Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Marcela din Chios

Versiunea din 12 august 2014 17:30, autor: Nick15 (Discuție | contribuții) (Legături externe)
Marcela din Chios - icoană din Biserica Sf. Marcela, insula Chios, locul muceniciei ei
Locul unde sângele muceniței apare în fiecare an
Locul adormirii Sfintei Marcela
Capelă în faţa mormântului Sfintei Marcela

Sfânta muceniță fecioară Marcela sau Marcelia din Chios este o sfântă muceniță din secolul al IV-lea, ocrotitoare a insulei Chios (Grecia), locul unde s-a născut, a trăit și a mucenicit. Este prăznuită în Biserica Ortodoxă la data de 22 iulie.

Viața

Marcela s-a născut şi a trăit în satul Volissos din insula Chios, în secolul al IV-lea. Mama ei, o creştină evlavioasă, a învăţat-o pe Marcela credinţa creştină, însă a murit când fiica ei era încă mică. Tatăl ei, mai-marele satului, păgân, s-a îngrijit mai departe de educaţia ei. Marcela a continuat să trăiască potrivit credinţei creştine, ducând o viaţă virtuoasă. Închinându-şi viaţa lui Hristos, ea îşi petrecea timpul în curăţie, citind Sfânta Scriptură, postind, rugându-se, dorindu-şi să devină mireasă a lui Hristos şi să ajungă în Împărăţia Cerurilor. Era totodată primitoare de străini, dar cuminte şi se ferea de întâlniri şi vorbe deşarte.

Pe măsură ce creştea în vârstă, ea creştea şi în virtute, stăruind în post, rugăciune şi participarea la slujbele bisericeşti, ajungând cu timpul să îi povăţuiască şi pe alţii la credinţă. Îl iubea şi îl respecta pe tatăl ei, căutând să-i aline suferinţa provocată de pierderea soţiei lui, spunându-i că vroia să îi rămână alături şi că nu avea să îl părăsească la bătrâneşte.

Ajungând aproape de vârsta adultă, Marcela era iubită de toată lumea pentru frumuseţea ei şi pentru darurile ei duhovniceşti. Însingurat şi îndemnat de cel rău, tatăl sfintei a început să se arate a avea pofte necuviincioase faţă de ea. Apropiindu-se de vârsta de optsprezece ani, Marcela a hotărât să plece din casa părintească, ca să îşi poată păzi fecioria. A plecat pe muntele din apropiere şi s-a ascuns într-un tufiş des. Tatăl ei a urmărit-o şi a găsit-o cu ajutorul unui păstor, care i-a arătat locul unde se ascunsese fecioara. Se spune că mâna cu care i-a arătat-o a început să tremure din acea clipă. Tatăl fetei i-a cerut să iasă din ascunzătoare, însă, pentru că aceasta nu l-a ascultat, a dat foc tufişului, ca să o silească să iasă.

Atunci Marcela, ieşind, a luat-o la fugă spre mare, însă tatăl ei a întins imediat arcul şi, ţintind spre ea, a rănit-o cu o săgeată. Sângele sfintei s-a răspândit atunci pe stânci, şi până în zilele noastre, în ziua prăznuirii sfintei, la o vreme anume, se arată din nou înaintea ochilor credincioşilor de faţă la această minune.

Greu rănită, sfânta s-a rugat fierbinte lui Hristos ca stâncile să se deschidă şi să o înghită, ca să o ascundă de tatăl ei. Atunci stâncile s-au deschis şi fecioara a fost prinsă în ele, până la piept. Astfel a găsit-o tatăl ei, care, cuprins de nebunie, a măcelărit-o pe loc şi, tăindu-i capul, l-a aruncat în mare. Capul sfintei a plutit până la Komi, spre o plajă din apropiere.

Localnicii nu au reuşit să găsească multă vreme capul sfintei. Într-o zi însă, trecând prin apropiere o navă italiană, marinarii au văzut o lumină strălucind şi, apropiindu-se de ea, au văzut un cap care plutea în apă, înconjurat de lumânări aprinse, care pluteau pe lână el. Pricepând că erau martori la o minune, au scos capul sfintei din mare şi l-au dus în ţara lor.

Potrivit tradiţiei, din stâncile care au stat mărturie la mucenicia sfinte a izbucnit un izvor binecuvântat. Mulţi pelerini vin să se închine la mormântul sfintei, iar aceştia mărturisesc că în fiecare an, în ziua prăznuirii sfintei, când un preot este de faţă la slujba Paraclisului sfintei, apa de mare din golfuleţul apropiat începe să fiarbă.


Imnografie

Tropar[1]

Trandafir al evlaviei şi mlădiţă a Chiosului, cu cântări te cinstim, Sfântă Marcela, căreia, pentru păzirea poruncii lui Hristos, de mâna tatălui tău ţi s-a tăiat capul. Dăruieşte-ne putere şi ne păzeşte de primejdii pe noi cei ce strigăm către tine: Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine credincioşilor tămăduiri.
  1. Notă: Tropar tradus din limba engleză.

Legături externe