Marcion din Sinope: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Învăţăturile eretice ale lui Marcion: completări şi legături)
(completări şi legături)
Linia 1: Linia 1:
{{În curs}}
 
{{Traducere EN}}
 
 
'''Marcion din Sinope''' (cca. 110-160) a fost un [[eretic]] din secolul al II-lea. Sistemul lui de învăţături, cunoscut sub numele de [[marcionism]], a fost condamnat de Biserică ca [[erezie]].
 
'''Marcion din Sinope''' (cca. 110-160) a fost un [[eretic]] din secolul al II-lea. Sistemul lui de învăţături, cunoscut sub numele de [[marcionism]], a fost condamnat de Biserică ca [[erezie]].
  
Linia 21: Linia 19:
 
Marcion din Sinope este cel care a realizat primul [[canon]] biblic creştin (o listă de cărţi ale [[Biblie]]i pe care el le-a considerat ca având autoritate religioasă. Lista sa era mult mai redusă decât canonul din prezent (cel recunoscut ca fiind valabil de marea majoritate a creştinilor). Astfel, Marcion a inclus în [[Noul Testament]] numai [[Evanghelia după Luca]], [[Faptele Apostolilor]] şi zece dintre epistolele atribuite Sf. [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]] (omiţând epistolele pastorale ale lui Pavel adresate către [[Apostolul Timotei|Timotei]] şi [[Apostolul Tit|Tit]]). Doar aceste cărţi, în conformitate cu cele susţinute de Marcion, sunt cele care conţine adevăratele învăţături ale Sf. Pavel. Marcion a respins în întregime Vechiul Testament, propagând învăţătura că acesta nu ar trebui să fie parte a Bibliei creştine şi că nu are nicio valoare pentru adevăraţii creştini.
 
Marcion din Sinope este cel care a realizat primul [[canon]] biblic creştin (o listă de cărţi ale [[Biblie]]i pe care el le-a considerat ca având autoritate religioasă. Lista sa era mult mai redusă decât canonul din prezent (cel recunoscut ca fiind valabil de marea majoritate a creştinilor). Astfel, Marcion a inclus în [[Noul Testament]] numai [[Evanghelia după Luca]], [[Faptele Apostolilor]] şi zece dintre epistolele atribuite Sf. [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]] (omiţând epistolele pastorale ale lui Pavel adresate către [[Apostolul Timotei|Timotei]] şi [[Apostolul Tit|Tit]]). Doar aceste cărţi, în conformitate cu cele susţinute de Marcion, sunt cele care conţine adevăratele învăţături ale Sf. Pavel. Marcion a respins în întregime Vechiul Testament, propagând învăţătura că acesta nu ar trebui să fie parte a Bibliei creştine şi că nu are nicio valoare pentru adevăraţii creştini.
  
 +
[[Marcionism]]ul nu este identic, dar este strâns legată de [[gnosticism]]. În unele surse, el este adesea socotit printre gnostici, deşi alte surse spun că ”el ar fi avut pre puţină simpatie faţă de speculaţiile mitologice ale gnosticilor<ref>''Oxford Dictionary of the Christian Church'', 3rd edition, (p. 1034).)</ref>. La fel ca şi la gnostici, [[hristologie|hristologia]] sa a fost ”''docetică''”.
  
[[Marcionism|Marcion's position]] is not identical to, but is closely related to, the various belief sets together called [[Gnosticism]].  In some sources, he is often reckoned among the Gnostics, but as the ''Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd ed.)'' puts it, "it is clear that he would have had little sympathy with their mythological speculations" (p. 1034).  Like the Gnostics, his [[Christology]] was [[Docetism|Docetic]].
+
Ideile lui Marcion, respinse totuşi de cei mai mulţi creştini-a lungul istoriei, arată influenţa potenţială a filozofiei elenistice asupra creştinismului, şi critica morală a Bibliei ebraice pornind de la etica platonismului. Canonul biblic propus lui Marcion a fost un factor care a propulsat mişcarea creştin-ortodoxă să formuleze actualul canon al [[Biblia|Sfintei Scripturi]].
  
His thinking, untenable to most Christians throughout history, shows the potential influence of Hellenistic philosophy on Christianity, and the moral critique of the Hebrew Bible from the [[ethics]] of [[Platonism]]. Marcion's proposed canon was a factor that led the orthodox Christian movement to formulate a canon of authoritative [[Scripture]] of its own, and which led to the current canon of the [[New Testament]].
+
Deşi scrierile sale nu s-au mai păstrat, o parte dintre ele au putut fi reconstituite pe baza scrierilor altor autori religioşi ce se refereau la învăţăturile lui Marcion (în special [[Tertulian]]). Marcion a fost, de asemenea, cunoscut şi pentru faptul de a fi impus o moralitate severă adepţilor săi, dintre care unii au suferit [[Persecuţii împotriva creştinilor|persecuţii]], ca şi mulţi alţi creştini din acele timpuri.
 
 
His writings have all been lost, but it is possible to reconstruct and deduce a large part of what he taught based on what other writers said concerning him, especially [[Tertullian]].  He was also known to have imposed a severe morality on his followers, some of whom suffered in the general persecutions of Christians.
 
  
 
==Vezi şi==
 
==Vezi şi==
 
*[[Marcionism]]
 
*[[Marcionism]]
 
*[[Erezie]]
 
*[[Erezie]]
 +
 +
==Note==
 +
<references/>
  
 
==Surse==
 
==Surse==
''The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd ed.)'', pp. 1033-34
+
''The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd edition)'', pp. 1033-34
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==

Versiunea de la data 21 ianuarie 2011 07:37

Marcion din Sinope (cca. 110-160) a fost un eretic din secolul al II-lea. Sistemul lui de învăţături, cunoscut sub numele de marcionism, a fost condamnat de Biserică ca erezie.

Biografie

Marcion s-a născut în Sinope, oraş din provincia romană Asia Minor (actualmente Sinop, în Turcia). A devenit un armator înstărit. Conform celor scrise de Sf. mucenic Ipolit, papă al Romei, chiar tatăl lui Marcion, care era episcop, l-a excomunicat pe motive de imoralitate. După aceasta, Marcion a plecat la Roma (în anul 140), unde a devenit un susţinător financiar important al Bisericii de acolo.

După câţiva ani de la sosirea sa la Roma, Marcion a început să-şi dezvolte propriul sistem teologic, susţinând ereziile cunoscute mai târziu sub denumirea de marcionism. Mai mult, a început să-şi organizeze discipolii într-o comunitate separată. Pentru toate acestea, el a fost excomunicat de către Biserica de la Roma în anul 144.

Marcion a continuat însă să-şi facă noi prozeliţi. De la Roma, folosindu-şi considerabila sa avere şi talentul său organizatoric, a convertit la erezia sa numeroase persoane de orice vârstă şi rang de pe întinsul întregului Imperiu Roman. A reuşit astfel să întemeieze o puternică organizaţie ecleziastică paralelă cu cea a Bisericii Ortodoxe.

O relatare provenită de la Tertulian şi confirmată de Sf. Irineu de Lyon spune că Marcion a încercat să folosească bani pentru a influenţa Biserica să aprobe învăţătura lui, dar a fost refuzat.

Numeroşi Sfinţi Părinţi au luat poziţie împotriva lui Marcion şi au combătut ereziile sale, printre aceştia numărându-se Sf. Iustin Martirul, Sf. Efrem Sirul, Dionisie din Corint, Teofil al Antiohiei, Filip din Gortina, Sf. Ipolit Romanul, Clement al Alexandriei şi Origen.

Învăţăturile eretice ale lui Marcion

Esenţa învăţăturilor lui Marcion, cunoscute sub numele de marcionism, constă în recunoaşterea lui Iisus Hristos ca mântuitor trimis de Dumnezeu şi a Apostolului Pavel ca lider al apostolilor, dar şi în respingerea Bibliei ebraice şi a lui Iehova. Se insinuează astfel că Iisus a adus credinţa într-un nou Dumnezeu, diferit de cel descris în Vechiul Testament.

Potrivit lui Marcion, Dumnezeu (cel din Vechiul Testament) era gelos, mânios şi strict. Lumea materială, pe care El o crease, era defectă, un loc al suferinţei; se părea astfel că Dumnezeu, atunci când a creat o astfel de lume a fost fie rău intenţionat, fie că a greşit. Iisus nu a fost Mesia promis de iudaism, pentru că Mesia urma să fie un învingător şi un conducător politic. Mai degrabă, Iisus a fost trimis de către un zeu mai mare decât Creatorul. Rolul său a fost să dezvăluie Dumnezeul transcendent din lumina minţii, diferit în caracter de Dumnezeul creator din Biblia ebraică. Marcion mai susţinea că Dumnezeu (cel care l-a trimis pe Iisus pe pămînt) este mai presus de pasiuni şi de mânie, în întregime binevoitor, iar Iisus a fost trimis să-i scoată pe credincioşi din supunerea faţă de Creatorul limitat şi mânios din Vechiul Testament.

Marcion din Sinope este cel care a realizat primul canon biblic creştin (o listă de cărţi ale Bibliei pe care el le-a considerat ca având autoritate religioasă. Lista sa era mult mai redusă decât canonul din prezent (cel recunoscut ca fiind valabil de marea majoritate a creştinilor). Astfel, Marcion a inclus în Noul Testament numai Evanghelia după Luca, Faptele Apostolilor şi zece dintre epistolele atribuite Sf. Apostol Pavel (omiţând epistolele pastorale ale lui Pavel adresate către Timotei şi Tit). Doar aceste cărţi, în conformitate cu cele susţinute de Marcion, sunt cele care conţine adevăratele învăţături ale Sf. Pavel. Marcion a respins în întregime Vechiul Testament, propagând învăţătura că acesta nu ar trebui să fie parte a Bibliei creştine şi că nu are nicio valoare pentru adevăraţii creştini.

Marcionismul nu este identic, dar este strâns legată de gnosticism. În unele surse, el este adesea socotit printre gnostici, deşi alte surse spun că ”el ar fi avut pre puţină simpatie faţă de speculaţiile mitologice ale gnosticilor[1]. La fel ca şi la gnostici, hristologia sa a fost ”docetică”.

Ideile lui Marcion, respinse totuşi de cei mai mulţi creştini-a lungul istoriei, arată influenţa potenţială a filozofiei elenistice asupra creştinismului, şi critica morală a Bibliei ebraice pornind de la etica platonismului. Canonul biblic propus lui Marcion a fost un factor care a propulsat mişcarea creştin-ortodoxă să formuleze actualul canon al Sfintei Scripturi.

Deşi scrierile sale nu s-au mai păstrat, o parte dintre ele au putut fi reconstituite pe baza scrierilor altor autori religioşi ce se refereau la învăţăturile lui Marcion (în special Tertulian). Marcion a fost, de asemenea, cunoscut şi pentru faptul de a fi impus o moralitate severă adepţilor săi, dintre care unii au suferit persecuţii, ca şi mulţi alţi creştini din acele timpuri.

Vezi şi

Note

  1. Oxford Dictionary of the Christian Church, 3rd edition, (p. 1034).)

Surse

The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd edition), pp. 1033-34

Legături externe