Macarie de la Optina: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(propunere de traducere din engleză)
 
m
 
(Nu s-au afișat 8 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
Cuviosul Părintele nostru '''Macarie (Ivanov) de la Optina''' (1788-1860) a fost un [[ieroschimonah]] de la [[Mănăstirea Optina (Rusia)|Mănăstirea Optina]], din grupul Părinților din secolul al XIX-lea cunoscut sub numele de ''Stareții de la Optina''. [[Prăznuire]]a cuviosului Macarie se face pe [[7 septembrie]], iar împreună cu Sfinții Stareți de la Optina este prăznuit pe [[11 octombrie]].
  
Cuviosul Părintele nostru '''Macarie (Ivanov) de la Optina''' a fost un [[ieroschimonah]] de la [[Mănăstirea Optina (Rusia)|Mănăstirea Optina]], din grupul Părinților din secolul al XIX-lea cunoscut sub numele de ''Stareții de la Optina''. [[Prăznuire]]a cuviosului Macarie se face pe [[7 septembrie]], iar împreună cu Sfinții Stareți de la Optina este prăznuit pe [[11 octombrie]].
+
==Viața==
 +
Mihail (viitorul Macarie) Ivanovici Ivanov s-a născut pe [[20 noiembrie]] 1788, într-o familie aristocratică din apropiere de Kaluga. Părinții săi, Nicolae și Elisabeta Ivanov erau cunoscuți pentru evlavia lor. Mama sa era grav bolnavă de tuberculoză, iar pentru ca aceasta să își poată urma tratamentul, familia sa a fost nevoită să se mute frecvent. Elisabeta Ivanovna a murit pe [[21 ianuarie]] 1797.  
  
==Life==
+
===Tinerețea===
Born Mikhail Nikolayevich Ivanov on [[November 20]], 1788, the future hieromonk Macarius came from the noble family of Nicholas and Elizabeth Ivanov who were noted for their piety. The family lived near Kaluga. His mother was seriously ill, which resulted in the family moving frequently to obtain treatment. She died on [[January 21]], 1797. With her death Michael moved to live with his sister Daria and her husband Simeon Peredelsky in the village of Karachev. It was in the local parish school that Michael received his primary education. In 1802, Michael and his two brothers moved to live with his aunt Anna M. Verevkina where he continued his education with her son.
+
După moartea ei, Mihail s-a mutat din nou, locuind o vreme cu sora sa Daria și cu soțul acesteia, Simeon Peredelski, în satul Karacev. Aici Mihail a urmat cursurile școlii parohiale. În anul 1802, Mihail și cei doi frați ai săi s-au mutat din nou la mătușa sa, Anna M. Vervekina, unde și-a continuat educația alături de fiul acesteia.  
  
In 1802, Michael and his brother Alexis began working as assistant bookkeepers with the District Treasury of Lgov. Having gained a reputation for accuracy he was appointed head of the Financial Board in Kursk in 1805. On [[March 17]], 1806, his father died and was buried near the parish church of Turischev. In October 1810, Michael visited the Ploschansky Hermitage from which he wrote to his brothers that he was leaving the family estate to them as he intended to remain at the hermitage with the condition that they were to donate 1000 rubles to build a stone church at Turischev where their father was buried.  
+
În 1802, Mihail și fratele său Alexei au început să lucreze la Trezoreria Districtului Lgov în calitate de asistenți contabili. În această calitate, și-a câștigat reputația de contabil riguros și a fost numit director al Comitetului Financiar din Kursk în anul 1805. Pe [[17 martie]] 1806, tatăl său a murit și a fost înmormântat în apropierea bisericii parohiale din Turiscev.
  
Within a month of entering the monastery, Michael had become a [[novice]]. His [[tonsure]] as a rassophore [[monk]] followed on [[December 24]], 1810 with the name Melchizedek. In early 1815, Fr. Paul, who had received his tonsure at [[Mount Athos]], became the Superior of Ploschansky. He soon noticed Melchizedek's zeal for the [[monasticism|monastic]] life, and for fulfilling his obediences. On [[March 7]], 1815, Fr. Paul tonsured him a monk with the new name Macarius. Then, on [[March 12]], Bishop Dositheus of Orel and Sevsk [[ordination|ordained]] Fr. Macarius as a hierodeacon.  
+
===Intrarea în monahism===
 +
În octombrie 1810, Mihail a vizitat Schitul Plosceanski, de unde le-a scris fraților săi, spunându-le că intenționa sî rămână la schit și încredințându-le toată averea familiei, cu condiția de a dona 1.000 de ruble pentru construirea unei biserici de piatră în satul Turiscev, unde era înmormântat tatăl lor.
  
In 1817, Schemamonk Athanasius (Zakharov), a [[disciple]] of St. [[Paisius Velichkovsky]], returned to Ploschansky Monastery, where he had previously injured himself, to further recuperate and live. Fr. Athanasius had lived for seven years in the [[Neamts Monastery]], where he was tonsured by St. Paisius Velichkovsky. Fr. Macarius was assigned to his [[cell]] to take care of him. The Elder Athanasius had a great influence on the spiritual development of Fr. Macarius, who revered him as his father and teacher. Fr. Athanasius lived at Ploschansky for ten years, and Fr. Macarius derived much benefit from his Elder's example before he died in the arms of Fr. Macarius on [[October 17]], 1825.  
+
La o lună de la intrarea sa în mănăstire, a fost primit ca [[frate începător|frate]]. Pe [[24 decembrie]] 1810 a primit [[tundere]]a de [[Treptele_călugăriei#Rasoforul|rasofor]], primind numele de Melchisedec.
  
While he was the cell-attendant for Fr. Athanasius, Fr. Macarius had the opportunity to read and absorb the wisdom from the collection of copies of the translations of the ascetical Fathers made by St. Paisius that Fr. Athanasius himself had translated. These included the Life of St. Gregory of Sinai, the Catechetical Homilies of St. Theodore the Studite, the homilies of St. Gregory Palamas, as well as other profitable writings.
+
La începutul anului 1815, ieromonahl Pavel, care fusese tuns în [[monahism]] la [[Muntele Athos]] a devenit [[egumen]]ul schitului de la Plosceanski. La scurt timp după aceea, observând râvna lui Melchisedec pentru viața monahală și la îndeplinirea ascultărilor care îi erau încredințate, starețul a rânduit ca acesta să primească [[Schima mică]] și noul nume de Macarie pe [[7 martie]] 1815. După câteva zile, pe [[12 martie]] episcopul Dositei de Orel și Sevsk l-a [[hirotonie|hirotonit]] [[diacon|ierodiacon]].
  
On [[May 27]], 1817, Fr. Macarius was ordained to the holy [[priest]]hood by [[Bishop]] Dositheus of Orel and Sevsk. When [[Igumen]] Paul retired to the bishop's residence at Kaluga in 1818, his successor was Hieromonk Seraphim, a [[disciple]] of Fr. Basil (Kishkin), the Superior of White Bluff Hermitage.
+
===Întâlniri duhovnicești===
 +
În 1817, ieroschimonahul Atanasie Zaharov, un [[ucenic]] al Sfântului [[Paisie Velicicovski]] s-a întors la mănăstirea Plosceanski pentru a-și îngriji sănătatea. Părintele Atanasie, care trăise vreme de șapte ani la [[Mănăstirea Neamț]] din Moldova și fusese tuns în monahism chiar de Sfântul stareț Paisie, a avut o mare influență asupra creșterii duhovnicești a părintelui Macarie, care îl cinstea ca pe un părinte și un povățuitor al său. Atanasie a trăit la Plosceanski vreme de zece ani, iar Macarie a avut mare folos duhovnicesc din exemplul părintelui său duhovnicesc, care a murit în cele din urmă în brațele sale, pe [[17 octombrie]] 1825.
 +
 +
Pe când se îngrijea de părintele Atanasie, monahul Macarie a avut prilejul să citească și să se hrănească din înțelepciunea duhovnicească a unei culegeri de copii ale traducerilor Părinților ascetici făcute de părintele Atanasie sub îndrumarea starețului Paisie. Printre aceste scriere se aflau lucrările Sf. [[Grigorie Sinaitul]], ''Omiliile catehetice'' ale Sf. [[Teodor Studitul]], omiliile Sf. [[Grigorie Palama]] și alte scrieri de folos duhovnicesc.
  
With Fr. Seraphim's blessing, Fr. Macarius made a pilgrimage to Kiev in 1819. On his return to Ploschansky, he visited the Glinsk Hermitage where he met Hierodeacon Samuel, who was experienced in mental prayer. Having not heard of it before Fr. Macarius was glad to meet someone who could speak about it from personal experience. In 1824, Fr. Macarius visited Rostov to venerate the [[relics]] of St. Demetrius. During the trip he visited Optina Monastery and its new Skete for the first time.  
+
Pe [[27 mai]] 1817, Macarie a fost hirotonit [[preot|ieromonah]] de episcopul Dositei.  
  
Two of Fr. Macarius's spiritual guides,  Elder Athanasius and Igumen Seraphim, passed away closely together, in 1825 and 1826 respectively. Fr. Macarius was appointed dean of the Hermitage on [[June 10]], 1826. In January 1827, he was assigned confessor at the Holy Trinity Convent of Sevsk. His acceptance of these appointments, in obedience to the will of the bishop, began his period of spiritual direction and spiritual correspondence that lasted until his death.  
+
Când [[egumen]]ul Pavel s-a retras la reședința episcopală din Kaluga în anul 1818, urmașul său a fost ieromonahul Serafim, egumenul Schitului Valea Albă din provincia Vladimir.
  
The arrival of Fr. [[Leonid of Optina|Leonid (Nagolkin)]], in 1828, at Ploschansky from the St. Alexander of Svir Monastery, with several disciples, was the answer to Fr. Macarius' prayers. Fr. Leonid was a man of great spiritual wisdom. This holy Elder, who had struggled against many visible and invisible foes, was able to give useful advice to those who were experiencing temptations. He understood from personal experience that those who wish to serve the Lord must prepare their souls for temptation. After repeated requests, he agreed to accept Fr. Macarius as a spiritual son and disciple. When Fr. Leonid moved to Optina in 1829, Fr. Macarius remained in touch with him through letters.  
+
Cu binecuvântarea egumenului Serafim, Macarie a făcut un [[pelerinaj]] la Kiev ăn anul 1919. La întoarcere, a poposit la Schitul Glinsk, unde l-a întâlnit pe ierodiaconul Samuil, un monah care avea experiența [[rugăciunea lui Iisus|rugăciunii minții]]. Macarie nu auzise despre aceast apână atunci și s-a bucurat că avea prilejul să întâlnească pe cineva care vorbea din experiența sa personală.  
  
Fr. Macarius visited Fr. Leonid at Optina in 1831 on his way to St. Petersburg, where Bp. Nicodemus of Orel was serving his term in the [[Holy Synod]]. He had appointed Fr. Macarius treasurer and steward, much to the latter's chagrin. Fr. Macarius found the bustle of the city distasteful and longed to return to the quiet of the [[monastery]], yet he persevered in his position out of obedience to the bishop. After he had completed his service in St. Petersburg, Fr. Macarius visited Fr. Leonid at Optina on his return to Ploschansky Hermitage. During his visit, he made a request to Fr. [[Moses  of Optina|Moses]] to be admitted to the Skete at Optina as soon as this might be arranged. His transfer from Ploschansky to Optina, however, did not take place until [[January 14]], 1834. Fr. Macarius finally arrived at Optina on [[February 5]], 1834.  
+
În anul 1824, părintele Macarie a vizitat orașul Rostov pentru a se închina la [[moaște]]le Sf. Dimitrie. În timpul acestei călătorii, a vizitat pentru prima dată [[Mănăstirea Optina (Rusia)|Mănăstirea Optina]] și noul schit al acesteia.
  
Now aged forty-six, Fr. Macarius placed himself at the feet of Fr. Leonid, humbling himself and demonstrating complete obedience. Initially, he helped Fr. Leonid with his correspondence, but later his responsibilities increased. In October 1836, Fr. Macarius was appointed confessor for the monastery. After Fr. Anthony was assigned as [[abbot]] to St. Nicholas Monastery in Maloyaroslavets, Fr. Macarius succeeded him as Superior of the Skete on [[December 1]], 1839. Fr. Macarius' relationship with Fr. Leonid did not change because of his new position. He never did anything without consulting Fr. Leonid and always attributed any success he achieved to the blessing and prayers of his Elder.  
+
Doi dintre părinții duhovnicești ai lui Macarie, starețul Atanasie și egumenul Serafim au trecut la Domnul în 1826 și respectiv în 1826. Pe [[10 iunie]] 1826, părintele Macarie a fost numit vicar al schitului, iar în ianuarie 1827 a fost numit [[duhovnic]] la o mănăstire de maici, Mănăstirea Sfânta Treime din Sevsk. Primirea acestor numiri, în ascultare față de episcopul său a marcat asumarea rolului de părinte spiritual și începuturile corespondenței duhovnicești pe care a purtat-o până la moartea sa.
  
Fr. Macarius remained humble and obedient to Fr. Leonid until the Elder's death on [[October 11]], 1841. During his final illness, Fr. Leonid instructed his spiritual children to go to Fr. Macarius for spiritual counsel. Seeing in Fr. Macarius the same spiritual gifts possessed by Fr. Leonid, people recommended him to their friends and acquaintances. Fr. Macarius received visitors from morning until night and also kept up an extensive spiritual correspondence.
+
Sosirea la Plosceanski a părintelui [[Leonid de la Optina|Leonid]] Nagolki de la Mănăstirea Sf. Alexandru din Svir împreună cu câțiva ucenici a fost răspunsul la rugăciunile părintelui Macarie. Cuviosul Leonid era un om de o mare înțelepciune duhovnicească. Acest cuvios părinte care se luptase împotriva multor vrăjmași văzuți și nevăzuți știa să dea sfaturi folositoare celor care erau atacați de ispite. Înțelegea din propria sa experiență că aceia care își doresc să Îl slujească pe Dumnezeu trebuie să se pregătească sufletește ca să facă față asaltului ispitelor. După multe rugăminți, cuviosul Leonid a acceptat să îl primească pe părintele Macarie ca fiu duhovnicesc și ucenic, iar când cel dintâi s-a mutat la Mănăstirea Optina în anul 1829, au păstrat legătura prin prin scrisori.
  
Fr. Macarius had always loved reading and studying patristic literature. At Ploschansky, he had copied many translations done by St. Paisius Velichkovsky that were in the possession of Schemamonk Athanasius. At Optina, his knowledge and understanding of the Fathers increased under the guidance of Fr. Leonid. Encouraged by Abbots Anthony and Moses, conditions were favorable for publication of the manuscripts possessed by Optina. In 1847, through arrangement with Ivan V. Kireyevsky, the editor of ''The Muscovite'', publication, under the supervision of Fr. Macarius, began of sixteen books of patristic literature, including works by St. Nilus of Sora, Ss. Barsanuphius and John, St. Simeon the New Theologian, and St. Isaac of Syria.
+
Părintele Macarie l-a vizitat la Optina pe cuviosul Leonid, pe când era în drum spre Sankt Petersburg. Episcopul Nicodim de Orel fusese numit în [[Sinodul guvernant apostolic|Sinodul guvernant]] al Bisericii Ortodoxe Ruse Ruse și îl numise ca econom și intendent pe părintele Macarie, spre regretul acestuia. Cuviosul Macarie a îndurat cu greu viața aglomerată a orașului, dorindu-și să se întoarcă în liniștea mănăstirii sale, dar a rămas să își facă datoria din ascultare față de episcopul său. După ce și-a încheiat misiunea la Sankt Petersburg, Pr. Macarie la vizitat iarăși pe cuviosul Leonid, pe drumul de întoarcere la schitul Plosceanski. În timpul acestei vizite, l-a rugat pe cuviosul [[Moise de la Optina]] să fie primit în schitul mănăstirii Optina cât de curând s-ar fi putut. Mutarea lui de la Plosceanski la Optina s-a făcut însă abia pe [[14 ianuarie]] 1834, și Macarie a ajuns în sfârșit la Optina pe [[5 februarie]] 1834.  
  
On [[November 30]], 1853, Fr. Macarius resigned as Superior of the Skete of St. John the Baptist and was succeeded by Fr. Paphnutius, exactly fourteen years from the time Fr. Macarius had first assumed the office.
+
===La Mănăstirea Optina===
  
On [[August 26]], 1860, Fr. Macarius became ill with ischuria, a urinary ailment. His condition worsened over the next several days. As Fr. Macarius showed no improvement, he received [[Holy Unction]] and the life-giving Mysteries of Christ. On [[September 4]], he received Holy [[Communion]] after [[Vespers]]. Visiting doctors could do nothing for him, and he received Holy Communion a second time on [[September 6]]. Then, on the morning of [[September 7]], 1860, Fr. Macarius reposed to the Lord while the Ninth Ode of the Canon for the Departure of the Soul from the Body was being read.  
+
Ajuns la vârsta de 46 de ani, Macarie s-a pus atunci sub ascultarea deplină a cuviosului Leonid. La început, l-a ajutat pe cuviosul Leonid la scrierea corespondenței acestuia, apoi responsabilitățile care i-au fost ăncredințate au crescut. În octombrie 1836, părintele Macarie a fost numit duhovnic al mănăstirii. După ce părintele Antonie, egumenul schitului Optinei a fost numit [[stareț]] al Mănăstirii Sf. Nicolae din Maloiaroslaveț, părintele Macarie a preluat însărcinarea de [[egumen]] al Schitului Optinei pe [[1 decembrie]] 1839. Cu toate acestea, Macarie a rămas sub ucenicia și ascultarea cuviosului Leonid, fără sfatul căruia nu făcea nimic. Toate reușitele sale le atribuia binecuvântării și rugăciunilor părintelui său duhovnicesc.
  
Having been secretly tonsured into the Great Schema two years earlier, a schema which had been blessed on the Lord's Sepulchre was placed on his body. Fr. Macarius was buried on [[September 10]] in a grave prepared for him opposite the [[altar]] of the St. Nicholas [[chapel]] in the main [[church]] of the monastery. He was buried to the right of the grave of Fr. Leonid, his friend and fellow [[asceticism|ascetic]].  
+
Părintele Macarie a rămas în această rânduială a ascultăroo față de cuviosul Leonid până la moartea părintelui său, pe [[11 octombrie]] 1841. Pe când era pe moarte, cuviosul Leonid le-a cerut ucenicilor lui duhovnicești ca după moartea sa să caute sfaturile duhovnicești ale părintelui Macarie. Faima părintelui Macarie ca sfătuitor duhovnicesc s-a răspândit. Văzând că acesta primise aceleași daruri duhovnicești ca și părintele Leonid, lumea alerga la el și răspândea vestea despre darurile acestea, astfel încât părintele Macarie ajunsese să primească vizitatori de dimineața până seara, ținând în același timp o vastă corespondență duhovnicească.
  
==Glorification==
+
Părintele Macarie avea mare râvnă spre studierea literaturii patristice. La Plosceanski, copiase multe traduceri făcute de cuviosul Paisie Velicicovski care se găseau în posesia schimonahului Atanasie. La Optina, a sporit și mai mult în cunoașterea și înțelegerea scrierilor Părinților, sub povățuirea cuviosului Leonid. Încurajat de stareții Antonie și Moise și folosindu-se de condițiile favorabile pentru publicarea manuscriselor aflate la Optina, a început editarea acestora. În anul 1847, în înțelegere cu Ivan Kireevski, editorul revistei ''Moscovitul'', a început publicarea a șaisprezece cărți din literatura patristică, prntre care scrierile cuviosului [[Nil Sorski|Nl din Sora]], ale stareților [[Varsanufie din Gaza|Varsanufie și Ioan]], ale Sf. [[Simeon Noul Teolog]] și ale Sf. [[Isaac Sirul]].
Elder Macarius of Optina was glorified with all the Elders of Optina by the Russian Orthodox Church Outside Russia in 1990. The [[feast day]] for St. Macarius of Optina is September 7.
 
  
The local veneration of the Elders of Optina was authorized by the [[Church of Russia|Patriarchate of Moscow]] on [[June 13]], 1996. [[Glorification]] of the Elders of Optina for universal [[veneration]] occurred on [[August 7]], 2000.
+
Pe [[30 noiembrie]] 1853, la paisprezece ani după ce fusese numit egumen al Schitului Sf. Ioan Botezătorul, cuviosul Macarie a demisionat din funcția de egumen, locul său fiind luat de părintele Pafnutie.
  
==Sources==
+
===Boala și moartea===
*[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=148999 OCA:Venerable Macarius of Optina]
+
Pr [[26 august]] 1860, părintele Macarie s-a îmbolnăvit grav, suferind de retenție urinară. Starea lui s-a înrăutățit mult în câteva zile, astfel încât i s-a săvârșit slujba [[Sfântul Maslu|Sfântului Maslu]] și a fost împărtășit cu [[Euharistie|Sfintele Taine]], pe 4 septembrie, după [[Vecernia|Vecernie]]. Doctorii nu l-au putut ajuta, așa încât a făst împărtășit a doua oară pe [[6 septembrie]], iar în dimineața de [[7 septembrie]] a trecut la Domnul, în timp ce i se citea [[canon (imn)|Canonul]] pentru ieșirea sufletului, în timpul odei a noua a canonului.  
*[http://www.standrewfoolforchrist.org/resources/elder_macarius.html  Elder Macarius]
 
*[http://www.holy-transfiguration.org/library_en/saints_optina.html Saints of Optina]
 
*[http://www.roca.org/OA/97/97k.htm#Hieroschemamonk%20Macarius Hieroschemamonk Macarius]
 
  
 +
Pentru că primise tuns în [[treptele călugăriei#Marea Schimă|Marea Schimă]] în ascuns, în urmă cu doi ani, peste trupul său a fost așezat un [[analav]] care fusese binecuvântat prin atingerea de Sfântul Mormânt al Mântuitorului. Cuviosul Macarie a fost înmormântat pe [[10 septembrie]] într-un mormânt pregătit pentru el în fața [[altar]]ului paraclisului Sf. Nicolae din [[catolicon|biserica mare]] a mănăstirii. A fost înmormântat la dreapta mormântului Cuviosului Leonid, părintele și prietenul său duhovnicesc.
 +
 +
==Proslăvirea==
 +
Cuviosul Macarie a fost [[proslăvire|proslăvit]] în anul 1990, împreună cu toți cuvioșii stareți ai Mănăstirii Optina de către [[Biserica Ortodoxă Rusă în Exil|Biserica Ortodoxă Rusă din Exil]], care a rânduit ziua de [[7 septembrie]] ca zi de prăznuire a cuviosului Macarie de la Optina.
 +
 +
Cinstirea în plan local a Stareților de la Optina a fost recunoscută de [[Biserica Ortodoxă Rusă]] (pe [[13 iunie]] 1996), care a generalizat cultul sfinților stareți de la Optina pe [[7 august]], 2000.
 +
 +
==Surse==
 +
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=148999 OCA:Venerable Macarius of Optina]
 +
*en: [http://www.standrewfoolforchrist.org/resources/elder_macarius.html  Elder Macarius]
 +
*en: [http://www.holy-transfiguration.org/library_en/saints_optina.html Saints of Optina]
 +
*en:[http://www.roca.org/OA/97/97k.htm#Hieroschemamonk%20Macarius Hieroschemamonk Macarius]
 +
*ro: [http://calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie07.htm Sinaxar 7 septembrie]
 +
*ro: ''Patericul de la Optina'', [http://logos.md/carti/optina/pater_opt.html#IVMACARIE Viața și minunile cuviosului Macarie]
 
[[Category: Sfinți]]
 
[[Category: Sfinți]]
 
[[Category: Sfinți ruși]]
 
[[Category: Sfinți ruși]]
 
[[Category: Monahi]]
 
[[Category: Monahi]]
 
[[Category: Cuvioși]]
 
[[Category: Cuvioși]]
 +
 +
[[en:Macarius of Optina]]

Versiunea curentă din 3 decembrie 2018 09:19

Cuviosul Părintele nostru Macarie (Ivanov) de la Optina (1788-1860) a fost un ieroschimonah de la Mănăstirea Optina, din grupul Părinților din secolul al XIX-lea cunoscut sub numele de Stareții de la Optina. Prăznuirea cuviosului Macarie se face pe 7 septembrie, iar împreună cu Sfinții Stareți de la Optina este prăznuit pe 11 octombrie.

Viața

Mihail (viitorul Macarie) Ivanovici Ivanov s-a născut pe 20 noiembrie 1788, într-o familie aristocratică din apropiere de Kaluga. Părinții săi, Nicolae și Elisabeta Ivanov erau cunoscuți pentru evlavia lor. Mama sa era grav bolnavă de tuberculoză, iar pentru ca aceasta să își poată urma tratamentul, familia sa a fost nevoită să se mute frecvent. Elisabeta Ivanovna a murit pe 21 ianuarie 1797.

Tinerețea

După moartea ei, Mihail s-a mutat din nou, locuind o vreme cu sora sa Daria și cu soțul acesteia, Simeon Peredelski, în satul Karacev. Aici Mihail a urmat cursurile școlii parohiale. În anul 1802, Mihail și cei doi frați ai săi s-au mutat din nou la mătușa sa, Anna M. Vervekina, unde și-a continuat educația alături de fiul acesteia.

În 1802, Mihail și fratele său Alexei au început să lucreze la Trezoreria Districtului Lgov în calitate de asistenți contabili. În această calitate, și-a câștigat reputația de contabil riguros și a fost numit director al Comitetului Financiar din Kursk în anul 1805. Pe 17 martie 1806, tatăl său a murit și a fost înmormântat în apropierea bisericii parohiale din Turiscev.

Intrarea în monahism

În octombrie 1810, Mihail a vizitat Schitul Plosceanski, de unde le-a scris fraților săi, spunându-le că intenționa sî rămână la schit și încredințându-le toată averea familiei, cu condiția de a dona 1.000 de ruble pentru construirea unei biserici de piatră în satul Turiscev, unde era înmormântat tatăl lor.

La o lună de la intrarea sa în mănăstire, a fost primit ca frate. Pe 24 decembrie 1810 a primit tunderea de rasofor, primind numele de Melchisedec.

La începutul anului 1815, ieromonahl Pavel, care fusese tuns în monahism la Muntele Athos a devenit egumenul schitului de la Plosceanski. La scurt timp după aceea, observând râvna lui Melchisedec pentru viața monahală și la îndeplinirea ascultărilor care îi erau încredințate, starețul a rânduit ca acesta să primească Schima mică și noul nume de Macarie pe 7 martie 1815. După câteva zile, pe 12 martie episcopul Dositei de Orel și Sevsk l-a hirotonit ierodiacon.

Întâlniri duhovnicești

În 1817, ieroschimonahul Atanasie Zaharov, un ucenic al Sfântului Paisie Velicicovski s-a întors la mănăstirea Plosceanski pentru a-și îngriji sănătatea. Părintele Atanasie, care trăise vreme de șapte ani la Mănăstirea Neamț din Moldova și fusese tuns în monahism chiar de Sfântul stareț Paisie, a avut o mare influență asupra creșterii duhovnicești a părintelui Macarie, care îl cinstea ca pe un părinte și un povățuitor al său. Atanasie a trăit la Plosceanski vreme de zece ani, iar Macarie a avut mare folos duhovnicesc din exemplul părintelui său duhovnicesc, care a murit în cele din urmă în brațele sale, pe 17 octombrie 1825.

Pe când se îngrijea de părintele Atanasie, monahul Macarie a avut prilejul să citească și să se hrănească din înțelepciunea duhovnicească a unei culegeri de copii ale traducerilor Părinților ascetici făcute de părintele Atanasie sub îndrumarea starețului Paisie. Printre aceste scriere se aflau lucrările Sf. Grigorie Sinaitul, Omiliile catehetice ale Sf. Teodor Studitul, omiliile Sf. Grigorie Palama și alte scrieri de folos duhovnicesc.

Pe 27 mai 1817, Macarie a fost hirotonit ieromonah de episcopul Dositei.

Când egumenul Pavel s-a retras la reședința episcopală din Kaluga în anul 1818, urmașul său a fost ieromonahul Serafim, egumenul Schitului Valea Albă din provincia Vladimir.

Cu binecuvântarea egumenului Serafim, Macarie a făcut un pelerinaj la Kiev ăn anul 1919. La întoarcere, a poposit la Schitul Glinsk, unde l-a întâlnit pe ierodiaconul Samuil, un monah care avea experiența rugăciunii minții. Macarie nu auzise despre aceast apână atunci și s-a bucurat că avea prilejul să întâlnească pe cineva care vorbea din experiența sa personală.

În anul 1824, părintele Macarie a vizitat orașul Rostov pentru a se închina la moaștele Sf. Dimitrie. În timpul acestei călătorii, a vizitat pentru prima dată Mănăstirea Optina și noul schit al acesteia.

Doi dintre părinții duhovnicești ai lui Macarie, starețul Atanasie și egumenul Serafim au trecut la Domnul în 1826 și respectiv în 1826. Pe 10 iunie 1826, părintele Macarie a fost numit vicar al schitului, iar în ianuarie 1827 a fost numit duhovnic la o mănăstire de maici, Mănăstirea Sfânta Treime din Sevsk. Primirea acestor numiri, în ascultare față de episcopul său a marcat asumarea rolului de părinte spiritual și începuturile corespondenței duhovnicești pe care a purtat-o până la moartea sa.

Sosirea la Plosceanski a părintelui Leonid Nagolki de la Mănăstirea Sf. Alexandru din Svir împreună cu câțiva ucenici a fost răspunsul la rugăciunile părintelui Macarie. Cuviosul Leonid era un om de o mare înțelepciune duhovnicească. Acest cuvios părinte care se luptase împotriva multor vrăjmași văzuți și nevăzuți știa să dea sfaturi folositoare celor care erau atacați de ispite. Înțelegea din propria sa experiență că aceia care își doresc să Îl slujească pe Dumnezeu trebuie să se pregătească sufletește ca să facă față asaltului ispitelor. După multe rugăminți, cuviosul Leonid a acceptat să îl primească pe părintele Macarie ca fiu duhovnicesc și ucenic, iar când cel dintâi s-a mutat la Mănăstirea Optina în anul 1829, au păstrat legătura prin prin scrisori.

Părintele Macarie l-a vizitat la Optina pe cuviosul Leonid, pe când era în drum spre Sankt Petersburg. Episcopul Nicodim de Orel fusese numit în Sinodul guvernant al Bisericii Ortodoxe Ruse Ruse și îl numise ca econom și intendent pe părintele Macarie, spre regretul acestuia. Cuviosul Macarie a îndurat cu greu viața aglomerată a orașului, dorindu-și să se întoarcă în liniștea mănăstirii sale, dar a rămas să își facă datoria din ascultare față de episcopul său. După ce și-a încheiat misiunea la Sankt Petersburg, Pr. Macarie la vizitat iarăși pe cuviosul Leonid, pe drumul de întoarcere la schitul Plosceanski. În timpul acestei vizite, l-a rugat pe cuviosul Moise de la Optina să fie primit în schitul mănăstirii Optina cât de curând s-ar fi putut. Mutarea lui de la Plosceanski la Optina s-a făcut însă abia pe 14 ianuarie 1834, și Macarie a ajuns în sfârșit la Optina pe 5 februarie 1834.

La Mănăstirea Optina

Ajuns la vârsta de 46 de ani, Macarie s-a pus atunci sub ascultarea deplină a cuviosului Leonid. La început, l-a ajutat pe cuviosul Leonid la scrierea corespondenței acestuia, apoi responsabilitățile care i-au fost ăncredințate au crescut. În octombrie 1836, părintele Macarie a fost numit duhovnic al mănăstirii. După ce părintele Antonie, egumenul schitului Optinei a fost numit stareț al Mănăstirii Sf. Nicolae din Maloiaroslaveț, părintele Macarie a preluat însărcinarea de egumen al Schitului Optinei pe 1 decembrie 1839. Cu toate acestea, Macarie a rămas sub ucenicia și ascultarea cuviosului Leonid, fără sfatul căruia nu făcea nimic. Toate reușitele sale le atribuia binecuvântării și rugăciunilor părintelui său duhovnicesc.

Părintele Macarie a rămas în această rânduială a ascultăroo față de cuviosul Leonid până la moartea părintelui său, pe 11 octombrie 1841. Pe când era pe moarte, cuviosul Leonid le-a cerut ucenicilor lui duhovnicești ca după moartea sa să caute sfaturile duhovnicești ale părintelui Macarie. Faima părintelui Macarie ca sfătuitor duhovnicesc s-a răspândit. Văzând că acesta primise aceleași daruri duhovnicești ca și părintele Leonid, lumea alerga la el și răspândea vestea despre darurile acestea, astfel încât părintele Macarie ajunsese să primească vizitatori de dimineața până seara, ținând în același timp o vastă corespondență duhovnicească.

Părintele Macarie avea mare râvnă spre studierea literaturii patristice. La Plosceanski, copiase multe traduceri făcute de cuviosul Paisie Velicicovski care se găseau în posesia schimonahului Atanasie. La Optina, a sporit și mai mult în cunoașterea și înțelegerea scrierilor Părinților, sub povățuirea cuviosului Leonid. Încurajat de stareții Antonie și Moise și folosindu-se de condițiile favorabile pentru publicarea manuscriselor aflate la Optina, a început editarea acestora. În anul 1847, în înțelegere cu Ivan Kireevski, editorul revistei Moscovitul, a început publicarea a șaisprezece cărți din literatura patristică, prntre care scrierile cuviosului Nl din Sora, ale stareților Varsanufie și Ioan, ale Sf. Simeon Noul Teolog și ale Sf. Isaac Sirul.

Pe 30 noiembrie 1853, la paisprezece ani după ce fusese numit egumen al Schitului Sf. Ioan Botezătorul, cuviosul Macarie a demisionat din funcția de egumen, locul său fiind luat de părintele Pafnutie.

Boala și moartea

Pr 26 august 1860, părintele Macarie s-a îmbolnăvit grav, suferind de retenție urinară. Starea lui s-a înrăutățit mult în câteva zile, astfel încât i s-a săvârșit slujba Sfântului Maslu și a fost împărtășit cu Sfintele Taine, pe 4 septembrie, după Vecernie. Doctorii nu l-au putut ajuta, așa încât a făst împărtășit a doua oară pe 6 septembrie, iar în dimineața de 7 septembrie a trecut la Domnul, în timp ce i se citea Canonul pentru ieșirea sufletului, în timpul odei a noua a canonului.

Pentru că primise tuns în Marea Schimă în ascuns, în urmă cu doi ani, peste trupul său a fost așezat un analav care fusese binecuvântat prin atingerea de Sfântul Mormânt al Mântuitorului. Cuviosul Macarie a fost înmormântat pe 10 septembrie într-un mormânt pregătit pentru el în fața altarului paraclisului Sf. Nicolae din biserica mare a mănăstirii. A fost înmormântat la dreapta mormântului Cuviosului Leonid, părintele și prietenul său duhovnicesc.

Proslăvirea

Cuviosul Macarie a fost proslăvit în anul 1990, împreună cu toți cuvioșii stareți ai Mănăstirii Optina de către Biserica Ortodoxă Rusă din Exil, care a rânduit ziua de 7 septembrie ca zi de prăznuire a cuviosului Macarie de la Optina.

Cinstirea în plan local a Stareților de la Optina a fost recunoscută de Biserica Ortodoxă Rusă (pe 13 iunie 1996), care a generalizat cultul sfinților stareți de la Optina pe 7 august, 2000.

Surse