Macarie de la Optina
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Cuviosul Părintele nostru Macarie (Ivanov) de la Optina (1788-1860) a fost un ieroschimonah de la Mănăstirea Optina, din grupul Părinților din secolul al XIX-lea cunoscut sub numele de Stareții de la Optina. Prăznuirea cuviosului Macarie se face pe 7 septembrie, iar împreună cu Sfinții Stareți de la Optina este prăznuit pe 11 octombrie.
Viața
Mihail (viitorul Macarie) Ivanovici Ivanov s-a născut pe 20 noiembrie 1788, într-o familie aristocratică din apropiere de Kaluga. Părinții săi, Nicolae și Elisabeta Ivanov erau cunoscuți pentru evlavia lor. Mama sa era grav bolnavă de tuberculoză, iar pentru ca aceasta să își poată urma tratamentul, familia sa a fost nevoită să se mute frecvent. Elisabeta Ivanovna a murit pe 21 ianuarie 1797.
Tinerețea
După moartea ei, Mihail s-a mutat din nou, locuind o vreme cu sora sa Daria și cu soțul acesteia, Simeon Peredelski, în satul Karacev. Aici Mihail a urmat cursurile școlii parohiale. În anul 1802, Mihail și cei doi frați ai săi s-au mutat din nou la mătușa sa, Anna M. Vervekina, unde și-a continuat educația alături de fiul acesteia.
În 1802, Mihail și fratele său Alexei au început să lucreze la Trezoreria Districtului Lgov în calitate de asistenți contabili. În această calitate, și-a câștigat reputația de contabil riguros și a fost numit director al Comitetului Financiar din Kursk în anul 1805. Pe 17 martie 1806, tatăl său a murit și a fost înmormântat în apropierea bisericii parohiale din Turiscev.
Intrarea în monahism
În octombrie 1810, Mihail a vizitat Schitul Plosceanski, de unde le-a scris fraților săi, spunându-le că intenționa sî rămână la schit și încredințându-le toată averea familiei, cu condiția de a dona 1.000 de ruble pentru construirea unei biserici de piatră în satul Turiscev, unde era înmormântat tatăl lor.
La o lună de la intrarea sa în mănăstire, a fost primit ca frate. Pe 24 decembrie 1810 a primit tunderea de rasofor, primind numele de Melchisedec.
La începutul anului 1815, ieromonahl Pavel, care fusese tuns în monahism la Muntele Athos a devenit egumenul schitului de la Plosceanski. La scurt timp după aceea, observând râvna lui Melchisedec pentru viața monahală și la îndeplinirea ascultărilor care îi erau încredințate, starețul a rânduit ca acesta să primească Schima mică și noul nume de Macarie pe 7 martie 1815. După câteva zile, pe 12 martie episcopul Dositei de Orel și Sevsk l-a hirotonit ierodiacon.
Întâlniri duhovnicești
În 1817, ieroschimonahul Atanasie Zaharov, un ucenic al Sfântului Paisie Velicicovski s-a întors la mănăstirea Plosceanski pentru a-și îngriji sănătatea. Părintele Atanasie, care trăise vreme de șapte ani la Mănăstirea Neamț din Moldova și fusese tuns în monahism chiar de Sfântul stareț Paisie, a avut o mare influență asupra creșterii duhovnicești a părintelui Macarie, care îl cinstea ca pe un părinte și un povățuitor al său. Atanasie a trăit la Plosceanski vreme de zece ani, iar Macarie a avut mare folos duhovnicesc din exemplul părintelui său duhovnicesc, care a murit în cele din urmă în brațele sale, pe 17 octombrie 1825.
Pe când se îngrijea de părintele Atanasie, monahul Macarie a avut prilejul să citească și să se hrănească din înțelepciunea duhovnicească a unei culegeri de copii ale traducerilor Părinților ascetici făcute de părintele Atanasie sub îndrumarea starețului Paisie. Printre aceste scriere se aflau lucrările Sf. Grigorie Sinaitul, Omiliile catehetice ale Sf. Teodor Studitul, omiliile Sf. Grigorie Palama și alte scrieri de folos duhovnicesc.
Pe 27 mai 1817, Macarie a fost hirotonit ieromonah de episcopul Dositei.
Când egumenul Pavel s-a retras la reședința episcopală din Kaluga în anul 1818, urmașul său a fost ieromonahul Serafim, egumenul Schitului Valea Albă din provincia Vladimir.
Cu binecuvântarea egumenului Serafim, Macarie a făcut un pelerinaj la Kiev ăn anul 1919. La întoarcere, a poposit la Schitul Glinsk, unde l-a întâlnit pe ierodiaconul Samuil, un monah care avea experiența rugăciunii minții. Macarie nu auzise despre aceast apână atunci și s-a bucurat că avea prilejul să întâlnească pe cineva care vorbea din experiența sa personală.
În anul 1824, părintele Macarie a vizitat orașul Rostov pentru a se închina la moaștele Sf. Dimitrie. În timpul acestei călătorii, a vizitat pentru prima dată Mănăstirea Optina și noul schit al acesteia.
Doi dintre părinții duhovnicești ai lui Macarie, starețul Atanasie și egumenul Serafim au trecut la Domnul în 1826 și respectiv în 1826. Pe 10 iunie 1826, părintele Macarie a fost numit vicar al schitului, iar în ianuarie 1827 a fost numit duhovnic la o mănăstire de maici, Mănăstirea Sfânta Treime din Sevsk. Primirea acestor numiri, în ascultare față de episcopul său a marcat asumarea rolului de părinte spiritual și începuturile corespondenței duhovnicești pe care a purtat-o până la moartea sa.
The arrival of Fr. Leonid (Nagolkin), in 1828, at Ploschansky from the St. Alexander of Svir Monastery, with several disciples, was the answer to Fr. Macarius' prayers. Fr. Leonid was a man of great spiritual wisdom. This holy Elder, who had struggled against many visible and invisible foes, was able to give useful advice to those who were experiencing temptations. He understood from personal experience that those who wish to serve the Lord must prepare their souls for temptation. After repeated requests, he agreed to accept Fr. Macarius as a spiritual son and disciple. When Fr. Leonid moved to Optina in 1829, Fr. Macarius remained in touch with him through letters.
Fr. Macarius visited Fr. Leonid at Optina in 1831 on his way to St. Petersburg, where Bp. Nicodemus of Orel was serving his term in the Holy Synod. He had appointed Fr. Macarius treasurer and steward, much to the latter's chagrin. Fr. Macarius found the bustle of the city distasteful and longed to return to the quiet of the monastery, yet he persevered in his position out of obedience to the bishop. After he had completed his service in St. Petersburg, Fr. Macarius visited Fr. Leonid at Optina on his return to Ploschansky Hermitage. During his visit, he made a request to Fr. Moses to be admitted to the Skete at Optina as soon as this might be arranged. His transfer from Ploschansky to Optina, however, did not take place until 14 ianuarie, 1834. Fr. Macarius finally arrived at Optina on 5 februarie, 1834.
Now aged forty-six, Fr. Macarius placed himself at the feet of Fr. Leonid, humbling himself and demonstrating complete obedience. Initially, he helped Fr. Leonid with his correspondence, but later his responsibilities increased. In October 1836, Fr. Macarius was appointed confessor for the monastery. After Fr. Anthony was assigned as abbot to St. Nicholas Monastery in Maloyaroslavets, Fr. Macarius succeeded him as Superior of the Skete on 1 decembrie, 1839. Fr. Macarius' relationship with Fr. Leonid did not change because of his new position. He never did anything without consulting Fr. Leonid and always attributed any success he achieved to the blessing and prayers of his Elder.
Fr. Macarius remained humble and obedient to Fr. Leonid until the Elder's death on 11 octombrie, 1841. During his final illness, Fr. Leonid instructed his spiritual children to go to Fr. Macarius for spiritual counsel. Seeing in Fr. Macarius the same spiritual gifts possessed by Fr. Leonid, people recommended him to their friends and acquaintances. Fr. Macarius received visitors from morning until night and also kept up an extensive spiritual correspondence.
Fr. Macarius had always loved reading and studying patristic literature. At Ploschansky, he had copied many translations done by St. Paisius Velichkovsky that were in the possession of Schemamonk Athanasius. At Optina, his knowledge and understanding of the Fathers increased under the guidance of Fr. Leonid. Encouraged by Abbots Anthony and Moses, conditions were favorable for publication of the manuscripts possessed by Optina. In 1847, through arrangement with Ivan V. Kireyevsky, the editor of The Muscovite, publication, under the supervision of Fr. Macarius, began of sixteen books of patristic literature, including works by St. Nilus of Sora, Ss. Barsanuphius and John, St. Simeon the New Theologian, and St. Isaac of Syria.
On 30 noiembrie, 1853, Fr. Macarius resigned as Superior of the Skete of St. John the Baptist and was succeeded by Fr. Paphnutius, exactly fourteen years from the time Fr. Macarius had first assumed the office.
On 26 august, 1860, Fr. Macarius became ill with ischuria, a urinary ailment. His condition worsened over the next several days. As Fr. Macarius showed no improvement, he received Holy Unction and the life-giving Mysteries of Christ. On 4 septembrie, he received Holy Communion after Vespers. Visiting doctors could do nothing for him, and he received Holy Communion a second time on 6 septembrie. Then, on the morning of 7 septembrie, 1860, Fr. Macarius reposed to the Lord while the Ninth Ode of the Canon for the Departure of the Soul from the Body was being read.
Having been secretly tonsured into the Great Schema two years earlier, a schema which had been blessed on the Lord's Sepulchre was placed on his body. Fr. Macarius was buried on 10 septembrie in a grave prepared for him opposite the altar of the St. Nicholas chapel in the main church of the monastery. He was buried to the right of the grave of Fr. Leonid, his friend and fellow ascetic.
Proslăvirea
Cuviosul Macarie a fost proslăvit în anul 1990, împreună cu toți cuvioșii stareți ai Mănăstirii Optina de către Biserica Ortodoxă Rusă din Exil, care a rânduit ziua de 7 septembrie ca zi de prăznuire a cuviosului Macarie de la Optina.
Cinstirea în plan local a Stareților de la Optina a fost recunoscută de Biserica Ortodoxă Rusă (pe 13 iunie 1996), care a generalizat cultul sfinților stareți de la Optina pe 7 august, 2000.