Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Macarie al II-lea

Liturghierul tipărit de Macarie în 1508 (prima pagină)

Macarie al II-lea a fost un călugăr sârb, tipograf remarcabil, care a realizat primele tipărituri de pe teritoriul actual al României: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) și Tetraevanghelul (1512). Cunoscut și sub numele de Macarie ieromonahul, sau Macarie tipograful, între anii 1512–1521 a fost mitropolit al Ungro-Vlahiei.

Liturghierul lui Macarie a fost primul Liturghier tipărit în întreaga lume. Prima ediție a Liturghierului în limba greacă a apărut abia în anul 1526 la Veneția și concomitent la Roma.

Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în România
OrtodoxiainRomania.gif
General
Biserica Ortodoxă Română
Sfântul Sinod
AutocefaliaPatriarhatul
Limba română
Specificul spiritual
Sfinți
Cronologia sfinților
Sinaxar
Sfinții Închisorilor
Ierarhi
Mucenicii dobrogeni
EvanghelicusEfremTit și Gordian
Cărturarii munteni
MacarieAntimGrigorie Dascălul
Umaniștii moldoveni
VarlaamDosofteiVeniamin Costachi
Mărturisitorii ardeleni
IorestSava BrancoviciIosif Mărturisitorul
Arhipăstorii moderni
ȘagunaMelchisedecIosif cel Milostiv
Monahism
MănăstiriȘcoliSpitale
Începuturile monahismului
Curente duhovnicești
Duhovnicii veacului XX
Stareți
Clasici — NicodimPaisieCalinic
Sec. XX — CleopaPapaciocPârvu
Preoți
Preoții din vechime
178418211848
185918771892
190719161918
Istorie
Cronologia istorică
Dobrogea antică
Mărturii arheologiceEparhii dispărute
Formarea primelor state
ArdealȚara RomâneascăMoldova
Introducerea limbii române în slujbe
Nașterea uniației în Transilvania‎
Învățământul teologicPresa bisericească
Basarabia românilorBasarabia răpită
România și alte Biserici Ortodoxe
Relațiile cu:
Bisericile greceștiBisericile slave
Biserica georgianăPatriarhiile apostolice
Muntele Athos
Literatură
Primele
ScrieriScrieri în românăTipărituri
Scrieri de temelie
Învățăturile lui Neagoe Basarab (sec. XVI)
Pravila de la Govora (1640)
Mărturisirea Ortodoxă (1642)
Cazania lui Varlaam (1643)
Noul Testament de la Alba Iulia (1648)
Psaltirea în versuri (1673)
Biblia de la București (1688)
Mineiele de la Râmnic (1780)
Scrieri moderne
Literatura teologică în epoca fanariotă
Literatura teologică în sec. XIX
Artă
ArhitecturăPicturăMuzică
SculpturăBroderieArgintărie
Biserica și statul
Domniile și Biserica
Regulamentul Organic (1831–1832)
Reformele lui Cuza (1859–1866)
Legea organică (1872)
Legea clerului mirean (1893)
Legea și statutul BOR (1925)
Editaţi această casetă

Viața

S-a născut spre sfârșitul secolului al XV-lea în Zeta (partea de sud a actualului stat Muntenegru). După ce a intrat în cinul monahal, a fost trimis la Veneția pentru a învăța meșteșugul de tipograf. După ce s-a întors în Muntenegru, a activat la Cetinje (capitala istorică a țării), unde a tipărit mai multe cărți în slavona bisericească.

Tipograf

În anul 1507, domnul Țării Românești, Radu cel Mare, l-a chemat la Târgoviște, pentru a realiza tipărituri care să ajute la o mai bună organizare a Bisericii, precum și la consolidarea prestigiului Bisericii ca principal sprijin al statului. Macarie a răspuns acestei chemări, unul dintre motivele pentru care și-a părăsit locurile natale fiind faptul că cea mai mare parte a Muntenegrului, inclusiv Cetinje, fusese cucerită de Imperiul Otoman. El și-a dat seama că în Țara Românească, unde otomanii nu se amestecau în religia localnicilor, avea șanse reale de a-și continua opera de tipărire a cărților de cult.[1] Este posibil ca el să fi ajuns la Târgoviște odată cu Maxim Brancović (viitorul mitropolit al Ungro-Vlahiei între anii 1505–1508 și care a fost canonizat mai târziu de Biserica Ortodoxă Sârbă[2]), chemat și el de Radu cel Mare la Târgoviște.[3]

Din inițiativa lui Radu cel Mare, sprijinitor al Bisericii și al culturii, Macarie a început lucrarea sa de tipărire de cărți în limba slavonă la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște, devenind astfel primul tipograf din țările române.[4] Prima tipăritură realizată aici a fost un Liturghier, cunoscut în istorie ca „Liturghierul lui Macarie” (1508) și care este prima carte tipărită pe teritoriul actual al României.[5] Deși în limba slavonă, această carte este importantă și semnificativă nu numai ca fiind prima tipăritură din țările române, dar și ca primă carte de cult tipărită pentru cerințele clerului ortodox.[6]

Ulterior, Macarie a mai tipărit la Mănăstirea Dealu încă două cărți în limba slavonă: Octoihul (în 1510[7]) și Tetraevanghelul (în 1512)[8], acesta din urmă fiind și prima ediție tipărită a evangheliilor în alfabet chirilic și în limba slavonă bisericească apărută în Europa.[9]

Mitropolit ai Ungro-Vlahiei

În anul 1512, Macarie a devenit mitropolit al Ungro-Vlahiei, păstorind această mitropolie până în anul 1521, în aproape tot timpul domniei lui Neagoe Basarab.[10][11][12]

Nicolae Iorga, în cartea sa Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, scrie:

După aceasta dată, oprind astfel cursul lucrărilor singurei tipografii slavone din Balcani, ca răsplată, Neagoe, sau, cum își zicea, după numele tatălui său, Basarab-Vodă, ceru de la Patriarhul Constantinopolului Pahomie - pe care-l întâlnim intre 1505 și 1514 - să-l facă Mitropolit pe Macarie. Că Biserica munteană rămăsese fără cârmuitor de la plecarea lui Nifon, care poate va fi aruncat și blăstămul asupra așezământului creat din nou de dânsul, o dovedesc cuvintele lui Gavriil Protul: „Și, cum rădică David chivotul legii Domnului, așa și Neagoe-Vodă rădică biserica cea căzută și puse pre Macarie Mitropolit a toată Țara Românească, a plaiurilor și a Severinului”.[13]

Mitropolitul Macarie s-a bucurat de o deosebită considerație din partea lui Neagoe Basarab, de vreme ce în „Învățăturile” către fiul său Teodosie există un capitol intitulat: „Cartea lui Neagoe Voevod către chir Vlădica Macarie și către alți egumeni, ieromonahi și preoți și către tot clirosul...” (cap. III, partea II).[14]

Se pune o întrebare: de ce nu a continuat Macarie activitatea tipografică după ce a ajuns în scaunul mitropolitan, așa cum au făcut alți vlădici ridicați la această treaptă din rândul călugărilor tipografi (Mitrofan al Buzăului, Antim Ivireanul ș.a.)

Conform Pr. Mircea Păcurariu, pricina trebuie căutată în starea în care se afla atunci Biserica din Tara Românească. Timpul prea scurt petrecut în Țara Românească de patriarhul Nifon și de mitropolitul Maxim Brancovici nu le-a îngăduit să îndrepte stările de lucruri existente, iar după aceea, scaunul mitropolitan a rămas vacant timp de patru ani. În astfel de împrejurări, noul mitropolit a avut rostul de a pune rânduială în viaţa Bisericii, de a purta grija ridicării mănăstirii de la Curtea de Argeş, a bisericii mitropolitane din Târgoviște și a mutării scaunului Mitropoliei în acest oraș.

În sfârșit, poate că Macarie nici n-a avut în jurul său oameni pricepuți în meșteșugul tiparului, care să-i continue munca. Din cele trei tipărituri ale sale rezultă că toată truda i-a revenit lui, nepomenind vreun ucenic, așa cum vor face tipografii de mai târziu (Coresi, Antim Ivireanul ș.a.). În sfârșit, Neagoe Basarab, prins în atâtea lucrări de construcție, nu va fi putut face față cheltuielilor legate de tipărirea unor cărți noi. Acestea ar fi motivele pentru care Macarie a întrerupt activitatea tipografică după ce a ajuns în scaunul mitropolitan, îndreptându-și atenția mai mult spre problemele administrative-gospodărești. Și-a va fi încheiat păstoria cam în același timp cu domnul său Neagoe Basarab, care trecuse la cele veșnice la 15 septembrie 1521.

Din cele expuse, rezultă că mitropolitul Macarie a fost o mare personalitate bisericească și culturală, care a imprimat un duh nou în viața Bisericii din Țara Românească, în primul rând prin introducerea tiparului.

Tipărituri realizate

Articol principal: Începuturile activității tipografice românești.
  • Octoih, Cetinje, 1494
  • Psaltire cu tâlc, Cetinje, 1495
  • Molitvenic, Cetinje, 1493-1495
  • Liturghier, Târgoviște, 1508
  • Octoih, Târgoviște, 1510
  • Tetraevanghel, Târgoviște, 1512

Note

  1. Enciclopedia orașului Târgoviște (2012), Macarie Ieromonahul, p. 297.
  2. Enciclopedia orașului Târgoviște (2012), p. 317.
  3. Păcurariu (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, p. 535.
  4. Păcurariu (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, p. 536.
  5. Păcurariu (2002), Dicționarul Teologilor Români, p. 258.
  6. Iorga (1908), Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, p. 70.
  7. Octoih slavonesc 1510, Institutul Național al Patrimoniului: Catalogul colectiv al cărții vechi românești, accesat 9 mai 2023
  8. Evangheliar slavonesc 1512, Institutul Național al Patrimoniului: Catalogul colectiv al cărții vechi românești, accesat 11 mai 2023
  9. Das Tetraevangelium des Makarije aus dem Jahre 1512. Der erste kirchenslavische Evangelien-Druck. Faksimile-Ausgabe / Besorgt und eingeleitet von H. Miklas unter Mitwirkung von S. Godorogea und Ch. Hannick. Paderborn-München-Wien-Zürich: Ferdinand Schöningh, 1999. ISBN 978-3-506-71668-2.
  10. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, pp. 536-537. ISBN 973-9130-08-9
  11. Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Editura Enciclopedică, București, 2002, p. 258. ISBN 973-45-0409-6
  12. Mihai Stan (coord.), Enciclopedia orașului Târgoviște, ediția a II-a, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012, p. 297. ISBN 978-973-712-679-5
  13. Iorga (1908), Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, p. 72.
  14. Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie

Bibliografie

  • Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908
  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, ISBN 973-9130-08-9
  • Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Editura Enciclopedică, București, 2002, ISBN 973-45-0409-6
  • Mihai Stan (coord.), Enciclopedia orașului Târgoviște, ediția a II-a, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012, ISBN 978-973-712-679-5


Casetă de succesiune:
Macarie al II-lea
Precedat de:
Maxim Brancovici
Mitropolit al Ungro-Vlahiei
1512-1521
Urmat de:
Ilarion al II-lea