Marcian (împărat): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (eliminare supracategorizare)
(Viaţa: legături interne)
Linia 8: Linia 8:
 
În timp, Marcian a avansat în gradele militare. Fiind susţinut de generalii alani Ardaburius şi Aspar, sub comanda cărora luptase, Marcian a fost numit căpitan al gărzii imperiale, iar mai târziu tribun şi senator.
 
În timp, Marcian a avansat în gradele militare. Fiind susţinut de generalii alani Ardaburius şi Aspar, sub comanda cărora luptase, Marcian a fost numit căpitan al gărzii imperiale, iar mai târziu tribun şi senator.
  
La moartea împăratului [[Teodosie al II-lea]] (408 - 450), Marcian s-a căsătorit cu sora acestuia, [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] şi a ajuns astfel pe tronul imperial; un imperiu însă umilit şi sărăcit de ravagiile din urma năvălirilor repetate ale hunilor lui [[Attila]].
+
La moartea împăratului [[Teodosie al II-lea]] (408 - 450), Marcian s-a căsătorit cu sora acestuia, [[Pulcheria Împărăteasa|Pulcheria]] şi a ajuns astfel pe tronul imperial; un imperiu însă umilit şi sărăcit de ravagiile din urma năvălirilor repetate ale hunilor lui Attila.
  
 
Imediat după ce a ajuns împărat, Marcian a refuzat să mai plătească tribut hunilor, tribut pe care predecesorul său, împăratul [[Teodosie al II-lea]] îl plătea cu scopul ca Attila să se abţină de la atacuri asupra Imperiului Roman de Răsărit.
 
Imediat după ce a ajuns împărat, Marcian a refuzat să mai plătească tribut hunilor, tribut pe care predecesorul său, împăratul [[Teodosie al II-lea]] îl plătea cu scopul ca Attila să se abţină de la atacuri asupra Imperiului Roman de Răsărit.
Conştient de faptul că nu ar putea cuceri capitala [[Constantinopol]], Attila s-a îndreptat spre Imperiul Roman de Apus (sângeroasele sale campanii din [[Galia]], în 451 şi din [[Italia]], în 452) lăsând în pace posesiunile lui Marcian.
+
Conştient de faptul că nu ar putea cuceri capitala [[Constantinopol]], Attila s-a îndreptat spre Imperiul Roman de Apus (sângeroasele sale campanii din Galia, în 451 şi din Italia, în 452) lăsând în pace posesiunile lui Marcian.
  
 
Marcian a reformat finanţele imperiului şi a repopulat provinciile devastate de huni.
 
Marcian a reformat finanţele imperiului şi a repopulat provinciile devastate de huni.
El a respins atacurile asupra Siriei şi Egiptului din anul 452 şi a înăbuşit tulburările de la frontiera cu [[Armenia]] în 456.
+
El a respins atacurile asupra Siriei şi Egiptului din anul 452 şi a înăbuşit tulburările de la frontiera cu Armenia în 456.
  
 
Marcian, în general, a ignorat afacerile interne din [[Imperiul Roman de Apus]], lăsând această jumătate şovăielnică a Imperiului Roman să se descurce singură. El nu a făcut nimic pentru a-i ajuta pe apuseni în timpul campaniilor lui Attila, şi a ignorat promisiunea lui de ajutor militar atunci când vandalii lui de Genseric au ocupat şi jefuit [[Roma]] în anul 455.<ref>Edward Gibbon, ''Decline and Fall of the Roman Empire'', J.M. Dent & Sons, London, 1966</ref>. Mai recent, se susţine însă că Marcian a fost mai activ implicat în sprijinirea Imperiului Roman de Apus decât au crezut anterior istoricii şi că influenţa lui Marcian poate fi observată în evenimentele care au dus la retragerea şi moartea lui Attila în 453<ref>Michael A. Babcock, ''The Night Attila Died: Solving the Murder of Attila the Hun,'' Berkley Books, 2005.</ref>.  
 
Marcian, în general, a ignorat afacerile interne din [[Imperiul Roman de Apus]], lăsând această jumătate şovăielnică a Imperiului Roman să se descurce singură. El nu a făcut nimic pentru a-i ajuta pe apuseni în timpul campaniilor lui Attila, şi a ignorat promisiunea lui de ajutor militar atunci când vandalii lui de Genseric au ocupat şi jefuit [[Roma]] în anul 455.<ref>Edward Gibbon, ''Decline and Fall of the Roman Empire'', J.M. Dent & Sons, London, 1966</ref>. Mai recent, se susţine însă că Marcian a fost mai activ implicat în sprijinirea Imperiului Roman de Apus decât au crezut anterior istoricii şi că influenţa lui Marcian poate fi observată în evenimentele care au dus la retragerea şi moartea lui Attila în 453<ref>Michael A. Babcock, ''The Night Attila Died: Solving the Murder of Attila the Hun,'' Berkley Books, 2005.</ref>.  

Versiunea de la data 31 august 2011 12:01

Marcian (Flavius Marcianus)

Binecredinciosul împărat Marcian sau Flavius Marcianus (392 - ianuarie 457) a fost împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin) între anii 450 si 457. După urcarea sa pe tronul imperial, a convocat în anul 451 al patrulea Sinod Ecumenic la Calcedon, pentru a rezolva controversele religioase datorate ereziei monofizite. Marcian şi soţia sa, împărăteasa Pulcheria, au fost canonizaţi de Biserica Ortodoxă; ei sunt pomeniţi în fiecare an pe 17 februarie.

Viaţa

Marcian s-a născut în Tracia sau Iliria, în anul 392. În tinereţe, şi-a început cariera militară ca simplu soldat. A servit timp de nouăsprezece ani sub conducătorii alani Ardaburius şi Aspar, care erau în slujba imperiului, luând parte la războaiele împotriva vandalilor şi perşilor. În anul 431, Marcian a fost luat prizonier de vandali în lupta de lângă Hippo Regius (în Africa). Adus în faţa regelui vandal Genseric (428-477), el a fost eliberat, după ce a jurat să nu mai ridice niciodată armele împotriva vandalilor.

În timp, Marcian a avansat în gradele militare. Fiind susţinut de generalii alani Ardaburius şi Aspar, sub comanda cărora luptase, Marcian a fost numit căpitan al gărzii imperiale, iar mai târziu tribun şi senator.

La moartea împăratului Teodosie al II-lea (408 - 450), Marcian s-a căsătorit cu sora acestuia, Pulcheria şi a ajuns astfel pe tronul imperial; un imperiu însă umilit şi sărăcit de ravagiile din urma năvălirilor repetate ale hunilor lui Attila.

Imediat după ce a ajuns împărat, Marcian a refuzat să mai plătească tribut hunilor, tribut pe care predecesorul său, împăratul Teodosie al II-lea îl plătea cu scopul ca Attila să se abţină de la atacuri asupra Imperiului Roman de Răsărit. Conştient de faptul că nu ar putea cuceri capitala Constantinopol, Attila s-a îndreptat spre Imperiul Roman de Apus (sângeroasele sale campanii din Galia, în 451 şi din Italia, în 452) lăsând în pace posesiunile lui Marcian.

Marcian a reformat finanţele imperiului şi a repopulat provinciile devastate de huni. El a respins atacurile asupra Siriei şi Egiptului din anul 452 şi a înăbuşit tulburările de la frontiera cu Armenia în 456.

Marcian, în general, a ignorat afacerile interne din Imperiul Roman de Apus, lăsând această jumătate şovăielnică a Imperiului Roman să se descurce singură. El nu a făcut nimic pentru a-i ajuta pe apuseni în timpul campaniilor lui Attila, şi a ignorat promisiunea lui de ajutor militar atunci când vandalii lui de Genseric au ocupat şi jefuit Roma în anul 455.[1]. Mai recent, se susţine însă că Marcian a fost mai activ implicat în sprijinirea Imperiului Roman de Apus decât au crezut anterior istoricii şi că influenţa lui Marcian poate fi observată în evenimentele care au dus la retragerea şi moartea lui Attila în 453[2]. Marcian a afirmat că într-un vis, el a văzut arcul lui Attila rupt în faţa lui; câteva zile mai târziu, el a spus că duşmanul său cel mai era mort.

Cel mai important eveniment din timpul domniei sale este Sinodul al IV-lea ecumenic. În anul 451, împărătul Marcian a convocat la Calcedon al patrulea Sinod Ecumenic. Principalele rezultate obţinute la acest Sinod au fost cele referitoare la rezolvarea controversele religioase datorate ereziei monofizite şi la organizarea vizibilă a Bisericii.

Marcian a murit în anul 457, probabil din cauza unei cangrene declanşată în timpul unei lungi călătorii religioase. Deşi domnia sa a fost relativ scurtă, Marcian este considerat unul dintre cei mai buni împăraţi timpurii ai Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin).

Marcian şi soţia sa, împărăteasa Pulcheria, au fost canonizaţi de Biserica Ortodoxă ca sfinţi, fiind comemoraţi (pomeniţi) pe data de 17 februarie.


Casetă de succesiune:
Marcian (împărat)
Precedat de:
Teodosie al II-lea
Împărat Roman (Bizantin)
450–457
Urmat de:
Leon I



Note

  1. Edward Gibbon, Decline and Fall of the Roman Empire, J.M. Dent & Sons, London, 1966
  2. Michael A. Babcock, The Night Attila Died: Solving the Murder of Attila the Hun, Berkley Books, 2005.

Surse

Legături externe