Marcionism: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} '''Marcionism''' is the dualist belief system that originated in Rome from the teachings of Marcion of Sinope around the year 144. Marcion affirmed Jesus [[Chris...)
 
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
'''Marcionism''' is the dualist belief system that originated in Rome from the teachings of [[Marcion]] of Sinope around the year 144. Marcion affirmed Jesus [[Christ]] as the savior sent by God and [[Apostle Paul|Paul]] as his chief apostle, but he rejected the Hebrew Bible and [[Yahweh]]. Marcionism anticipated the more consistent dualism of [[Manichaeism]].
+
'''Marcionismul''' este un sistem de credinţă dualist care a apărut la Roma odată cu învăţăturile lui [[Marcion]] de Sinope, în jurul anului 144. Marcion Îl propovăduieşte pe Iisus [[Hristos]] ca mântuitor trimis de Dumnezeu şi pe [[Apostolul Pavel]] ca lider al apostolilor, dar respinge Biblia ebraică şi pe [[Yehova]]. Marcionismul anticipează mult mai consistentul dualism al [[Maniheism]]ului.
  
As Marcionism arose in the very beginning of the Christian era and from the very start had adopted a strong ecclesiastical organization that paralleled that of the Orthodox Christian Church, the movement was a dangerous foe of Christianity. While Marcionism has been associated with [[Gnosticism]], Marcion looked to a form of Christianity that had no association with [[Judaism]]. Marcion’s vision seemed centered around the texts that were being used by Christians for a new testament, an approach that led the Orthodox on a path of defining the [[New Testament]].
+
Deoarece marcionismul a apărut chiar la începutul erei creştineşi deoarece chiar de la început a întemeiat o puternică organizaţie ecleziastică paralelă cu cea a Bisericii Ortodoxe, această mişcare a fost un duşman periculos al Bisericii Ortodoxe. Deşi marcionismul era asociat cu [[gnosticism]]ul, Marcion căuta o formă de creştinism care nu avea nici un fel de asociere cu [[iudaism]]ul. Viziunea lui Marcion părea centrată asupra textelor care erau folosite de creştini ca un Nou Testament, o abordare care i-a condus pe ortodocşi pe calea definirii [[Noul Testament|Noului Testament]].
  
Early on, Marcionism was denounced by its opponents as [[heresy]]. These opponents also wrote against it, notably by [[Tertullian]] in a five-book treatise titled ''Adversus Marcionem'' that was written about 208. The criticisms against Marcionism, thus, predate the authority, claimed by the First Council of [[Nicea]] in 325, to declare what is heretical against the Church. Marcion's writings are lost, though they were widely read and numerous manuscripts must have existed. Even so, many scholars (including Henry Wace) claim it is possible to reconstruct and deduce a large part of ancient Marcionism through what later critics, especially Tertullian, said concerning Marcion.
+
Încă de la început, marcionismul a fost denunţat de oponenţii săi ca o [[erezie]]. De asemenea, aceşti oponenţi au scris lucrări împotriva acestuia, dintre care se remarcă o lucrare în cinci volume a lui [[Tertulian]] numită ''Adversus Marcionem'', scrisă în jurul anului 208. Astfel, critica împotriva marcionismului a anticipat autoritatea Bisericii de a declara eretic ceea ce este împotriva sa, afirmată la [[Sinodul I Ecumenic]] de la [[Niceea]], din anul 325. Scrierile lui Marcion s-au pierdut, deşi erau larg răspândite şi citite şi trebuie să fi existat numeroase manuscrise. Chiar şi aşa, mulţi savanţi (printre care şi Henry Wace) pretind că este posibil ca o mare parte din marcionism să fie reconstruit şi dedus din ceea ce criticii săi de mai târziu, în special Tertulian, spun despre Marcion.
  
Marcion declared that Christianity was distinct from and in opposition to Judaism. He rejected entirely the Hebrew Bible and declared that the God of the Hebrew Bible was a lesser ''demiurge'', who had created the earth, but was (''de facto'') the source of evil.
+
Marcion a declarat creştinismul ca fiind distinct şi în opoziţie cu iudaismul. El a respins în întregime Biblia ebraică şi a declarat că Dumnezeul Bibliei ebraice a fost un ''demiurg'' mai mic, care a creat lumea, dar a fost (''de facto'') izvorul răutăţii.
  
The premise of Marcionism is that many of the teachings of Christ are incompatible with the god of the Jewish religion. Focusing on the Pauline traditions of the Gospel, Marcion felt that all other concepts of the [[Gospel]], and especially any association with the Old Testament religion, were opposed to, and a backsliding from the truth. He further regarded the arguments of Paul regarding law and gospel, wrath and grace, works and faith, flesh and spirit, sin and righteousness, and death and life as the essence of religious truth. He ascribed these aspects and characteristics to two principles, the righteous and wrathful god of the [[Old Testament]], who is at the same time identical with the creator of the world, and a second God of the Gospel, quite unknown before Christ, who is only love and mercy. Marcion gathered scriptures from the Jewish tradition, and juxtaposed these against the sayings and teachings from the Gospel of Luke, the Epistles of Paul (but not the Pastoral Epistles or the Epistle to the Hebrews), and the added Marcionite Epistle to the Laodiceans, in a work entitled the ‘‘Antithesis’‘. Marcion’s version of Luke did not resemble the version that is now regarded as canonical. It not only lacked all prophecies of Christ's coming and had differences with the now canonical version, as well as other serious theological implications. In bringing together these texts, Marcion redacted what is perhaps the first attempt at a New Testament canon on record, which he called the Apostolikon, which reflected his belief in writings associated with the apostle Paul and Jesus.
+
Premisa marcionismului este aceea că multe din învăţăturile lui Hristos sunt incompatibile cu Dumnezeul din religia evreilor. Concentrându-se pe tradiţia Sfântului Pavel, Marcian a crezut că oricare alte concepte de [[Evanghelie]], şi în mod special orice asociere cu religia Vechiului Testament, erau în opoziţie cu adevărul şi constituiau o cădere în păcat. Plecând de la această premisă, el a considerat argumentele Sfântului Apostol privind legea şi Evanghelia, mânia şi harul, faptele şi credinţa, carnea şi duhul, păcatul şi virtutea, viaţa şi moartea ca fiind esenţa adevărului religios. El a atribuit aceste aspecte şi caracteristici la două principii, dreptul şi mâniosul Dumnezeu al Vechiului Testament, care este în acelaşi timp identic cu creatorul lumii, şi unui al doilea Dumnezeu al Evangheliei, necunoscut înainte de Hristos, care este doar iubire şi îndurare. Marcion a strâns scripturi din tradiţia ebraică şi le-a pus în opoziţie cu Evanghelia după Luca, cu Epistolele pauline (dar nu cu Epistola Sobornicească sau cu Epistola către Evrei) şi cu Epistola marcionistă către laodiceni, adăugată de el, într-o lucrare intitulată ‘‘Antithesis’‘. Versiunea lui Marcion la Evanghelia după Luca nu seamănă cu cu versiunea canonică din zilele noastre. Nu numai că nu conţine toate profeţiile despre venirea lui Hristos dar are şi unele implicaţii teologice importante. Adunând împreună aceste texte, foarte probabil Marcion a redactat prima versiune a canonului Noului Testament cunoscută, din scrieri asociate cu Apostolul Pavel şi Iisus, în ceea ce a numit Apostolikon, lucrare care îi reflecta convingerile.
  
After Marcion’s excommunication, elements of his movement continued in the Mediterranean west for about 300 years, and in the east for some centuries more, principally in areas outside of the Eastern Roman empire that followed Manichaeism.
+
După excomunicarea lui Marcion, elemente ale învăţăturii sale au supravieţuit în lumea mediterană apuseană încă trei sute de ani, iar în răsărit pentru multe sute de ani, în principal în zone din afara Imperiului Roman de Răsărit, care au adoptat maniheismul.
  
==External links==
+
==Legături externe==
 
*[[w:Marcionism Wikipedia: Marcionism]]
 
*[[w:Marcionism Wikipedia: Marcionism]]
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/09645c.htm Catholic Encyclopedia Marcionism]
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/09645c.htm Catholic Encyclopedia Marcionism]
Linia 19: Linia 19:
  
 
[[Categorie:Erezii]]
 
[[Categorie:Erezii]]
 +
 +
[[en:Marcionism]]

Versiunea de la data 30 martie 2009 16:06

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Marcionismul este un sistem de credinţă dualist care a apărut la Roma odată cu învăţăturile lui Marcion de Sinope, în jurul anului 144. Marcion Îl propovăduieşte pe Iisus Hristos ca mântuitor trimis de Dumnezeu şi pe Apostolul Pavel ca lider al apostolilor, dar respinge Biblia ebraică şi pe Yehova. Marcionismul anticipează mult mai consistentul dualism al Maniheismului.

Deoarece marcionismul a apărut chiar la începutul erei creştineşi deoarece chiar de la început a întemeiat o puternică organizaţie ecleziastică paralelă cu cea a Bisericii Ortodoxe, această mişcare a fost un duşman periculos al Bisericii Ortodoxe. Deşi marcionismul era asociat cu gnosticismul, Marcion căuta o formă de creştinism care nu avea nici un fel de asociere cu iudaismul. Viziunea lui Marcion părea centrată asupra textelor care erau folosite de creştini ca un Nou Testament, o abordare care i-a condus pe ortodocşi pe calea definirii Noului Testament.

Încă de la început, marcionismul a fost denunţat de oponenţii săi ca o erezie. De asemenea, aceşti oponenţi au scris lucrări împotriva acestuia, dintre care se remarcă o lucrare în cinci volume a lui Tertulian numită Adversus Marcionem, scrisă în jurul anului 208. Astfel, critica împotriva marcionismului a anticipat autoritatea Bisericii de a declara eretic ceea ce este împotriva sa, afirmată la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325. Scrierile lui Marcion s-au pierdut, deşi erau larg răspândite şi citite şi trebuie să fi existat numeroase manuscrise. Chiar şi aşa, mulţi savanţi (printre care şi Henry Wace) pretind că este posibil ca o mare parte din marcionism să fie reconstruit şi dedus din ceea ce criticii săi de mai târziu, în special Tertulian, spun despre Marcion.

Marcion a declarat creştinismul ca fiind distinct şi în opoziţie cu iudaismul. El a respins în întregime Biblia ebraică şi a declarat că Dumnezeul Bibliei ebraice a fost un demiurg mai mic, care a creat lumea, dar a fost (de facto) izvorul răutăţii.

Premisa marcionismului este aceea că multe din învăţăturile lui Hristos sunt incompatibile cu Dumnezeul din religia evreilor. Concentrându-se pe tradiţia Sfântului Pavel, Marcian a crezut că oricare alte concepte de Evanghelie, şi în mod special orice asociere cu religia Vechiului Testament, erau în opoziţie cu adevărul şi constituiau o cădere în păcat. Plecând de la această premisă, el a considerat argumentele Sfântului Apostol privind legea şi Evanghelia, mânia şi harul, faptele şi credinţa, carnea şi duhul, păcatul şi virtutea, viaţa şi moartea ca fiind esenţa adevărului religios. El a atribuit aceste aspecte şi caracteristici la două principii, dreptul şi mâniosul Dumnezeu al Vechiului Testament, care este în acelaşi timp identic cu creatorul lumii, şi unui al doilea Dumnezeu al Evangheliei, necunoscut înainte de Hristos, care este doar iubire şi îndurare. Marcion a strâns scripturi din tradiţia ebraică şi le-a pus în opoziţie cu Evanghelia după Luca, cu Epistolele pauline (dar nu cu Epistola Sobornicească sau cu Epistola către Evrei) şi cu Epistola marcionistă către laodiceni, adăugată de el, într-o lucrare intitulată ‘‘Antithesis’‘. Versiunea lui Marcion la Evanghelia după Luca nu seamănă cu cu versiunea canonică din zilele noastre. Nu numai că nu conţine toate profeţiile despre venirea lui Hristos dar are şi unele implicaţii teologice importante. Adunând împreună aceste texte, foarte probabil Marcion a redactat prima versiune a canonului Noului Testament cunoscută, din scrieri asociate cu Apostolul Pavel şi Iisus, în ceea ce a numit Apostolikon, lucrare care îi reflecta convingerile.

După excomunicarea lui Marcion, elemente ale învăţăturii sale au supravieţuit în lumea mediterană apuseană încă trei sute de ani, iar în răsărit pentru multe sute de ani, în principal în zone din afara Imperiului Roman de Răsărit, care au adoptat maniheismul.

Legături externe