Marcela din Chios: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(traducere)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
[[Image:MarkellaChios01.JPG|thumbnail|right|Marcela din Chios - [[icoană]] din Biserica Sf. Marcela, insula Chios, locul muceniciei ei]]
 
[[Image:MarkellaChios01.JPG|thumbnail|right|Marcela din Chios - [[icoană]] din Biserica Sf. Marcela, insula Chios, locul muceniciei ei]]
Sfânta fecioară [[Mucenic|muceniță]] '''Marcela din Chios''' este o [[Sfinţi|sfântă]] muceniță din secolul al IV-lea, ocrotitoare a insulei Chios (Grecia), locul unde s-a născut, a trăit și a mucenicit. Este [[Praznic|prăznuită]] în [[Biserica Ortodoxă]] la date de [[22 iulie]].
+
[[Image:MarkellaChios02.JPG|thumbnail|right|Locul unde sângele muceniței apare în fiecare an]].
 +
[[Image:Image-MarkellaChios03.JPG|thumbnail|right|Locul adormirii Sfintei Marcela]]
 +
[[Image:MarkellaChios04.JPG|thumbnail|right|Capelă în faţa mormântului Sfintei Marcela]].
 +
 
 +
Sfânta [[Mucenic|muceniță]] fecioară '''Marcela''' sau '''Marcelia din Chios''' este o [[Sfinţi|sfântă]] muceniță din secolul al IV-lea, ocrotitoare a insulei Chios (Grecia), locul unde s-a născut, a trăit și a mucenicit. Este [[Praznic|prăznuită]] în [[Biserica Ortodoxă]] la date de [[22 iulie]].
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Markella was born and lived in the village of Volissos of Chios and lived during the fourteenth century. Her mother was a devout christian but her father, who was mayor of the village, was an idolater. At a young age, her mother passed away, but not before she had taught Markella the ways of the Lord. While her father saw to her education, she continued to live in faith and virtue, dedicating herself to [[Iisus Hristos]]. She studied the [[Sfânta Scriptură]] and spent many hours in [[rugăciune]]. She practiced the virtues of [[fast|fasting]], love, hospitality and chastityShe avoided idle interactions so that she would not come to spiritual harm. Her goal was to attain the Kingdom of Heaven, and to become a bride of Christ.  
+
Marcela s-a născut şi a trăit în satul Volissos din insula Chios, în secolul al IV-lea. Mama ei, o creştină evlavioasă, a învăţat-o pe Marcela credinţa creştină, însă a murit când fiica ei era încă mică. Tatăl ei,mai-marele satului, păgân, s-a îngrijit mai departe de educaţia ei. Marcela a continuat să trăiască potrivit credinţei creştine, ducând o viaţă virtuoasă. Închinându-şi viaţa lui Hristos, ea îşi petrecea timpul în curăţie, citind [[Sfânta Scriptură]], [[post]]ind, [[rugăciune|rugându-se]], dorindu-şi să devină mireasă a lui Hristos şi să ajungă în Împărăţia Cerurilor. Era totodată primitoare de străini, dar cuminte şi se ferea de întâlniri şi vorbe deşarte.
 +
 
 +
Pe măsură ce creştea în vârstă, ea creştea şi în virtute, stăruind în post, rugăciune şi participarea la slujbele bisericeşti, ajungând cu timpul să îi povăţuiască şi pe alţii la credinţă. Îl iubea şi îl respecta pe tatăl ei, căutând să-i aline suferinţa provocată de pierderea soţiei lui, spunându-i că vroia să îi rămână alături şi că nu avea să îl părăsească la bătrâneşte.
 +
 
 +
Ajungând aproape de vârsta adultă, Marcela era iubită de toată lumea pentru frumuseţea ei şi pentru darurile ei duhovniceşti. Însingurat şi îndemnat de [[diavol|cel rău]], tatăl sfintei a început să se arate a avea pofte necuviincioase faţă de ea. Apropiindu-se de vârsta de optsprezece ani, Marcela a hotărât să plece din casa părintească, ca să îşi poată păzi fecioria. A plecat pe muntele din apropiere şi s-a ascuns într-un tufiş des. Tatăl ei a urmărit-o şi a găsit-o cu ajutorul unui păstor, care i-a arătat locul unde se ascunsese fecioara. Se spune că mâna cu care i-a arătat-o a început să tremure din acea clipă. Tatăl fetei i-a cerut să iasă din ascunzătoare, însă, pentru că aceasta nu l-a ascultat, a dat foc tufişului, ca să o silească să iasă.
 +
 
 +
Atunci Marcela, ieşind, a luat-o la fugă spre mare, însă tatăl ei a întins imediat arcul şi, ţintind spre ea, a rănit-o cu o săgeată. Sângele sfintei s-a răspândit atunci pe stânci, şi până în zilele noastre, în ziua prăznuirii sfintei, la o vreme anume, se arată din nou înaintea ochilor credincioşilor de faţă la această minune.
 +
 
 +
Greu rănită, sfânta s-a rugat fierbinte lui Hristos ca stâncile să se deschidă şi să o înghită, ca să o ascundă de tatăl ei. Atunci stâncile s-au deschis şi fecioara a fost prinsă în ele, până la piept. Astfel a găsit-o tatăl ei, care, cuprins de nebunie, a măcelărit-o pe loc şi, tăindu-i capul, l-a aruncat în mare. Capul sfintei a plutit până la Komi, spre o plajă din apropiere.
 +
 
 +
Localnicii nu au reuşit să găsească multă vreme capul sfintei. Într-o zi însă, trecând prin apropiere o navă italiană, marinarii au văzut o lumină strălucind şi, apropiindu-se de ea, au văzut un cap care plutea în apă, înconjurat de lumânări aprinse, care pluteau pe lână el. Pricepând că erau martori la o minune, au scos capul sfintei din mare şi l-au dus în ţara lor.
  
St Markella increased in virtue as she grew older, fasting, praying, and attending church services. She tried to keep the commandments and to lead others to God. She loved and respected her father, and comforted him in his sorrow. She told him she would take care of him in his old age, and would not abandon him.  
+
Potrivit tradiţiei, din stâncile care au stat mărturie la mucenicia sfinte a izbucnit un izvor binecuvântat. Mulţi pelerini vin să se închine la mormântul sfintei, iar aceştia mărturisesc că în fiecare an, în ziua prăznuirii sfintei, când un [[preot]] este de faţă la slujba Paraclisului sfintei, apa de mare din golfuleţul apropiat începe să fiarbă.
  
As an adult, St Markella was loved by everyone for her beauty and for her spiritual gifts. Her father, moved by the [[devil|evil one]] began to have sinful desires for Markella. By the time she had reached her eighteenth birthday, her father's desires had begun to show and so Markella decided to leave from her father's house in order to preserve her purity. She went to a nearby mountain and hid in a bush. Her father found her, with the help of a local shepherd, and then set fire to the bush to force her to show.  It is said that the shepherd's hand with which he pointed out Markella's hiding spot immediately began to tremble.
 
  
 
<gallery>
 
<gallery>
Linia 16: Linia 28:
 
</gallery>
 
</gallery>
  
[[Image:MarkellaChios02.JPG|thumbnail|left|Locul unde sângele muceniței apare în fiecare an]].
+
==Imnografie==
 
+
'''[[Tropar]]'''<small><ref>Notă: Tropar tradus din limba engleză.</ref></small>
Markella ran to the sea to escape but her father aimed an arrow at her and wounded her. The blood of the [[saint]] dyed the rocks and to this very day, during the festivities for her feast day, at a specific time, her blood becomes visible on these rocks for all the faithful who bear witness to this miracle.
+
:Trandafir al evlaviei şi mlădiţă a Chiosului, cu cântări te cinstim, Sfântă Marcela, căreia, pentru păzirea poruncii lui Hristos, de mâna tatălui tău ţi s-a tăiat capul. Dăruieşte-ne putere şi ne păzeşte de primejdii pe noi cei ce strigăm către tine: Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine credincioşilor tămăduiri.
 
 
Her final moments were spent in prayer to Christ with a request that the rocks would open for her to hide from her father. She was enclosed in the rock, with only her chest and head visible.  Upon finding her, filled with evil frenzy, her father butchered her body and then cut off her head and threw it into the sea. Her head floated to the nearby beach of Komi. For many years, the locals could not locate the head until one day an Italian Naval ship was in the area. In the evening, they could see a bright light coming from the distance and when they got closer they witnessed a head, floating in the water, lit by upright floating candles. Immediately, they realised that this was a sacred miracle they were witness to and they took the head of the Saint back to their homeland.
 
 
 
[[Image:Image-MarkellaChios03.JPG|thumbnail|right|Final resting place of St. Markella]]
 
[[Image:MarkellaChios04.JPG|thumbnail|right|Shrine opposite the tomb]].
 
 
 
Holy water is said to spring from the rocks that mark her martyrdom. Many pilgrims visit this location and every year on the [[July 22|22nd of July]], during the commemoration services for the Saint, the holy sea water in the rock pool boils during the entire Paraklisis Service; this phenomenon only occurs in the presence of a [[priest]]. If a pilgrim's faith is strong, a local tradition is that the water in the rock-pool will feel extremely warm to touch.
 
 
 
==Imnografie=
 
'''[[Apolytikion]]'''
 
:Rose of piety and sprout of Chios, we honour with canticles Saint Markella who was beheaded by her father's hand, as she guarded the commands of Christ, give strength and save from danger, us who cry unto you. Glory to Him who gave you strength, glory to Him who crowned you. Glory to Him who works through you, healings for all the faithful.
 
 
 
==A se vedea și==
 
*[[Metropolis of Chios]]
 
  
 +
<small><references/></small>
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=102073 Martyr Marcella of Chios] ([[OCA]])
+
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=102073 Martyr Marcella of Chios] ([[OCA]])
*[http://www.goarch.org/en/Chapel/saints.asp?contentid=494 Markella, the Virgin-martyr of Chios] ([[GOARCH]])
+
*en: [http://www.goarch.org/en/Chapel/saints.asp?contentid=494 Markella, the Virgin-martyr of Chios] ([[GOARCH]])
*[http://www.westsrbdio.org/prolog/my.html?month=July&day=22 The Holy-Female Martyr Marcella] (''[[Prologue of Ohrid]]'')
+
*en: [http://www.westsrbdio.org/prolog/my.html?month=July&day=22 The Holy-Female Martyr Marcella] (''[[Prologue of Ohrid]]'')
*[http://www.stdgocunion.org/saintmarkella.html The Life of Saint Markella, The Patron Saint of Chios]
+
*en: [http://www.stdgocunion.org/saintmarkella.html The Life of Saint Markella, The Patron Saint of Chios]
*[http://www.chiosonline.gr/aghiamarcella.asp The Holy Shrine of St. Marcella]
+
*en: [http://www.chiosonline.gr/aghiamarcella.asp The Holy Shrine of St. Marcella]
*[http://www.chioshistory.gr/en/mxx/volissosam.html Volissos - Saint Markella]
+
*en: [http://www.chioshistory.gr/en/mxx/volissosam.html Volissos - Saint Markella]
*[http://www.e-xios.gr/chios/5/53.html Chios - Saint Markella]
+
*en: [http://www.e-xios.gr/chios/5/53.html Chios - Saint Markella]
  
 
[[Categorie:Mucenici]]
 
[[Categorie:Mucenici]]
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinţi greci]]
  
  
 
[[el:Μαρκέλλα Χίου]]
 
[[el:Μαρκέλλα Χίου]]
 
[[en:Markella of Chios]]
 
[[en:Markella of Chios]]

Versiunea de la data 21 octombrie 2012 14:10

Marcela din Chios - icoană din Biserica Sf. Marcela, insula Chios, locul muceniciei ei
Locul unde sângele muceniței apare în fiecare an
.
Locul adormirii Sfintei Marcela
Capelă în faţa mormântului Sfintei Marcela
.

Sfânta muceniță fecioară Marcela sau Marcelia din Chios este o sfântă muceniță din secolul al IV-lea, ocrotitoare a insulei Chios (Grecia), locul unde s-a născut, a trăit și a mucenicit. Este prăznuită în Biserica Ortodoxă la date de 22 iulie.

Viața

Marcela s-a născut şi a trăit în satul Volissos din insula Chios, în secolul al IV-lea. Mama ei, o creştină evlavioasă, a învăţat-o pe Marcela credinţa creştină, însă a murit când fiica ei era încă mică. Tatăl ei,mai-marele satului, păgân, s-a îngrijit mai departe de educaţia ei. Marcela a continuat să trăiască potrivit credinţei creştine, ducând o viaţă virtuoasă. Închinându-şi viaţa lui Hristos, ea îşi petrecea timpul în curăţie, citind Sfânta Scriptură, postind, rugându-se, dorindu-şi să devină mireasă a lui Hristos şi să ajungă în Împărăţia Cerurilor. Era totodată primitoare de străini, dar cuminte şi se ferea de întâlniri şi vorbe deşarte.

Pe măsură ce creştea în vârstă, ea creştea şi în virtute, stăruind în post, rugăciune şi participarea la slujbele bisericeşti, ajungând cu timpul să îi povăţuiască şi pe alţii la credinţă. Îl iubea şi îl respecta pe tatăl ei, căutând să-i aline suferinţa provocată de pierderea soţiei lui, spunându-i că vroia să îi rămână alături şi că nu avea să îl părăsească la bătrâneşte.

Ajungând aproape de vârsta adultă, Marcela era iubită de toată lumea pentru frumuseţea ei şi pentru darurile ei duhovniceşti. Însingurat şi îndemnat de cel rău, tatăl sfintei a început să se arate a avea pofte necuviincioase faţă de ea. Apropiindu-se de vârsta de optsprezece ani, Marcela a hotărât să plece din casa părintească, ca să îşi poată păzi fecioria. A plecat pe muntele din apropiere şi s-a ascuns într-un tufiş des. Tatăl ei a urmărit-o şi a găsit-o cu ajutorul unui păstor, care i-a arătat locul unde se ascunsese fecioara. Se spune că mâna cu care i-a arătat-o a început să tremure din acea clipă. Tatăl fetei i-a cerut să iasă din ascunzătoare, însă, pentru că aceasta nu l-a ascultat, a dat foc tufişului, ca să o silească să iasă.

Atunci Marcela, ieşind, a luat-o la fugă spre mare, însă tatăl ei a întins imediat arcul şi, ţintind spre ea, a rănit-o cu o săgeată. Sângele sfintei s-a răspândit atunci pe stânci, şi până în zilele noastre, în ziua prăznuirii sfintei, la o vreme anume, se arată din nou înaintea ochilor credincioşilor de faţă la această minune.

Greu rănită, sfânta s-a rugat fierbinte lui Hristos ca stâncile să se deschidă şi să o înghită, ca să o ascundă de tatăl ei. Atunci stâncile s-au deschis şi fecioara a fost prinsă în ele, până la piept. Astfel a găsit-o tatăl ei, care, cuprins de nebunie, a măcelărit-o pe loc şi, tăindu-i capul, l-a aruncat în mare. Capul sfintei a plutit până la Komi, spre o plajă din apropiere.

Localnicii nu au reuşit să găsească multă vreme capul sfintei. Într-o zi însă, trecând prin apropiere o navă italiană, marinarii au văzut o lumină strălucind şi, apropiindu-se de ea, au văzut un cap care plutea în apă, înconjurat de lumânări aprinse, care pluteau pe lână el. Pricepând că erau martori la o minune, au scos capul sfintei din mare şi l-au dus în ţara lor.

Potrivit tradiţiei, din stâncile care au stat mărturie la mucenicia sfinte a izbucnit un izvor binecuvântat. Mulţi pelerini vin să se închine la mormântul sfintei, iar aceştia mărturisesc că în fiecare an, în ziua prăznuirii sfintei, când un preot este de faţă la slujba Paraclisului sfintei, apa de mare din golfuleţul apropiat începe să fiarbă.


Imnografie

Tropar[1]

Trandafir al evlaviei şi mlădiţă a Chiosului, cu cântări te cinstim, Sfântă Marcela, căreia, pentru păzirea poruncii lui Hristos, de mâna tatălui tău ţi s-a tăiat capul. Dăruieşte-ne putere şi ne păzeşte de primejdii pe noi cei ce strigăm către tine: Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine credincioşilor tămăduiri.
  1. Notă: Tropar tradus din limba engleză.

Legături externe