Macedonie I al Constantinopolului: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}}'''Macedonie I de Constantinopol''' a fost un teolog eretic, episcop al Constantinopolului la jumătatea secolului al IV-lea. A fost de orientare arian...)
 
(traducere)
Linia 2: Linia 2:
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Little is known of the life of Macedonius before he became a candidate for bishop of Constantinople after Bp. [[Alexander of Constantinople|Alexander]] died in 336. At that time he was supported by Arians against the Orthodox Bishop [[Paul the Confessor|Paul]] who had succeeded Alexander. After the death of his father, [[Constantine the Great|Constantine I]], in 337, Emperor Constantius II arrived in Constantinople in 339 and convened a council of Arian bishops that exiled Paul and moved [[Eusebius of Nicomedia]] to the [[see]] of Constantinople, disappointing Macedonius.   
+
Nu se ştiu prea multe lucruri despre viaţa lui Macedonie dinainte ca acesta să devină unul dintre candidaţii la tronul episcopal al Constantinopolului, după moartea [[episcop]]ului [[Alexandru de Constantinopol|Alexandru]], în anul 336. [[arianism|Arienii]] l-au susţinut atunci pe Macedonie împotriva candidatului ortodox, Sf. [[Pavel I de Constantinopol|Pavel Mărturisitorul]], succesorul lui Alexandru. După moartea tatălui său [[Constantin cel Mare|Constantin I]] în anul 337, împăratul Constanţiu al II-lea, ajuns la Constantinopol în anul 339, a convocat un sinod format din episcopi arieni care l-au trimis pe Pavel în exil, aducându-l pe [[scaun|tronul]] constantinopolitan pe [[Eusebiu de Nicomidia]], lăsându-l la o parte pe Macedonie.   
  
After the death of Eusebius in 341, the contest between the supporters of Paul and Macedonius arose again with each side, in 342, independently installing their candidate as bishop of Constantinople. Constantius, however, sent his general Hermogenes to evict Paul. This ended in a riot during which Hermogenes was killed. In response, Constantius removed Paul again, and rebuked Macedonius for allowing himself to being consecrated without imperial approval. However, Constantius allowed him to continue to serve at the church in which he was consecrated. Rejecting letters of support from Pope Julius I, Constantius reinstated Macedonius as bishop of Constantinople, but not without bloodshed. <ref>Socrates Scholasticus, H. E. ii. 16</ref>
+
După moartea lui Eusebie în anul 341, a ieşit din nou la suprafaţă disputa între susţinătorii lui Pavel şi cei ai lui Macedonie. În anul 342, ambele părţi şi-au ales şi instalat candidatul ca episcop de Constantinopol, fără să ţină seama de ceilalţi. Împăratul Constanţiu şi-a trimis atuncii trupele comandatul de generalul Ermoghen (Hermogenes) pentru a-l alunga pe Pavel. Încercarea s-a încheiat cu o răzmeriţă în timpul căreia Ermoghen a fost ucis. Constanţiu l-a depus încă o dată pe Pavel şi l-a mustrat pe Macedonie pentru că îngăduise să fie [[hirotonie|hirotonit]] episcop fără aprobarea imperială, însă l-a lăsat pe mai departe să slujească în biserica în care fusese hirotonit. Refuzând să ia în seamă scrisorile de susţinere trimise de papa Iulius I, Constanţiu l-a reaşezat pe Macedonie în rangul de episcop al Constantinopol, însă nu fără vărsare de sânge. <ref>Socrates Scholasticus, H. E. ii. 16</ref>
  
Macedonius remained bishop of Constantinople for about five years while Constantius and the Arians' treatment of Paul and [[Athanasius]] was disputed. In 346, under threats by his brother Constans, emperor of the West and a supporter of the Orthodox, Constantius reinstated Paul to the [[see]] of Constantinople. Macedonius retired to his church in Constantinople. In 350, Constans was murdered. This resulted in Constantius regaining control of the eastern empire. In 351, with Constantius in control, Paul was once again exiled and, through imperial edicts that followed his departure, allowed the Arians to gain dominance in the church of Constantinople including return Macedonius to the see of Constantinople.  
+
Macedonie a rămas episcop de Constantinopol vremem de aproape cinci ani, timp în care modul în care Constanţiu şi arienii îi trataseră pe Pavel şi [[Atanasie cel Mare|Atanasie]] a rămas contestat. În anul 346, Constanţiu primeşte de la fratele lui Constans, împăratul Imperiului de Apus, un susţinător al ortodocşilor, o scrisoare de ameninţare, ca urmare a căreia Constanţiu îl reaşază pe Pavel pe tronul Constantinopolului. Macedonie se retrage la biserica lui Din Constantinopol. În anul 350, Constans a fost asasinat, iar Constanţiu a recăpatat astfel controlul asupra Imperiului de Răsărit. În anul 351, acesta l-a trimis încă o dată în exil pe Pavel, iar edictele imperiale care au urmat le-au permis arienilor să-şi recapete poziţia dominantă în Biserica din Constantinopol, iar Macedonie a revenit în scaunul episcopal.
  
What followed is best described by Socrates Scholasticus: "The exploits of Macedonius on behalf of Christianity, consisted of murders, battles, incarcerations, and civil wars." <ref>Socrates Scholasticus, H. E. ii. 38</ref>
+
Socrates Scholasticus descrie cele ce au urmat în termenii următori: "Ceea ce a săvârşit Macedonie în numele creştinătăţii au fost ucideri, bătălii, întemniţări şi războaie civile." <ref>Socrates Scholasticus, H. E. ii. 38</ref>
  
Macedonius' favored status under Constantius came to an end in 358 when he moved the body of Constantine I from its crumbling sepulchre without consulting the emperor. The translation of Constantine's remains to the [[church]] of Acacius the Martyr resulted in an uproar from the Orthodox who assailed as sacrilege "the disinterment of the supporter of the Nicene faith."
+
Statutul lui Macedonie de favorit al împăratului Constans a luat sfârşit în anul 358, când acesta a luat rămăşiţele pământeşti din sarcofagul său, aflat într-o stare avansată de degradare, fără acordul împăratului. Mutarea rămăşiţelor lui Constantin în biserica Sf. Mucenic Acachie i-a scandalizat pe ortodocşii care considerau că "dezgroparea susţinătorului credinţei niceene" era un sacrilegiu.
  
When Macedonius appeared at the [[Council of Seleucia]] in 359, the council ruled that since he was under accusation, it was not proper for him remain at the council. <ref>Socrates Scholasticus, H. E. ii. 40</ref> Later in 360, his opponents, who included Acacius, [[Eudoxius of Antioch|Eudoxius]], and other Arians, followed Macedonius to Constantinople where they took advantage of Constantius' indignation toward Macedonius following his mishandling the translation of Constantine's body and deposed him on the grounds of cruelty and canonical irregularities. With his [[deposition]], Macedonius retired to a suburb of Constantinople where he died, probably about 364.
+
Când Macedonie s-a prezentat la [[Sinodul de la Seleucia]], Sinodul a decis că, întrucât era pus sub acuzaţie, nu era potrivit ca el să ia parte la lucrările sinodului. <ref>Socrates Scholasticus, H. E. ii. 40</ref> Mai târziu, în anul 360, adversarii săi, între care [[Acachie de Cezareea]], [[Eudoxie al Antiohiei]] şi alţi arieni l-au urmat pe Macedonie la Constantinopol şi, profitând de indignarea lui Consanţiu faţă de modul nepotrivit în care acesta făcuse mutarea rămăşiţelor lui Constantin, l-au depus din treaptă pentru cruzime şi pentru o serie de nereguli canonice. După depunerea sa din treaptă, Macedonie s-a retras într-un cartier mărginaş al Constantinopolului, unde a şi murit, probabil în anul 364.  
  
While he was a member of the [[Semi-Arianism|Semi-Arian]] party, Macedonius came to support a view that while it generally supported the Nicene-Constantinopolitan Creed|Nicene]] creed rejected the Divinity of the [[Holy Spirit]]. The doctrine developed into a sect that after his death carried his name: [[Macedonianism|Macedonians]]. The sect was also referred to as the Pneumatomachi.  
+
Ca membru al partidei [[semi-arianism|semi-ariene]], Macedonie a ajuns să susţină o doctrină care, deşi era în acord cu prima parte a [[Crezul|Crezului de la Niceea]], refuza să recunoască dumnezeirea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]]. Următorii învăţăturii lui Macedonie s-au constituit, după moartea acestuia, într-o sectă care îi poartă numele, cea a [[macedonianism|macedonienilor]]. Aceştia au mai primit în literatura apologetică ortodoxă şi numele de pnevmatomahi („luptători împotriva Duhului Sfânt”).  
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 24: Linia 24:
 
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Episcop de Constantinopol]]|
 
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Episcop de Constantinopol]]|
 
ani=342-346|
 
ani=342-346|
după=Pavel I}}
+
după=[[Pavel I de Constantinopol|Pavel I]]}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
 
înainte=Pavel I|
 
înainte=Pavel I|
 
titlu=Episcop de Constantinopol|
 
titlu=Episcop de Constantinopol|
 
ani=351-360|
 
ani=351-360|
după=Eudoxius ai Antiohiei}}
+
după=[[Eudoxie al Antiohiei]]}}
 
{{end box}}  
 
{{end box}}  
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*[[wikipedia:Macedonius_I_of_Constantinople]]
+
[[:en:Macedonius I of Constantinople|OrthodoxWiki:Macedonius I of Constantinople]], după:
*[http://www.newadvent.org/cathen/12174a.htm  Catholic Encyclopedia: Pneumatomachi]
+
 
 +
*en: [[wikipedia:Macedonius_I_of_Constantinople]]
 +
*en: [http://www.newadvent.org/cathen/12174a.htm  Catholic Encyclopedia: Pneumatomachi]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=30  Ec-patr: Macedonius I]
+
*en: [http://www.ec-patr.org/list/index.php?lang=en&id=30  Ec-patr: Macedonius I]
*[[wikipedia:Macedonians_(religious_group)]]
+
*en: [[wikipedia:Macedonians_(religious_group)]]
*[http://www.britannica.com/EBchecked/topic/354336/Macedonius  Macedonius]
+
*en: [http://www.britannica.com/EBchecked/topic/354336/Macedonius  Macedonius]
  
 
[[Categorie: Episcopi]]
 
[[Categorie: Episcopi]]

Versiunea de la data 18 iulie 2011 19:48

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Macedonie I de Constantinopol a fost un teolog eretic, episcop al Constantinopolului la jumătatea secolului al IV-lea. A fost de orientare ariană și cu sprijinul împăratului Constantius II, partidul semi-arienilor a putut să-l instaleze episcop de Constantinopol în două perioade: de la 342 la 349 și de la 351 la 360.

Viața

Nu se ştiu prea multe lucruri despre viaţa lui Macedonie dinainte ca acesta să devină unul dintre candidaţii la tronul episcopal al Constantinopolului, după moartea episcopului Alexandru, în anul 336. Arienii l-au susţinut atunci pe Macedonie împotriva candidatului ortodox, Sf. Pavel Mărturisitorul, succesorul lui Alexandru. După moartea tatălui său Constantin I în anul 337, împăratul Constanţiu al II-lea, ajuns la Constantinopol în anul 339, a convocat un sinod format din episcopi arieni care l-au trimis pe Pavel în exil, aducându-l pe tronul constantinopolitan pe Eusebiu de Nicomidia, lăsându-l la o parte pe Macedonie.

După moartea lui Eusebie în anul 341, a ieşit din nou la suprafaţă disputa între susţinătorii lui Pavel şi cei ai lui Macedonie. În anul 342, ambele părţi şi-au ales şi instalat candidatul ca episcop de Constantinopol, fără să ţină seama de ceilalţi. Împăratul Constanţiu şi-a trimis atuncii trupele comandatul de generalul Ermoghen (Hermogenes) pentru a-l alunga pe Pavel. Încercarea s-a încheiat cu o răzmeriţă în timpul căreia Ermoghen a fost ucis. Constanţiu l-a depus încă o dată pe Pavel şi l-a mustrat pe Macedonie pentru că îngăduise să fie hirotonit episcop fără aprobarea imperială, însă l-a lăsat pe mai departe să slujească în biserica în care fusese hirotonit. Refuzând să ia în seamă scrisorile de susţinere trimise de papa Iulius I, Constanţiu l-a reaşezat pe Macedonie în rangul de episcop al Constantinopol, însă nu fără vărsare de sânge. [1]

Macedonie a rămas episcop de Constantinopol vremem de aproape cinci ani, timp în care modul în care Constanţiu şi arienii îi trataseră pe Pavel şi Atanasie a rămas contestat. În anul 346, Constanţiu primeşte de la fratele lui Constans, împăratul Imperiului de Apus, un susţinător al ortodocşilor, o scrisoare de ameninţare, ca urmare a căreia Constanţiu îl reaşază pe Pavel pe tronul Constantinopolului. Macedonie se retrage la biserica lui Din Constantinopol. În anul 350, Constans a fost asasinat, iar Constanţiu a recăpatat astfel controlul asupra Imperiului de Răsărit. În anul 351, acesta l-a trimis încă o dată în exil pe Pavel, iar edictele imperiale care au urmat le-au permis arienilor să-şi recapete poziţia dominantă în Biserica din Constantinopol, iar Macedonie a revenit în scaunul episcopal.

Socrates Scholasticus descrie cele ce au urmat în termenii următori: "Ceea ce a săvârşit Macedonie în numele creştinătăţii au fost ucideri, bătălii, întemniţări şi războaie civile." [2]

Statutul lui Macedonie de favorit al împăratului Constans a luat sfârşit în anul 358, când acesta a luat rămăşiţele pământeşti din sarcofagul său, aflat într-o stare avansată de degradare, fără acordul împăratului. Mutarea rămăşiţelor lui Constantin în biserica Sf. Mucenic Acachie i-a scandalizat pe ortodocşii care considerau că "dezgroparea susţinătorului credinţei niceene" era un sacrilegiu.

Când Macedonie s-a prezentat la Sinodul de la Seleucia, Sinodul a decis că, întrucât era pus sub acuzaţie, nu era potrivit ca el să ia parte la lucrările sinodului. [3] Mai târziu, în anul 360, adversarii săi, între care Acachie de Cezareea, Eudoxie al Antiohiei şi alţi arieni l-au urmat pe Macedonie la Constantinopol şi, profitând de indignarea lui Consanţiu faţă de modul nepotrivit în care acesta făcuse mutarea rămăşiţelor lui Constantin, l-au depus din treaptă pentru cruzime şi pentru o serie de nereguli canonice. După depunerea sa din treaptă, Macedonie s-a retras într-un cartier mărginaş al Constantinopolului, unde a şi murit, probabil în anul 364.

Ca membru al partidei semi-ariene, Macedonie a ajuns să susţină o doctrină care, deşi era în acord cu prima parte a Crezului de la Niceea, refuza să recunoască dumnezeirea Duhului Sfânt. Următorii învăţăturii lui Macedonie s-au constituit, după moartea acestuia, într-o sectă care îi poartă numele, cea a macedonienilor. Aceştia au mai primit în literatura apologetică ortodoxă şi numele de pnevmatomahi („luptători împotriva Duhului Sfânt”).

Note

  1. Socrates Scholasticus, H. E. ii. 16
  2. Socrates Scholasticus, H. E. ii. 38
  3. Socrates Scholasticus, H. E. ii. 40
Casetă de succesiune:
Macedonie I al Constantinopolului
Precedat de:
Pavel I
Episcop de Constantinopol
342-346
Urmat de:
Pavel I
Precedat de:
Pavel I
Episcop de Constantinopol
351-360
Urmat de:
Eudoxie al Antiohiei



Surse

OrthodoxWiki:Macedonius I of Constantinople, după:

Legături externe