Macarie Alexandrinul s-a născut la anul 293. A fost în tinerețe cofetar la [[Alexandria]]. La vârsta de 40 de ani, în anul 333 primește [[botez]]ul și se decide să devină călugăr în deșertul Egiptului. Merge la [[Antonie cel Mare]], care îl tunde în [[monahism]].
Après quelques années, il se rendit à După câțiva ani merge la [[Schetia]], ainsi qu'à și la [[Nitria]]. Comme d'autres moines de Ca și alți părinți din prima generație a Părinților pustiei, Macarie Alexandrinul avea mai multe chilii, patru, în locuri diferite din deșertul Egiptului: una la Nitria, una la première génération[[Kellia]] („Chiliile”), Macaire n'était nullement confiné à un seul lieuuna la Schetia și o alta « la sud-vest » („în Libia”, zice Paladie). Chiliile acestea erau diferite: „Unele din ele erau fără ferestre. În ele se spunea că ședea în postul mare în întuneric. Iar alta era mai îngustă, încât nu putea să-și întindă picioarele. Il disposait de quatre cellulesȘi iarăși, une à Nitriealta mai largă, une à Kelliaîn care se întâlnea cu cei care îl vizitau.”<ref>Paladie al Elenopolisului, ''Istoria lausiacă'', une à Scété et une autre « au Sud-Ouest »cap. Il fut un des premiers moine de Nitria à être ordonné prêtre18.</ref>
Son zèle de néophyte le rendit avide d'égaler, voire de dépasser, tous les autres moines en ascèse. Ayant appris que les moines A fost unul din primii călugări de la Nitria hirotonit [[Tabenisipreot]] ne mangeaient rien de cuit durant le Carême, il passa sept ans à ne manger que des légumes crus et des lentilles trempées. [[Când l-a vizitat Paladie al Elenopolisului]], dans son ''[[Histoire lausiaque]]''în ultimii ani ai vieții, rapporte qu'il se fit, bien plus tard, admettre incognito au monastère de Tabennèse, dirigé par [[Pahomie cel Mare]]. La rigueur de son ascèse le fit reconnaître, et Pacôme lui demanda de partir « pour ne pas décourager les autres moines »era preot al „Chiliilor”.
Il vécut une soixantaine dZelul lui de convertit târziu îl împingea să egaleze și să depășească toate ostenelile călugărești cunoscute în acele timpuri. Astfel, auzind că monahii de la [[Tabenisi]] ([[Chinovie|chinovia]] sfântului [[Pahomie cel Mare]]) nu mâncau nimic gătit în timpul [[Postul mare|postului mare]], a petrecut șapte ani mâncând doar legume crude și boabe de linte muiate în apă. [[Paladie al Elenopolisului]], povestește în 'années 'Istoria lausiacă'' <ref>Ibidem</ref> că ani mai târziu, când începuse deja să îmbătrânească, acest Macarie s-a dus incognito la Tabenisi, pe când încă mai trăia sfântul Pahomie, și a practicat o asemenea asceză încât ceilalți frați au désert et mourut en spus [[393stareț]]ului „de unde ni l-ai adus pe acest om fără trup spre judecarea noastră?”; în această situație Pahomie l-a rugat pe Macarie să plece la ale sale, centenaireca să nu se descurajeze frații de la Tabenisi peste măsură.
Quoiqu'on les confonde parfoisMacarie Alexandrinul a trăit 60 de ani în pustie și a trecut la Domnul cu pace în anul 393, Pallade le différencie nettement non seulement la venerabila vârstă de Macaire 100 de Scétéani. În scrieri și în relatările istorice se face uneori confuzie între Macarie Alexandrinul („Citadinul” sau „Orășanul”) și Macarie Egipteanul („cel Mare”), mais aussi d'dar și un autre Macaire, dit « le Jeune ». Toutefoisalt Macarie, dans de nombreux ouvrageszis „cel Tânăr”, lorsqu'il est question și el pomenit de « Macaire le Jeune », c'est du « Citadin » dont il est questionPaladie în Istoria lausiacă.
==Scrieri==
Outre ses apophtegmesÎn afară de apoftegmele din Patericul egiptean, colecția alfabetică, păstrate sub numele de Macarie, dar care cele mai multe se referă la tradition attribue à Macaire d'AlexandrieMacarie Egipteanul, faussement sans doutetradiția a mai atribuit - în mod greșit, quelques opuscules desigur - lui Macarie Alexandrinul alte câteva opuscule (editate în ''[[Clavis Patrum Græcorum]]'' 2400-2403).
==Surse==
* Paladie al Elenopolisului, ''Istoria lausiacă'', cap. 18.
* D. J. Chitty, « Et le désert devint une cité », dans ''Spiritualité orientale'' n° 31, Bellefontaine.
* ''Les sentences des Pères du désert. Collection alphabétique'', Solesmes, 1981
== Note ==
