Macarie de Vicina

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Cel între sfinţi părintele nostru Macarie de Vicina s-a născut undeva la sfârşitul secolului al XIII-lea virţuind până aproape de jumătatea secolului al XIV-lea.

Cuviosul Ierarh Macarie a ajuns în anul 1337 mitropolit al Vicinei, urmând în această funcţie arhierească mitropolitului Luca de Vicina,păstorind turma lui Hristos de la Gurile Dunării până în anul 1347.

Între anii 1341-1347, mitropolitul Macarie al Vicinei ia parte la mai multe sinoade locale care au avut loc la Patriarhia din Constantinopol. În cele două sinoade din anii 1341 şi 1343, care discută şi iau apărarea Sfântului Grigorie Palama, privind învăţătura isihastă atonită de iluminare duhovnicească prin practicarea rugăciunii lui Iisus şi învăţătura despre energiile necreate ale Duhului Sfânt, mitropolitul Macarie al Vicinei, alături de patriarhul ecumenic, Ioan al XlV-lea Caleca, aprobă aceste învăţături palamite de iluminare şi sporire duhovnicească, ca fiind întru totul adevărate şi ortodoxe.

Mitropolitul Macarie, de formaţie isihastă atonită, era bun prieten al Sfântului Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, şi al Sfântului Grigorie Sinaitul, întemeietorul Mănăstirii Paroria, vestit centru isihast din Munţii Balcani pe la jumătatea secolului al XIV-lea, unde se nevoiau şi numeroşi călugări „vlahi" din Ţara Românească şi Dobrogea. Mitropolitul Macarie al Vicinei apără cu statornicie Ortodoxia la Gurile Dunării, susţine Mănăstirea Sfântul Atanasie cel Mare de la Niculiţel şi micile sihăstrii din partea locului, intră în legătură cu voievodul Alexandru I Basarab şi hirotoneşte preoţi pentru Ţara Românească şi pentru sudul Moldovei. El era părinte sufletesc, atât al românilor de la sudul, cât şi de la nordul Dunării.

Acest mare susţinător al monahismului românesc şi aprig apărător al ortodoxiei se mută în anul 1347, la cereştile lăcaşuri,numărându-se în ceata Cuvioşilor Ierarhi.