Magi

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 26 decembrie 2010 00:07, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (Închinarea magilor)
Salt la: navigare, căutare
Icoană a închinării Magilor

Magii au venit ”de la Răsărit” ca să se închine ”regelui Iudeilor”, adică pruncului Iisus Hristos, care tocmai se născuse. Istoria magilor este povestită de Apostolul Matei în evanghelia sa.

Textul Evangheliei după Matei 2, 1-16

1. Iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: 2. Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui. 3. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. 4. Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? 5. Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul: 6. "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care va paşte pe poporul Meu Israel". 7. Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. 8. Şi trimiţându-i la Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. 9. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. 10. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. 11. Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă. 12. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în ţara lor. 13. După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. 14. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt. 15. Şi au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: "Din Egipt am chemat pe Fiul Meu". 16. Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi.

Etimologie și istorie

În toate limbile de azi Magi provine din grecescul μαγοι, care la rândul lui vine din limba persană veche: maguŝ.

După Herodot (și istoricii contemporani), magii erau o castă religioasă persană (meză) sau un trib persan cu atribuții sacerdotale în zoroastrism. De-a lungul timpului, această castă a avut adeseori și atribuții politice în Persia.

Probabil că și magii care au venit să se închine Pruncului erau în același timp nobili importanți în țara lor, și de aceea ar fi fost lipsit de curtoazie ca ei să circule prin Iudeea fără să treacă mai întâi pe la Ierusalim să-l onoreze pe regele Irod cel Mare. La rândul lui, regele Irod i-a primit în această calitate de oameni cu putere în țara lor. Deși aceștia erau păgâni și disprețuiți din punct d evedere regigios, obiectul vizitei magilor l-a interesat pe regele Irod, care în ultima parte a domniei a devenit din ce în ce mai paranoic și mai superstițios (după ce și-a ucis mai mulți copii și membri ai familiei de frica unor posibile comploturi).

Zvonul despre scopul vizitei magilor a creat o oarecare efervescență în tot Ierusalimul, nu doar pentru că anunța nașterea lui Mesia, ci și pentru că toată lumea aștepta sfârșitul dictaturii crude a lui Irod, care dura de 40 de ani.

Istoricește, această calitate nobiliară a magilor veniți să se închine Pruncului este și unul din motivele pentru care tradiția i-a numit uneori ”regi” sau ”prinți”.

Biblic, Părinții au apropiat închinarea magilor de prorocia lui Isaia, capitolul 60, unde se profețește că ”vor umbla regi întru lumina ta” (Isaia 60, 3) și: ”Caravane de cămile te vor acoperi, şi dromadere din Madian şi Efa. Toate sosesc din Şeba, încărcate cu aur şi cu tămâie, cântând laudele Domnului.” (Isaia 60, 6). De asemeni, Psalmul 71 spune: ”Împăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce, împăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce.” (Psalm 71, 10) Și: ”Şi va fi viu şi se va da lui din aurul Arabiei şi se vor ruga pentru el pururea; toată ziua îl vor binecuvânta pe el.” (Psalm 71, 15)

Magi și înțelepți

În mod paradoxal, tradiția îi consideră pe acești magi niște înțelepți, deși ei erau niște preoți păgâni care, între altele, intrepretau fenomenele cerești și astronomice.

Cartea Faptele Apostolilor folosește același termen de ”mag” pentru a desemna pe vrăjitorii păgâni și eretici Simon Magul (FA 8, 9-13) și Elimas vrăjitorul (FA 13, 6-11).

Totuși, tradiția Bisericii îi consideră pe magii de la Răsărit care s-au închinat Pruncului drept înțelepți pentru că lor li s-a descoperit Nașterea lui Hristos și steaua (pe care unii Sfinți Părinți o consideră un înger) li s-a arătat și i-a îndrumat ca să-l găsească pe Iisus în iesea din peștera de lângă Betleem. Ei sunt înțelepți și pentru că nu s-au lăsat înțelați de vorbele lui Irod și nu i-au dat de veste când l-au găsit pe Pruncul Iisus. Ci, primind înștiințare în vis de la Dumnezeu, s-au întors în țara lor pe altă cale, evitând întâlnirea cu Irod și trimișii lui.

Închinarea magilor

Magii s-au închinat Pruncului Iisus ca lui Mesia, ca Mântuitorului lumii întregi, a întregii omenități: ”Şi intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.” (Matei 2, 11).

Acestea sunt darurile care se aduceau în vechime unui rege sau împărat, dar și unui zeu: Regele sirian Seleucius al II-lea Calinicusis a oferit aceleași daruri de aur, tămâie și smirnă zeului Apolon în templu de la MIlet la anul 243 î.Hr.

Imnografia sărbătorii Nașterii Domnului înţelege aceste daruri ca pe nişte semne şi simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui Dumnezeu; şi smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară şi să fie îngropat cu smirna şi aromele aduse de femeile mironosiţe.

Am văzut că aceste daruri sau prinoase apar și în profețiile din Isaia 60 și Psalmul 71.

Identitatea magilor

Evanghelia după Matei nu precizează nici câți erau acești magi, și cine erau exact, nici cum se numeau.

Tradiţia latină din secolul al VII-lea (preluată dintr-un manuscris grecesc) spune că numele lor erau Gaspar (sau Caspar/Giasper), Melchior şi Baltazar. Conform aceleiaşi tradiţii, cei trei au fost botezaţi de Apostolul Toma şi au devenit episcopi. Biserica îi prăznuieşte pe magi ca pe sfinţi, ziua lor de prăznuire fiind în Biserica Ortodoxă 25 decembrie.

În limba greacă sunt numeroase variante ale numelui magilor, dar cele mai obişnuite variaţii privesc numele lui Gaspar care în greacă este Γιάσπερος (yiasperos).