Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Macarie Alexandrinul

Versiunea din 6 mai 2016 23:46, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (Pagină nouă: '''Macarie Alexandrinul''' este un călugăr egiptean din secolul al IV-lea, unul din Părinții primei generații a părinților pustiei. Este cunoscut ...)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)

Macarie Alexandrinul este un călugăr egiptean din secolul al IV-lea, unul din Părinții primei generații a părinților pustiei. Este cunoscut în principal din Patericul egiptean și din Istoria lausiacă a lui Paladie, unde este numit Macarie Alexandrinul sau „Citadinul” sau „Orășanul”, pentru a-l diferenția de un alt Macarie important din aceeași epocă, cuviosul Macarie cel Mare, zis „Egipteanul”. Cuviosul Macarie Alexandrinul este prăznuit la data de 19 ianuarie în Biserica Ortodoxă (în aceeași zi cu Macarie Egipteanul) și la 1 mai în Biserica coptă.

Viața

Macarie Alexandrinul s-a născut la anul 293. A fost în tinerețe cofetar la Alexandria. La vârsta de 40 de ani, în anul 333 primește botezul și se decide să devină călugăr în deșertul Egiptului. Merge la Antonie cel Mare, care îl tunde în monahism.

Après quelques années, il se rendit à Schetia, ainsi qu'à Nitria. Comme d'autres moines de la première génération, Macaire n'était nullement confiné à un seul lieu. Il disposait de quatre cellules, une à Nitrie, une à Kellia, une à Scété et une autre « au Sud-Ouest ». Il fut un des premiers moine de Nitria à être ordonné prêtre.

Son zèle de néophyte le rendit avide d'égaler, voire de dépasser, tous les autres moines en ascèse. Ayant appris que les moines de Tabenisi ne mangeaient rien de cuit durant le Carême, il passa sept ans à ne manger que des légumes crus et des lentilles trempées. Paladie al Elenopolisului, dans son Histoire lausiaque, rapporte qu'il se fit, bien plus tard, admettre incognito au monastère de Tabennèse, dirigé par Pahomie cel Mare. La rigueur de son ascèse le fit reconnaître, et Pacôme lui demanda de partir « pour ne pas décourager les autres moines ».

Il vécut une soixantaine d'années au désert et mourut en 393, centenaire.

Quoiqu'on les confonde parfois, Pallade le différencie nettement non seulement de Macaire de Scété, mais aussi d'un autre Macaire, dit « le Jeune ». Toutefois, dans de nombreux ouvrages, lorsqu'il est question de « Macaire le Jeune », c'est du « Citadin » dont il est question.

Scrieri

Outre ses apophtegmes, la tradition attribue à Macaire d'Alexandrie, faussement sans doute, quelques opuscules (Clavis Patrum Græcorum 2400-2403).

Surse

Bibliografie

  • Paladie al Elenopolisului, Istoria lausiacă, cap. 18.
  • D. J. Chitty, « Et le désert devint une cité », dans Spiritualité orientale n° 31, Bellefontaine.

Note