Maniheism: Diferență între versiuni
(→Surse) |
(legăturile interne) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Maniheismul''' este o [[erezie]] creştină dualistă propagată de Manes-Mani (216-277), filosof persan care,pretinzând a fi în posesia unor revelaţii secrete, se considera a fi ultimul "trimis", întruchiparea fizică a [[Paraclet]]ului. | + | '''Maniheismul''' este o [[erezie]] creştină dualistă propagată de Manes-Mani (216-277), filosof persan care,pretinzând a fi în posesia unor revelaţii secrete, se considera a fi ultimul "trimis", întruchiparea fizică a [[Duhul Sfânt|Paraclet]]ului. |
| − | Ca | + | Ca sistem gnostic, maniheismul susţine dualismul radical ontologic între două principii eterne, binele şi răul, care se opun, în cursul istoriei, într-o confruntare fără sfârşit. |
Organizată ca o nouă religie, "religia luminii", având cărţi, cult şi ierarhie, mişcarea maniheistă a fost obiectul onor represalii şi persecuţii crunte. În secolele IV-V se răspândeşte în China şi în Europa occidentală. | Organizată ca o nouă religie, "religia luminii", având cărţi, cult şi ierarhie, mişcarea maniheistă a fost obiectul onor represalii şi persecuţii crunte. În secolele IV-V se răspândeşte în China şi în Europa occidentală. | ||
Versiunea de la data 31 august 2011 12:13
Maniheismul este o erezie creştină dualistă propagată de Manes-Mani (216-277), filosof persan care,pretinzând a fi în posesia unor revelaţii secrete, se considera a fi ultimul "trimis", întruchiparea fizică a Paracletului.
Ca sistem gnostic, maniheismul susţine dualismul radical ontologic între două principii eterne, binele şi răul, care se opun, în cursul istoriei, într-o confruntare fără sfârşit.
Organizată ca o nouă religie, "religia luminii", având cărţi, cult şi ierarhie, mişcarea maniheistă a fost obiectul onor represalii şi persecuţii crunte. În secolele IV-V se răspândeşte în China şi în Europa occidentală.
