:"Domnul e ascuns în poruncile Sale, și cei ce-L caută pe El Îl găsesc pe măsura împlinirii lor [pe măsură ce le împlinesc]."
:"Nu zice: "Am împlinit poruncile și n-am aflat pe Domnul!" Căci ai aflat adeseori cunoștința împreunată cu dreptate, cum zice Scriptura. Iar cei ce-L caută pe El cum se cuvine vor afla pace."
:"Pacea este izbăvirea de patimi. Dar ea nu poate fi aflată fără lucrarea Duhului Sfânt."
(''Despre legea duhovnicească'', 191-193, p. 252.)

Apoi avertizează:

:"Altceva este împlinirea poruncii și altceva este [[Virtute|virtutea]], chiar dacă acestea se prilejuiesc una pe alta."
:"Împlinirea poruncii stă în a împlini ce s-a poruncit; iar virtutea, în a plăcea adevărului ceea ce s-a săvârșit [în conformitatea faptei cu adevărul]" (''Despre legea duhovnicească'', 194-195.)

Și tot astfel:

:"Este o poruncă restrânsă [care se adresează unora] și este alta cuprinzătoare [care se adresează tuturor]. Prin cea dintâi se poruncește să dăm o parte din ceea ce avem celui ce n-are; printr-a doua se poruncește lepădarea de toate avuțiile."
:"Este o lucrare a harului, necunoscută celui slab de minte [începător]; și este altă lucrare, a păcatului, care seamănă cu adevărul. Dar e bine să nu cercetăm prea stăruitor aceste lucruri, ca să nu rătăcim. Ci toate să le aducem, prin nădejde, lui Dumnezeu, căci El știe folosul amândurora."
:"Cel ce vrea să străbată marea spirituală rabdă îndelung, cugetă smerit, veghează și se înfrânează. De se va sili să treacă fără acestea patru, se va tulbura cu inima, dar de trecut nu le va putea trece." (''Despre îndreptarea prin fapte'' 27-29, p. 257)

===Metode de luptă împotriva celor trei uriași: uitarea, neștiința, nepăsarea===
În "Epistola către Nicolae Monahul", Marcu Ascetul atrage atenția asupra celor trei uriași puternici de care se folosește Cel Rău:  
:"[...] neștiința, maica tuturor relelor; uitarea, sora împreună-lucrătoare și slujitoarea ei; și nepăsarea trândavă, care țese veșmântul și acoperământul norului negru așezat peste suflet și care le sprijină pe amândouă, le întărește, le susține și sădește în sufletul cel fără de grijă răul înrădăcinat și statornic. Prin nepăsarea trândavă, prin uitare și prin neștiință se întăresc și se măresc proptelele celorlalte patimi. Căci ajutându-se întreolaltă și neputând să ființeze fără să se susțină una pe alta, ele se dovedesc puteri tari ale vrăjmașului și căpetenii puternice ale celui rău.  Prin ele se întărește și pe ele se reazemă toată oastea duhurilor răutății ca să-și poată duce la îndeplinire planurile..." ("Epistolă către Nicolae Monahul" 12, p. 327.)

De aceea, Marcu îi propune lui Nicolae să îi arate "o metodă minunată și o regulă a chipului duhovnicesc de viață", care "nu are [lipsă de] osteneală și de nevoință trupească, ci de osteneală sufletească, de supravegherea minții și de un cuget atent, care e ajutat de frica și de dragostea lui Dumnezeu", metodă prin care, îi declară el, "vei putea cu ușurință să pui pe fugă mulțimea vrăjmașilor" ("Epistolă către Nicolae Monahul" 12, p. 327.)

Iar această metodă constă tocmai în privegherea atentă și în lovirea acestor trei uriași încă de la început, când aceștia caută să se strecoare în suflet, cu trei arme ale dreptății - virtuțile care se opun în mod explicit acestora, anume:

*"prin amintirea cea bună, care e pricina tuturor bunătăților [...] socotind întotdeauna "câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt cu nume bun, fie că e virtute, fie că e laudă ([[Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel|Filipeni]] 4,8) [...]"
*"prin cunoștința luminată, prin care sufletul priveghind alungă de la sine întunericul neștiinței" și 
*"prin râvna cea bună, care îndrumă și zorește sufletul spre mântuire [...] scoate afară nepăsarea trândavă, care lucrează în suflet păcatul necredinței în Dumnezeu, înrădăcinat acolo".

Această lucrare a virtuților nu o dobândește omul singur, ci prin împreuna-lucrare cu [[Duhul Sfânt]]:
:"vei câștiga aceste virtuți nu prin simplă voința ta, ci prin puterea lui Dumnezeu și cu conlucrarea Duhului Sfânt, prin multă atenție și rugăciune." ("Epistolă către Nicolae Monahul" 13, p. 328.)

==Citate==
„Credința neclintită este turn întărit. Iar Hristos se face toate celui ce crede.”

„Orice plănuire a ta să o începi cu Cel ce este începutul a tot binele, ca să fie după voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gând să faci.”

„Cel ce e smerit în cugetul său și împlinește o lucrare dumnezeiască, când citește dumnezeieștile Scripturi pe toate le aduce în legătură cu sine și nu cu altul.”

„Cel ce are vreun dar duhovnicesc și suferă împreună cu cel ce nu-l are își păstrează darul prin împreuna pătimire; iar cel mândru și-l va pierde, scufundându-se în gândurile trufiei.”

„Gura celui smerit în cugetare grăiește adevărul; iar cel ce i se împotrivește se aseamănă cu sluga aceea care a pălmuit peste obraz pe Domnul.”

„Să nu te înalți întru inima ta pentru că înțelegi cele zise în Scripturi, ca să nu cazi cu mintea în duhul hulirii.”

„Să nu încerci a dezlega prin gâlceavă un lucru încurcat, ci prin cele arătate de legea duhului, adică prin răbdare, rugăciune și nădejdea care numai la un lucru se gândește.”

„Să nu te înalți când verși lacrimi în vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tăi de ai putut vedea cu mintea.”

„Cel ce, asemenea orbului, și-a lepădat haina și s-a apropiat de Domnul se face ucenicul Lui și propovăduitorul învățăturilor celor mai înalte.”

== Surse ==
* Marc le Moine, ''Traités'', vol. 1, Sources chrétiennes, n° 445, Paris 1999
* Macaire, moine de Simonos-Petras, ''Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Église Orthodoxe''

== Note ==
<references/>

==Legături externe==
* (ro) http://www.filocalia.ro/scrieri/4/Marcu_Ascetul
* (ro) http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martie05.htm
* (en) [https://www.oca.org/saints/lives/2021/03/05/100669-saint-mark-the-ascetic-of-egypt St. Mark the Ascetic of Egypt] ([[OCA]])
* (en) [https://www.newadvent.org/cathen/09650d.htm Marcus Eremita] - în ''Catholic Encyclopedia''

[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:Monahi]]
[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Cuvioși]]

[[fr:Marc le Moine]]
[[en:Mark the Ascetic]]